Portrete de preoţi dobrogeni: Preotul Caraivan Velicu

Fiu al Dobrogei, părintele Caraivan Velicu a slujit aproape întreaga viaţă în judeţul Ialomiţa, la parohia Scânteia, iar ultimii patru ani i-a dedicat enoriaşilor din oraşul Năvodari, judeţul Constanţa.
 


Părintele Caraivan Velicu s-a născut pe 1 noiembrie 1915, în satul Zebil, comuna Sarichioi, judeţul Tulcea, din părinţii Ivan şi Petra. Între anii 1925 şi 1929 a urmat cursurile primare în localitatea natală, iar între anii 1929 şi 1937 a urmat şi absolvit cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Ismail. În anul 1938 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, dar a renunţat în al doilea an din cauza războiului. Abia 10 ani mai târziu, în anul 1948, se reînscrie la Institutul Teologic de Grad Universitar Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1951. Pe 25 august 1940 s-a căsătorit cu profesoara Victoria Rădulescu, cu care a avut doi băieţi: Antonie Caraivan, născut pe 19 ianuarie 1943, şi conf. univ. dr. Glicherie Caraivan, fost profesor universitar la Facultatea de Știinţe ale Naturii şi Știinţe Agricole şi la Facultatea de Construcţii din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa.
 
Pe 7 şi 10 noiembrie 1940, tânărul teolog Velicu a fost hirotonit diacon şi preot pe seama parohiei Dorobanţu din judeţul Ialomiţa (n.r. - astăzi, comuna aparţine de judeţul Călăraşi), de preasfinţitul Gherontie Nicolau, Episcopul Constanţei. În această parohie a slujit până pe 1 august 1943, când a fost transferat la parohia Scânteia, tot din judeţul Ialomiţa.
 
În primii doi ani de preoţie la Dorobanţu, a funcţionat ca preot ajutător (postul doi), aspect care nu l-a oprit să se implice în lucrarea pastorală, cât şi în lucrarea administrativă a parohiei, după cum singur mărturiseşte într-o fişă autobiografică:
 
„Ca preot ajutător pe vremea aceea nu aveam niciun rol oficial în administraţia parohiei. Totuşi, conlucrând frăţeşte cu preotul paroh, îl ajutam întotdeauna la lucrările cancelariei parohiale. Ne înţelegeam foarte bine, fiind evidenţiaţi de protoieria respectivă. Împreună cu preotul paroh am renovat complet Biserica, ce era grav avariată de cutremur. Preotul paroh fiind un bun predicator, m-a ajutat şi încurajat la întocmirea şi rostirea primelor predici, pentru care, şi pe această cale, ţin să-i mulţumesc.
 
(...) În timpul războiului am suplinit în mod gratuit pe învăţătorii mobilizaţi, predând şi orele de religie. Nu am avut niciun fel de neînţelegeri cu autorităţile sau cu enoriaşii parohiei. În anul 1943, după resfinţirea Bisericii, la cerere am fost transferat la parohia Scânteia”.
 
Şi în parohia Scânteia părintele Caraivan Velicu a întreprins o bogată activitate pastoral-administrativă, deşi, şi aici, în primii ani a funcţionat ca preot ajutător. În cei 23 de ani pe care i-a petrecut la Scânteia a renovat lăcaşul de cult de două ori. Pentru prima dată între anii 1943 şi 1944, iar a doua oară între anii 1964 şi 1966. În urma ultimei renovări, biserica din Scânteia a fost pictată integral în tehnică fresco şi a fost împodobită cu diferite obiecte de cult noi: veşminte, candele, sfinte cruci, sfetnice, policandru, cărţi etc. Pentru toate aceste activităţi, în anul 1967 a fost hirotesit Iconom Stavrofor, una din cele mai mari distincţii preoţeşti.
 
Pe 15 septembrie 1975, părintele Caraivan Velicu a fost transferat ca preot paroh la nou înfiinţata parohie Năvodari din judeţul Constanţa. Deşi ajuns la 60 de ani, se apucă de amenajarea unui lăcaş de cult, pentru satisfacerea nevoilor credincioşilor din Năvodari, oraş care era într-o continuă expansiune în acea vreme. Misiunea nu i-a fost uşoară aici, deoarece nu a găsit o comunitate închegată, majoritatea locuitorilor erau veniţi din toate colţurile ţării în ultimii ani. La începutul anului 1978, în urma vacantării postului din parohia Lumina, i-a fost încredinţată şi această parohie, pe lângă atribuţiile pe care le avea la Năvodari. Cu răbdare şi tact pastoral, deşi bolnav, a reuşit să formeze o comunitate de creştini practicanţi la Năvodari.
 
A trecut la Domnul pe 22 februarie 1979, la 64 de ani, şi est înmormântat în Cimitirul Central Constanţa, alături de soţia sa, Victoria. În cadrul slujbei de înmormântare, oficiată la Biserica Sfinţii Îngeri din Constanţa, părintele Dumitru Stănei, protopopul de atunci al Constanţei, i-a adu un pios omagiu prin următoarele cuvinte:
„(...) Înainte de a ajunge să construiască o biserică din zid, a construit o biserică în sufletele păstoriţilor săi, care îl regretă profund. A lucrat cu multă inimă nu numai pe tărâm bisericesc, ci şi pe cel obştesc, patriotic, activitate ce i-a fost apreciată şi l-a distins cu ranguri bisericeşti şi pentru care bine merită răsplata Părintelui Ceresc.
 
(...) Prin tactul său pastoral, ca şi prin corectitudinea şi demnitatea sa a ştiut să apropie sufleteşte pe enoriaşii săi din Năvodari, câştigându-le dragostea, dovadă fiind şi participarea lor în număr atât de mare, astăzi când îl conducem pe ultimul drum. Aducându-i omagiul nostru binemeritat şi recunoştinţa credincioşilor pentru pilda ce le-a lăsat, preoţii din protopopiatul Constanţa şi păstoriţii săi, acum păgubiţi, îi vom păstra neştearsă amintire şi rugăciunea caldă, ca bunul Dumnezeu să îi facă parte de răsplata aleşilor Lui. Amin!”.
 
Bibliografie:
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar Preot Caraivan Velicu
 
Sursă foto: Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului
 
Despre Ionuț Druche
 
Ionuț Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanța. Este absolvent al Școlii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanța, al Grupului Școlar Industrial Construcții de Mașini din Constanța și al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanța, promoția 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de Inspector Culte. Din decembrie 2018 este și bibliotecar la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța. Preocupat de istoria contemporană a vieții bisericești din Dobrogea, Ionuț Druche a organizat din 2010 și până în prezent mai multe comemorări și simpozioane. De asemenea, este autor și coautor a mai multor cărți și articole.
 
Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Portrete de preoţi dobrogeni: Preotul Alexandru Doicescu (galerie foto)

Galerie foto: