Preoți și biserici la sat: Parohia Mereni, județul Constanța (galerie foto)

 
În ședințele de lucru din 4-5 iulie 2017 și 25 octombrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât declararea anului 2019 ca „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” și „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești” în Patriarhia Română. În acest sens, Arhiepiscopia Tomisului a evidențiat temele amintite prin diverse activități, inclusiv prin publicarea în cotidianul ZIUA de Constanța a unor articole dedicate parohiilor și preoților de la sat, sub genericul „Preoți și biserici la sat”. Astfel, ultimul articol din această serie este dedicat Parohiei Mereni, județul Constanța.
 

 
Satul Mereni, județul Constanța, este reședința comunei Mereni, din care mai fac parte satele Ciobănița, Miriștea și Osmancea. Pe vremea stăpânirii otomane din Dobrogea a purtat numele Enge-Mahale, care însemna „mahalaua ascuțită”.
 
Satul Mereni apare menționat în anul 1774, în defterele turcești, ca fiind parte componentă a comunei Edil-Chioi (fostul nume al satului Miriștea). La acea vreme comuna Edil-Chioi mai era compusă din satele Uzumlar (fostul sat Lungeni), Amzacea și Enge-Mahale.
Iată cum este descris satul Enge-Mahale la anul 1900, în Marele Dicționar Geografic Romîn:
 
„Enge-Mahale, sat în jud. Constanța, pl.Mangalia, cătunul comunei Edil-Chioi, situat în partea de V a plășei și cea de S a comunei. Este așezat pe valea Osan Facî-Iol, fiind închis la N de dealul Elibi-Choi-Bair. La V de dealul Osmancea-Bair și la S de dealul Sol-Carî-Bair, fiind dominat de vârful Uzunlar-Iuc, cu 103 m. Suprafața sa este de 1000 hect, dintre care 40 hect sunt ocupate de vatra satului și de grădini, iar populația sa, în care turcii preponderează, este de 28 familii sau 100 de suflete, ocupându-se cu agricultura și creșterea vitelor. Șoseaua județeană Mangalia – Medjidia trece prin partea sa de E”.
 
La începutul perioadei interbelice, satul Mereni devine reședință de comună, în anul 1925 fiind construit localul primăriei, care este și astăzi sediul Primăriei Mereni. Între anii 1960 și 1981, Mereni intră în componența comunei Osmancea, iar din anul 1981 din comuna Mereni făceau parte satele: Mereni (reședința), Bărăganu, Lanurile, Osmancea, Ciobănița și Miriștea.
 
În anul 2002, în urma unui referendum, satele Lanurile si Bărăganu decid sa iasă din componența comunei Mereni, revenind la forma de organizare administrativă anterioară: comuna Bărăganu, cu satele Bărăganu (reședința) și Lanurile, conform Legii nr. 675/2002.
 
Împroprietărirea primilor români la Mereni după Războiul de Independență a fost urmată de ușoare tensiuni între tătarii de aici și români proaspăt veniți. Lucrurile au intrat repede pe făgașul normal, și, în anul 1896 este angajat primul funcționar român din Mereni, notarul Gheorghe Tibacu.
 
În total, la începutul secolului XX, în Mereni s-au stabilit 48 de familii de români din Râmnicu Sărat, Brăila, dar și din zona Ardealului.
 
Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Mereni, județul Constanța
 
 
 
Piatra de temelie a bisericii din Mereni a fost pusă în anul 1905, la inițiativa unui grup de credincioși: Ene Vlad, Tudor Ivan, Mihai Vlad, coordonați de ardeleanul Ion Căciuloiu. Despre cum s-au desfășurat lucrările de construcție a bisericii aflăm de la preotul Alexandru Trandafirescu, cel care a consemnat câteva rânduri în anul 1967:
 
„Modelul de biserică: în formă de cruce cu o turlă tip nr 1, cu temelie din piatră și cărămidă roșie pesată, adusă de la mare depărtare. Construcția începe în 1905 și în doi ani se termină și se tencuiește. Cu foarte mare trudă a fost zidit lăcașul. După cele povestite de bătrânul Vasile Peicu, nisipul era adus cu carele de boi de la mare și era măsurat cu banița și spălat ca să fie bun; au muncit și femeile (...) au avut dragostea și ambiția și au făcut ceva frumos. Doreau să fie împodobită și în interior frumos, când apare în ziar un anunț: Biserica Cuțitul de Argint din București donează tâmpla veche a bisericii cu icoane (iconostasul), unei biserici în construcție din țară..., anunțul este găsit de primarul de atunci al comunei, Teodor Arvanitache, care pleacă imediat la București și obține de la biserica anunțată tâmpla și alte obiecte”.
 
Pictura lăcașului de cult a fost realizată în anul 1912, de pictorul Vintilescu din București. În timpul Primului Război Mondial, satul Mereni a căzut chiar pe linia frontului, pe aliniamentul Rasova-Cobadin-Tuzla. În urma luptelor de aici, rezultate cu victoria forţelor Puterilor Centrale, biserica din Mereni a fost bombardată, în toamna anului 1916. Lucrările de restaurare au avut loc la începutul perioadei interbelice, după reinstalarea autorităților românești în Dobrogea și reîntoarcerea sătenilor din refugiu.
 
În decursul anilor, biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Mereni a fost restaurată și renovată în mai multe rânduri, de preoții parohii care au slujit aici. Printre preoții care au slujit la Mereni îi putem aminti pe: preotul erou Belizarie Popescu, preotul Constantin Dragomirescu, preotul Alexandru Trandafirescu, preotul Vasile Atanase, preotul Tiberiu Stelian, iar din anul 2007 slujește preotul paroh Ciprian Bucea.
 
Despre preotul erou Belizarie Popescu de la Mereni puteți citi mai multe în articolul Preotul erou Belizarie Popescu. „La Turtucaia, sub un mal ferit de gloanţe, făcea rugăciuni. De acolo nimeni nu l-a mai văzut!“ 
 
 

Preotul paroh Ciprian Bucea

 
 
 
 
Părintele Ciprian Bucea s-a născut pe 15 iulie 1979, la Constanța. Este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei” din Constanţa, specializarea Teologie Pastorală, și al unui curs de master în cadrul Facultăţii de Drept şi Știinţe Administrative, Universitatea „Ovidius” Constanţa, specializarea Drept Canonic şi Instituţii Comunitare. Pe 6 decembrie 2004 a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii „Sfânta Elena de la Mare”, de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, iar din anul 2007 a fost transferat la Parohia Mereni, parohie în care funcționează și astăzi.
 
Bibliografie:
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Mereni, 1967
Arhiepiscopia Tomisului la început de secol XXI, Protoieria Callatis, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2016
Marele Dicționar Geografic al Romîniei, Volumul III, București, 1900
 
Sursă foto: Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului (foto deschidere: Vali Vădănoiu)
 
Despre Ionuț Druche
 
Ionuț Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanța. Este absolvent al Școlii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanța, al Grupului Școlar Industrial Construcții de Mașini din Constanța și al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanța, promoția 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de Inspector Culte. Din decembrie 2018 este și bibliotecar la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța. Preocupat de istoria contemporană a vieții bisericești din Dobrogea, Ionuț Druche a organizat din 2010 și până în prezent mai multe comemorări și simpozioane. De asemenea, este autor și coautor a mai multor cărți și articole.
 
Citeşte şi:
 

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Preoți și biserici la sat: Parohia Dobromir, județul Constanța (galerie foto)

 

Galerie foto: