#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Comunismul dinastic al lui Ceauşescu, 1965-1989

 Nicolae Ceaușescu. Sursă foto: Colecția IICCMER
La sfârşitul anilor 1960 şi în anii 1970, Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român şi preşedintele României, era descris de către mijloacele de informare occidentale ca un fel de rebel. Era la modă, la sfârşitul anilor 1960, să fie recunoscută „autonomia” politicii externe a lui Ceauşescu şi să se considere că acesta avea un ataşament sincer faţă de valorile naţionale româneşti. Mitul „comunismului naţional” românesc, avându-l pe Ceauşescu drept simbol al contestării dominaţiei Moscovei în Europa Centrală şi de Est, se construia cu rapiditate, potrivit Raportului Final al Comisiei pentru analiza dictaturii comuniste din România, document aflat în Biblioteca digitală a Cotidianului ZIUA de Constanța.
 
Deziluzia liderului român faţă de URSS începuse odată cu atacul lui Hruşciov împotriva lui Stalin. Pentru Ceauşescu, ca şi pentru Gheorghiu-Dej, Enver Hodja, Mátyás Rákosi, Mao Tzedun, Walter Ulbricht, Maurice Thorez şi alţi stalinişti ai vremii, destalinizarea lui Hruşciov ameninţa să distrugă unitatea comunistă. Oamenii aceştia aveau nevoie de un idol şi urau iconoclasmul lui Hruşciov. Obligaţi să aleagă între URSS şi Stalin, Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu l-au ales de bună voie pe cel de-al doilea. Astfel, Ceauşescu a urmat cu încăpăţânare o linie stalinistă naţională după moartea mentorului său în martie 1965. Demagogia sa a fost luată deseori în serios, acordându-se prea puţină atenţie faptului că în interiorul ţării era menţinut un sistem stalinist şi că populaţia era supusă unor permanente privaţiuni.
 
Deşi regimul lui Ceauşescu a fost perceput ca fiind păstrătorul şi chiar promotorul câtorva trăsături dominante ale culturii politice staliniste, iniţiativele „neortodoxe” din politica externă au contribuit la atenuarea percepţiilor occidentale cu privire la represiunea internă în creştere. Cât despre înclinaţia lui Ceauşescu spre Iugoslavia, aceasta avea mai mult de-a face cu politica de nealiniere a lui Tito decât cu vreun interes pentru dezvoltarea unei versiuni româneşti de „autoconducere”. Cu toate acestea, cele mai multe dintre acţiunile Conducătorului erau încă lăudate la începutul anilor 1970 ca răsplată pentru politica externă semititoistă a României. Până şi cultul personalităţii lui Ceauşescu a fost atribuit nevoii de a consolida imaginea de unitate şi coeziune în faţa posibilelor încercări sovietice de a încălca presupusa independenţă a României.
 
Într-adevăr, pentru a-şi păstra imaginea de luptător pentru independenţa naţională, Ceauşescu a fost deseori în dezacord cu intervenţiile sovietice în arena internaţională, în timp ce pe plan intern regimul său rămânea cât se poate de represiv şi autocratic. De fapt, pentru Ceauşescu, Brejnev era un partener confortabil: deşi au existat crize în relaţiile româno-sovietice, acestea nu au ajuns niciodată până la o confruntare deschisă. Agravarea situaţiei economice după 1975 şi eşecul regimului de a face faţă provocărilor modernizării au grăbit evoluţia crizei socio-politice din România. După 1985, Ceauşescu, cel care reuşise pe vremuri să-i păcălească pe jurnaliştii occidentali şi să pozeze în promotor al „marxismului luminat”, era stigmatizat ca fiind „omul bolnav al comunismului” şi descris ca o ruşine pentru noua elită comunistă sovietică, din ce în ce mai înclinată spre reforme, aflată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov. Obsesia lui Ceauşescu pentru industrializare, politica de austeritate legată de decizia sa din anii 1980 de a plăti datoria externă a României pentru a obţine rapid o independenţă financiară absolută, ataşamentul său faţă de un sistem de planificare hipercentralizat, rigid şi depăşit, precum şi profunda sa ostilitate faţă de reforme orientate către piaţă au dus la declinul dramatic al calităţii vieţii şi la creşterea nemulţumirii populare. Personalitatea conducătorului României se modelase după un tipar stalinist dur, iar stilul său politic era caracterizat în cea mai mare parte de valorile şi metodele culturii politice staliniste. Departe de a încerca să devină un „destalinizator”, Ceauşescu urma cu credinţă cele mai compromise dogme leninist-staliniste, încercând să simuleze „un regim bazat pe o mişcare de masă” prin stimularea constantă a zelului şi a pasiunilor politice. În România, nu se lua nici o decizie şi nu se promova nici o iniţiativă fără aprobarea sau acordul lui Ceauşescu.

O criză de legitimitate

Comunismul românesc nu a fost niciodată capabil să scape de complexul de inferioritate datorat marginalităţii partidului în viaţa politică şi intelectuală a României dintre cele două războaie. Comuniştii români nu au reuşit să genereze o acţiune politică de masă şi au fost, în general, percepuţi ca elemente alienate a căror răzvrătire împotriva ordinii existente era motivată în special de resentimente de natură etnică sau psihologică. Ei formau o minusculă minoritate mesianică – care nu a depăşit niciodată o mie de membri înainte de 23 august 1944 – dedicată fără şovăire Cominternului stalinist. Mai mult, în timpul perioadei de ilegalitate, PCR a ignorat cu dispreţ valorile naţionale şi, mai ales, angajamentul faţă de apărarea graniţelor de după 1918. Problema centrală a relaţiilor dintre România şi Uniunea Sovietică – chestiunea Basarabiei – a fost prezentată în documentele PCR în concordanţă deplină cu pretenţiile imperialiste staliniste.
 
Indiferent de interpretările formulate retroactiv – iar comuniştii români au fost experţi în încâlcirea şi alterarea semnificaţiilor – nu există nici o îndoială că aceştia au ieşit din faza de clandestinitate cu o credibilitate foarte redusă în privinţa patriotismului lor. În timpul primilor ani de exercitare a puterii, PCR s-a luptat cu disperare pentru a-şi extinde baza de masă, dar fără să reuşească să obţină altceva decât o susţinere simulată şi o aderenţă falsă din partea segmentelor sociale pe care pretindea că le reprezintă. În mod paradoxal, după 1962-1963 şi mai strident după venirea lui Ceauşescu la putere în martie 1965, acelaşi partid nu a ezitat să se angajeze în campanii naţionaliste intense, obţinând capital politic de pe urma năzuinţelor patriotice reprimate ale intelectualilor români şi pretinzând că reprezintă cele mai sacre valori naţionale. Prin această substituire frauduloasă, Nicolae Ceauşescu s-a remarcat ca un maestru în arta manipulării şi i-a întrecut pe mentorii săi stalinişti în viclenie cinică şi ipocrizie. Omul care acceptase fără remuşcări politica antiromânească a Cominternului şi care a dus la bun sfârşit cu obedienţă cele mai respingătoare campanii staliniste între 1948 şi 1965 (colectivizarea forţată a agriculturii, epurările succesive din partid şi din armată, persecutarea intelectualilor şi studenţilor, pentru a enumera doar câteva dintre „realizările” sale de partid), a pozat după numirea sa ca secretar general în 1965 în apostolul românismului şi a încercat să inventeze o versiune proprie de comunism naţional.
 
A existat un grad ridicat de fariseism în această uzurpare a simbolurilor naţionale: cabotinismul a fost o caracteristică importantă a practicii comuniste româneşti195. Unele dintre acţiunile lui Gheorghiu-Dej de după 1960 au prevestit „ruptura” de Moscova. În primul rând, este vorba despre reinterpretarea istoriei partidului prin accentuarea luptei dintre comuniştii „pământeni” şi „moscoviţii” Ana Pauker, Vasile Luca şi Iosif Chişinevschi, ultimii fiind acuzaţi de toate abuzurile înfăptuite în perioada stalinistă. Apoi, derusificarea treptată a culturii române şi o oarecare relaxare în politica internă, urmată de Declaraţia din Aprilie 1964, care dădea glas nemulţumirii PMR faţă de încălcarea de către Hruşciov a statutului autonom al României în cadrul CAER şi a Pactului de la Varşovia. Toate acestea, iniţiate de grupul lui Gheorghiu-Dej – căruia îi aparţinea şi Ceauşescu – sugerează mai puţin o deviere de la modelul stalinist, cât o încercare plină de viclenie a elitei comuniste româneşti de a evita chiar şi o destalinizare moderată. Instituţiile economice, politice şi culturale staliniste, precum şi metodele de tip stalinist, au fost păstrate cu vigilenţă, atât în România lui Gheorghiu-Dej, cât şi în cea a lui Ceauşescu.
 
Pentru mai mult de două decenii (1940-1965), cariera lui Ceauşescu fusese garantată de protecţia lui Gheorghiu-Dej, dar, spre deosebire de predecesorul său, Ceauşescu nu avea merite deosebite în biografia sa revoluţionară. Odată „ales” secretar general, el s-a angajat într-o activitate febrilă de creare şi consolidare a propriului mit. Istoria partidului a trebuit, prin urmare, rescrisă în beneficiul noului lider. Din moment ce faptele eroice lipseau în mod evident din trecutul său, Ceauşescu a pus bazele unui cult al personalităţii care avea drept scop să creeze o legătură între acţiunile sale şi cele ale prinţilor medievali şi ale conducătorilor traco-daci care au sfidat Imperiul Roman. Pentru a întări controlul partidului asupra sferei private, Ceauşescu a luat măsuri draconice împotriva avortului. Românii trebuiau să se comporte ca fiice şi fii loiali ai patriei socialiste: sfera politicului a invadat complet sfera privată, până în fibrele sale cele mai intime.
 
Sursă foto: Colecția IICCMER
 

 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
 Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
 Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:

#MemorialulPoartaAlbă Raport final. Partidul Comunist Român. Plenara din iunie 1958
 
#MemorialulPoartaAlbă
 

Ti-a placut articolul?



Nume:

Email:

Comentariu*:

Din aceiași categorie

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Comunismul dinastic al lui Ceauşescu, 1965-1989 (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Comunismul dinastic al lui Ceauşescu, 1965-1989 (VIDEO)

1677
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Suprimarea disidenţei, celebrarea liderului (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Suprimarea disidenţei, celebrarea liderului (VIDEO)

2797
#MemorialulPoartaAlbă: 14 Mai, Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste

#MemorialulPoartaAlbă: 14 Mai, Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste

4133
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Comunismul dinastic al lui Ceauşescu, 1965-1989

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Comunismul dinastic al lui Ceauşescu, 1965-1989

4238
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Plenara din iunie 1958

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Plenara din iunie 1958

3572
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Plenara din iunie-iulie 1957 (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Plenara din iunie-iulie 1957 (VIDEO)

2949
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Efectele Revoluţiei maghiare din 1956 (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român. Efectele Revoluţiei maghiare din 1956 (VIDEO)

3479
#MemorialulPoartaAlbă:Raport final. Partidul Comunist Român. Ecourile destalinizării printre intelectuali (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă:Raport final. Partidul Comunist Român. Ecourile destalinizării printre intelectuali (VIDEO)

6569
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român - Politica internă a PCUS și PCR după moartea lui Stalin (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român - Politica internă a PCUS și PCR după moartea lui Stalin (VIDEO)

4347
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român - Stalinismul dezlănţuit, 1948-1956 (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român - Stalinismul dezlănţuit, 1948-1956 (VIDEO)

4930
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român - Facțiunile care au funcționat în interiorul PCR în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final. Partidul Comunist Român - Facțiunile care au funcționat în interiorul PCR în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (VIDEO)

3883
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final - Partidul Comunist Român. De la cvasi-monarhie la democrație populară, 1944-1948 (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final - Partidul Comunist Român. De la cvasi-monarhie la democrație populară, 1944-1948 (VIDEO)

3255
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final - Partidul Comunist Român. Principalele surse de tensiune din partid (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final - Partidul Comunist Român. Principalele surse de tensiune din partid (VIDEO)

4343
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final - Regimul comunist în România. Repere istoriografice (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final - Regimul comunist în România. Repere istoriografice (VIDEO)

5095
#MemorialulPoartaAlbă: Raport final - Scopul şi efectele regimului totalitar comunist în România (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Raport final - Scopul şi efectele regimului totalitar comunist în România (VIDEO)

7728
#MemorialulPoartaAlbă: Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România - Raport final (Raportul Tismăneanu) (DOCUMENT+VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă: Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România - Raport final (Raportul Tismăneanu) (DOCUMENT+VIDEO)

6824
Fostul deținut politic anticomunist Paul Andreescu a devenit cetăţean de onoare al judeţului Constanţa (VIDEO)

Fostul deținut politic anticomunist Paul Andreescu a devenit cetăţean de onoare al judeţului Constanţa (VIDEO)

3754
Primăria Hârșova, mesaj de Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989 (VIDEO)

Primăria Hârșova, mesaj de Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989 (VIDEO)

2713
George Șișcu, deputat PNL Tulcea, mesaj de Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989 (VIDEO)

George Șișcu, deputat PNL Tulcea, mesaj de Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989 (VIDEO)

2676
Primăria Nicolae Bălcescu, mesaj de Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989 (VIDEO)

Primăria Nicolae Bălcescu, mesaj de Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989 (VIDEO)

2244