Portrete de preoți dobrogeni: Preotul Gheorghe Oprea (galerie foto)


Preotul Gheorghe Oprea, fost preot paroh al bisericii „Sfântul Gheorghe” din Constanța, este ctitorul bisericii din comuna 23 August. În decursul vremii a mai slujit la parohiile Runcu, Pantelimon de Sus, Moșneni și „Sfinții Împărați” – II din Constanța.





Preotul Gheorghe Oprea s-a născut pe 15 august 1924, în comuna Saraiu, județul Constanța, din părinții Nicolae și Maria. După absolvirea cursurilor primare în satul natal, a absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” (promoția 1944), la finele căruia s-a înscris la Facultatea de Teologie din Suceava. Din cauza lipsurilor financiare, a renunțat pentru o perioadă la studiile superioare, pe care le-a reluat în anul 1959, la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, obținând licența în anul 1962. Pe 8 februarie 1947 s-a căsătorit cu Dumitra Lungu, din satul Ciocârlia de Jos, județul Constanța, cu care a avut doi copii. Este tatăl profesoarei Maria Marin, din Constanța.


A fost hirotonit diacon și preot pe 27 și 28 noiembrie 1947, în biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Constanța, de Chesarie Păunescu, episcopul Constanței, pe seama parohiei Runcu, județul Constanța. În anul 1950, în urma comasării unor parohii, parohia Runcu a fost afiliată parohiei Pantelimon de Sus, și, astfel, părintele Gheorghe Oprea a devenit preotul parohiei Pantelimon de Sus. Pentru rezultatele bune pe care le-a avut în aceste două parohii, pe 14 mai 1957 a fost hirotesit „Sachelar”, de Chesarie Păunescu, episcopul Dunării de Jos (în anul 1950 Episcopia Constanței a fost contopită cu cea a Galaților, revenindu-se la denumire mai veche, cea de Episcopie a Dunării de Jos, cu sediul la Galați).


Rememorând anii petrecuți în parohia Pantelimon de Sus, părintele Gheorghe Oprea nota într-un memoriu de activitate, următoarele:
Am intrat în preoție nutrind sublimul ideal de a fi de folos Bisericii, credincioșilor și societății. De aceea, referindu-mă la activitatea liturgică-pastorală, de la început mi-am impus o conduită corectă. Am slujit în toate duminicile și sărbătorile, oficiind sărbătorile rânduite de tipic. La chemările credincioșilor pentru diferite servicii, pe orice timp, am răspuns cu promptitudine. Arșița vremii sau viscolul și gerul iernii, ploile și noroaiele, n-au constituit un obstacol în a-mi face datoria cu zel și abnegație”.


La sfârșitul anului 1972, părintele Gheorghe Oprea a cerut transferul la parohia Moșneni, tot din județul Constanța. Cererea sa a fost susținută și de protopopul Constanței, care menționa în referatul către episcopie, că: „este un preot cu multă dragoste și devotament pentru Sfânta Biserică, cu multă putere de muncă, socotind că în noul post va face cinste misiunii de preot”. Astfel, pe 1 februarie 1973, părintele Gheorghe Oprea a fost transferat la parohia Moșneni, de care depindeau în acele vremuri și satele Dulcești și 23 August.


Pentru că la 23 August slujbele erau oficiate într-o casă de rugăciune, aproape improprie desfășurării serviciului divin, părintele Gheorghe Oprea s-a decis să ridice o biserică în această localitate. Dar cum regimul comunist aproba cu greu asemenea cereri, și în condițiile în care același regim dărâmase vechea biserică „Sfinții Voievozi” din 23 August, pe locul căreia a fost construit magazinul din sat, părintele Gheorghe Oprea a găsit o soluție ingenioasă pentru îndeplinirea acestui obiectiv. După consultarea cu consiliul parohial și cu regretatul arhitect Dan Rusovan, a ajuns la concluzia că metoda cea mai sigură pentru a obține autorizația de construcție a unei noi biserici este să o construiască în cimitirul satului, cu denumirea de „capelă mortuară”. Astfel, după obținerea aprobărilor, în anul 1974 a început construcția actualei biserici din 23 August, cu hramul „Sfântul Nicolae”.



Dar lucrurile nu au mers așa ușor în timpul construcției, după cum își amintește profesoara Maria Marin, fiica preotului Gheorghe Oprea:
Până să fie aprobată construcția casei mortuare de primărie, la început dosarul a fost respins de două ori. (...) În momentul când zidurile bisericii au ajuns la 1,5-2m, atunci cei de la primărie au oprit lucrarea, considerând că este prea mare și planul trebuie refăcut. Dar, la insistențele domnului arhitect Dan Rusovan, un arhitect extraordinar de priceput și un om deosebit, lucrările au fost reluate după aproape opt luni și biserica a fost terminată. De foarte multe ori nu le ajungeau banii și materialele de construcție și, culmea, erau ajutați de Gospodăria de partid din Neptun. Era un domn inginer Liță care trimitea noaptea materialele necesare. În cei doi ani cât a durat construcția, secretarul de partid din 23 August se opunea ridicării lăcașului de cult, motiv pentru care parohia a primit peste 10 amenzi de la primărie. Dar nici după finalizarea bisericii secretarul de partid nu s-a lăsat și a intentat proces parohiei, pentru dărâmarea ei. La sfaturile avocatului Nițescu, tata nu s-a prezentat niciodată la proces. Era reprezentat doar de mine, ca fiică, și de avocatul Nițescu. La o înfățișare a venit și secretarul de partid, care a spus că tata trebuie să facă pușcărie, pentru că este inadmisibil ca dintr-o casă mortuară să facă o biserică. La finalul procesului, după pronunțarea sentinței favorabile parohiei, m-a chemat judecătorul și mi-a zis că peste două zile pleacă, și nu știm decât eu și el. M-a rugat să îi comunic tatălui meu să se roage pentru sănătatea lui. Și așa a fost. A plecat în America!”.


Biserica din 23 August a fost finalizată la sfârșitul anului 1975, iar pe 11 ianuarie 1976 a fost sfințită de episcopul-vicar Epifanie Norocel. Cu această ocazie, preotul Gheorghe Oprea a primit distincția de „Iconom”.


După o intensă activitate și în această parohie, pe 1 octombrie 1979 a fost transferat la parohia „Sfinții Împărați” II din Constanța, unde a slujit până pe 1 mai 1985, când a fost transferat ca preot paroh la parohia „Sfântul Gheorghe” din Constanța. În ambele parohii și-a continuat misiunea pastorală cu „zel și abnegație”.


Părintele Gheorghe Oprea a murit în anul 2006 și este înmormântat în Cimitirul Central Constanța.


Bibliografie


Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar preot Oprea Gheorghe


Sursă foto: Ionuț Druche


Despre Ionuț Druche
 
Ionuț Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanța. Este absolvent al Școlii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanța, al Grupului Școlar Industrial Construcții de Mașini din Constanța și al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanța, promoția 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de Inspector Culte. Din decembrie 2018 este și bibliotecar la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța. Preocupat de istoria contemporană a vieții bisericești din Dobrogea, Ionuț Druche a organizat din 2010 și până în prezent mai multe comemorări și simpozioane. De asemenea, este autor și coautor a mai multor cărți și articole.

 

Citeşte şi:
 

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Portrete de preoţi dobrogeni: Preotul Teodor Samoilă (galerie foto)
 



Galerie foto:


Ti-a placut articolul?



Nume:

Email:

Comentariu*:

Din aceiași categorie

#citeșteDobrogea: Istoricul Ion Moiceanu, dascălul care a insuflat elevilor militari spiritul naționalist și iubirea de ȚARĂ (GALERIE FOTO)

#citeșteDobrogea: Istoricul Ion Moiceanu, dascălul care a insuflat elevilor militari spiritul naționalist și iubirea de ȚARĂ (GALERIE FOTO)

1420
#DobrogeaDigitală: Chiustenge în anul 1879 - „Nu va putea să întârzie a dobândi o importanţă reală pentru navigatie şi comerciu“ (II)

#DobrogeaDigitală: Chiustenge în anul 1879 - „Nu va putea să întârzie a dobândi o importanţă reală pentru navigatie şi comerciu“ (II)

1284
Istoria Dobrogei - Bibliografie:  Arnobius (sec. IV) - „Împotriva păgânilor”

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Arnobius (sec. IV) - „Împotriva păgânilor”

1528
Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Itinerarul lui Antoninus” (sec. III)

Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Itinerarul lui Antoninus” (sec. III)

1156
#DobrogeaDigitală: Babadag în anul 1879 - „Este partea cea mai bogată, cea mai sănătoasă şi cea mai interesantă din toată Dobrogea“

#DobrogeaDigitală: Babadag în anul 1879 - „Este partea cea mai bogată, cea mai sănătoasă şi cea mai interesantă din toată Dobrogea“

1263
#DobrogeaDigitală: Chiustenge în anul 1879, „Constanţa genovesilor şi vechia Tomis a romanilor, locul de exil şi mormântul poetulul latin Ovid“ (I)

#DobrogeaDigitală: Chiustenge în anul 1879, „Constanţa genovesilor şi vechia Tomis a romanilor, locul de exil şi mormântul poetulul latin Ovid“ (I)

970
#citeșteDobrogea: Postul de Ramadan al elevilor Seminarului Musulman din Medgidia în 1942

#citeșteDobrogea: Postul de Ramadan al elevilor Seminarului Musulman din Medgidia în 1942

1138
#DobrogeaDigitală: Sulina în anul 1879 - „Clădit la gura canalului Sulina pe o limbă strâmtă de pământ artificial“

#DobrogeaDigitală: Sulina în anul 1879 - „Clădit la gura canalului Sulina pe o limbă strâmtă de pământ artificial“

1147
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Porphyrios (sec. III) - „Viața lui Pitagora”, „Peștera nimfelor din Odiseea”, „Despre abstinență”

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Porphyrios (sec. III) - „Viața lui Pitagora”, „Peștera nimfelor din Odiseea”, „Despre abstinență”

1543
Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Harta lui Peutinger” (sec. III)

Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Harta lui Peutinger” (sec. III)

1711
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Dexip (sec. III) - „Cronică universală”

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Dexip (sec. III) - „Cronică universală”

1620
#citeșteDobrogea: Contraamiralul Nicolae Dumitrescu-Maican, la comanda flotilei în timpul războiului de independență

#citeșteDobrogea: Contraamiralul Nicolae Dumitrescu-Maican, la comanda flotilei în timpul războiului de independență

1566
Istoria Dobrogei – Bibliografie: Solinus (sec. III) – „Culegere de fapte memorabile”

Istoria Dobrogei – Bibliografie: Solinus (sec. III) – „Culegere de fapte memorabile”

2274
#citeșteDobrogea: Emigrarea evreilor din România prin portul Constanța

#citeșteDobrogea: Emigrarea evreilor din România prin portul Constanța

2279
#DobrogeaDigitală: Măcin în anul 1879 - „Tutunul se cultivă mai în toate satele acestui district“

#DobrogeaDigitală: Măcin în anul 1879 - „Tutunul se cultivă mai în toate satele acestui district“

2087
#DobrogeaDigitală: Comerțul tulcean din anul 1879 - „Industria din oraşul Tulcea şi din toată Dobrogea este încă nulă“ (II)

#DobrogeaDigitală: Comerțul tulcean din anul 1879 - „Industria din oraşul Tulcea şi din toată Dobrogea este încă nulă“ (II)

1778
#DobrogeaDigitală: Comerțul tulcean din anul 1879 - „Vânzarea lânurilor s-a făcut sub condiții deplorabile“ (I)

#DobrogeaDigitală: Comerțul tulcean din anul 1879 - „Vânzarea lânurilor s-a făcut sub condiții deplorabile“ (I)

1896
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Scutul de la Dura-Europos

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Scutul de la Dura-Europos

2528
Istoria Dobrogei – Bibliografie: Athenaios (sec. III) - „Banchetul înțelepților”

Istoria Dobrogei – Bibliografie: Athenaios (sec. III) - „Banchetul înțelepților”

2506
#DobrogeaDigitală: „Populațiunea“ orașului Tulcea din anul 1879

#DobrogeaDigitală: „Populațiunea“ orașului Tulcea din anul 1879

2718