#StrăzidinConstanța - atunci și acum: Stațiunile Năvodari și Agigea. Călătorie în anii 1960

Cele peste 300 de pagini ale lucrării „Contanța și împrejurimile ei“, publicată la editura Științifică, invită cititorii la o lectură panoramică inedită prin Constanța anilor 1960, pâmânt milenar, „«agora» tomitană, pe vremea romanilor «forumul», iar în timpul stăpânirii otomane, oborul de cereale“.
 
Cei trei autori Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin ne poartă cu mai bine de jumătate de secol în atmosfera „celui mai batrîn oraș al patriei noastre“, Constanța. Cunoscători ai urbei, cei trei condeiază fiecare stradă, venind cu observații și descrieri pentru clădirile sau monumentele emblematice, scrise într-o manieră captivantă și ușor de parcurs.
 
„Constanța - regiunea dintre ape“ este titlul sugestiv ales pentru cel dintâi capitol al cărții, dedicat istoriei  orașului, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noi”. Autorii parcurg fiecare perioadă istorică, lasând necompletată sau alterată perioada începutului de secol XX, evident sub cenzura specifică contextului social-politic din anii 60.  
 
Cel de-al doilea capitol se intitulează „Constanța timpurilor noi“, o călăuză prin Constanța perioadei comuniste de dinainte de anii 60. Așa cum antemenționam, în acest capitol autorii vor trece în revistă mai toate străzile orașului, distribuite în două părți, acoperind cele 15 cartiere ale orașului din acei ani: Orașul Vechi, Incinta portului, Orașul Nou, Ahileia Mihail, Tabacarie, Palazul Mare, Anadolchioi, Mihail Coiciu, Obor, Viile Vechi, Kilometrul 5, Viile Noi, Medeea, Filimon Sirbu, Palas C.F.R. 


 
„La drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“, prima parte a capitolului, ne plimbă prin Piața Independenței, unde este prezentată clădirea Sfatului Popular, actualul Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe faleză, cu Cazinoul și statuia lui Mihai Eminescu sau pe bulevardul Stalin, actualul bulevard Tomis. 
 
A doua parte,  „Prin orașul care se revarsă peste zidurile tomitane“, duce lectorul de pe bulevardul Republicii, actualul bulevard Ferdinand, până pe bulevardul Lenin, actualul bulevard Mamaia. Printre altele sunt prezentate Hotelul și restaurantul Continental, Piața Unirii, Restaurantul „Modern“, Consiliul regional A.R.L.U.S.,  Comitetul regional al Crucii Roșii, Redacția ziarului „Dobrogea nouă“.
 
Tot al doilea capitol mai găzduiește o parte dedicată stațiunilor balneare. Aflăm aici detalii despre stațiunile Mamaia, Agigea, Eforie, Năvodari, Techirghiol și Vasile Roată.

Stațiunea Năvodari
 
Revenim în Constanța, însă doar pentru a schimba troilebuzul, continuând intinerariul spre stațiunea Năvodari. În maniera specifică contextului social-politic de la acea vreme cei trei autori cuprind în descrierea alcătuită detalii despre taberele cu elevi din Năvodari în anul 1960. Redăm mai jos rândurile scrise de aceștia:
 
„Odinioară era un sat în care oamenii își duceau viața monotonă în jurul caselor sărăcăcioase înșiruite de-a lungul unei ulițe înecate în colb. Azi a devenit un orășel industrial, la marginea căruia un mareț combinat chimic ocupă aproape 17 ha.
 
În curînd Năvodarii vor deveni un adevărat oraș al copiilor - o tabără a veseliei la malul marii. Amenajarile ce se fac continuu vor îngădui primirea în bune condiții a unui număr de 2 000 de copii în serii de 21 de zile. În tabăra, copiii au la dispoziție un club, bibliotecă cu peste 9 000 volume, cinematograf, sala de șah și diferite jocuri distractive. De asemenea, au la dispoziție terenuri de sport amenajate pentru baschet, volei și fotbal.“
 
Stațiunea Agigea
 
Ne schimbăm intinerariul spre stațiunea Agigea, o veche localitate tătărească. Se remarcau aici case mici, cu garduri solide de piatră, dar și lacul Agigea, „o fostă vale de râu, cu o suprafață de 75h“.
 
„Pe marginea lacului străjuiesc stînjenei de baltă. Pe apă plutesc grăbite, păriîd de departe niște puncte negre: cufundării, lișifele și rațele sălbatice. Drumul duce pe lîngă lac spre mare. Nu departe se zărește gara. Ne îndreptăm spre plaja formată pe perisipul dintre lac și mare. La Agigea acest perisip se prelungește spre est cu o plajă lată uneori pîna la 200 m. Nisipul fin se așează pînă departe sub apă.“
 
Stațiunea zoologică marină de la Agigea
 
Obiectivul principal al stațiunii din anul 1960 era reprezentat de stațiunea zoologică marină de la Agigea sub egida Universității din Iași, fondată în anul 1926 de savantul Ion Borcea, somitate a secolului trecut care a analizat cu desăvârșire flora și fauna Mării Negre.
 
„Pînă în 1936, profesorul Ion Borcea a fost directorul stațiunii. Aici s-au efectuat cercetari biologice și hidrobiologice asupra litoralului romînesc al Mării Negre ; acestea urmăresc în special scopuri științifice, iar observațiile culese sînt folosite în practica piscicolă. Pîna în prezent a fost stabilită - în linii mari – compoziția calitativă a florei faunei marine din dreptul litoralului romînesc, au fost stabilite principalele trăsături ale biologiei peștilor industriali și s-au pus bazele pentru studierea lacurilor maritime.“
 


Muzeul de floră și faună marină al stațiunii
 
Alături de stațiunea zoologică, un alt punct de atracției al locului era și muzeul de floră și faună, dotat cu numeroase materiale și bine ilustrat. Autorii descriu imaginea muzeului, după cum urmează:
 
„Muzeul mai cuprinde vitrine cu splendide exemplare de fosile marine - ale viețuitoarelor care au trăit pe teritoriul de azi al Dobrogei în cele mai vechi timpuri geologice - precum și vitrine cu roci specifice regiunii. Din elementele de floră și faună ale Mării Negre, specialiștii de aici întocmesc în ateliere sute de colecții pe care le trimit școlilor, universităților și muzeelor.“

Va urma.
 

 
Sursă foto: „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin
 
Citește și:

#StrăzidinConstanța – atunci și acumStațiunea Mamaia, lacul Siutghiol și insula Ovidiu. Călătorie în anii 1960