Constanta de odinioara in imagini
Titlul nu ne aparţine, cuvintele se regăsesc în rândurile reproduse mai jos din cotidianul constănţean Dacia şi poartă data vineri, 9 aprilie 1926. În decursul existenţei sale, Cazinoul fusese închis în mai multe rânduri din motive diverse, preponderent politice. Închis temporar, nu lăsat în paragină, să se înţeleagă! Iată ce scria cronicarul: „Odată cazinoul închis, Constanţa a fost ocolită cu tot renumele ei de admirabilă staţiune balneo-climaterică.
Cu drept cuvânt deci, s-a săvârşit asupra oraşului nostru un asasinat monstruos. Dar, întocmai ca pasărea Phoenix, Constanţa poate renaşte din propria-i cenuşă. Conducătorii de astăzi ai oraşului nostru aleşi de popor, au datoria să lupte prin orice mijloace pentru aducerea la îndeplinire a acestui deziderat. Nervul vital al Constanţei, Cazinoul supranumit „Perla Mării Negre”, trebuie redeschis. E condiţiunea „sine qua non” a redeşteptării oraşului nostru.”
Am prefaţat astfel gândurile noastre, ale constănţenilor, pentru 2016, anul speranţelor noastre. Poate utopice, poate prea optimiste, poate doar provocarea către edilul, oricum s-ar numi el, ce va fi ales în acest nou an.
Desigur, motivele de acum 90 de ani care dădeau măsurii închiderii Cazinoului o dimensiune morală şi una naţionalistă, politizantă, nu mai sunt aceleaşi cu motivele în care a fost adus ruinatul imobil de astăzi. Nici cauzele care au determinat atitudinea ziariştilor de acum nouă decenii. Optimistă, verdictuală. Funcţionarea Cazinoului înseamnă, însă, ieri şi azi, oricând, pur şi simplu redeşteptarea oraşului nostru.
Geograful Constantin Brătescu publica în 1926 un studiu elaborat şi argumentat despre „Coasta de răsărit a Constanţei” în cea mai valoroasă publicaţie locală de notorietate naţională, Analele Doborgei. Încă de la începutul eseului său autorul avertiza:”Malurile de răsărit ale oraşului Constanţa se surpă. De multe ori s-a dat alarma de locuitorii păgubiţi în avutul lor; presa s-a făcut ecoul acestor plângeri motivate şi, în cele din urmă, chestiunea a fost ridicată şi în Parlamentul ţării. De vreo 20-30 ani încoace o stradă întreagă, cu clădirile ce o mărgineau, s-a năruit pe râpi. Cealaltă latură a străzii oferă privirii aspectul unor ruine sau a unor clădiri, unele destul de frumoase, gata să se năruie şi ele în curând. Oraşul se îngustează mereu din această parte, lăsând sub râpi mormane de maluri dărâmate, amestecate cu moloz de clădiri. Acolo unde ar trebui să se întindă alei şi grădini şi vile, în genul colţului dinspre Cazino, care să încânte ochiul şi să trezească admiraţia celui ce pluteşte pe mare, ca şi mulţumirea celor ce vin să-şi învioreze sufletele într-un cadru frumos de natură, se ridică, dimpotrivă, ruine şi maluri informe, cele mai urâte, fără exagerare, de pe tot litoralul românesc. Evident, această stare de lucruri nu mai poate dura”.Şi Constantin Brătescu analizează cu minuţie fiecare tronson de coastă de la capătul de sud al plajei Mamaia până la hotelul Carol, azi Comandamentul Marinei Militare, „Coasta de răsărit a Constanţei înaintează în linie aproape dreaptă de la nord la sud, desenând o serie de golfuri largi, puţin intrate în uscat, cu plaje folosite pentru băi şi un număr de capuri stâncoase, care mărginesc aceste golfuri”.Ce recomanda la sfârşit savantul geograf ? Captarea apelor subterane, ridicarea unui dig în mare în tot lungul coastei, transformarea actualei terase de surpare într-o serie de terase artificiale, plantarea acestora. Nici vorbă de o şosea costieră, care să niveleze şi să uniformizeze această coastă mirifică a Dobrogei meridionale.
În schimb, nu şi-ar fi putut închipui malurile de astăzi pline cu gunoaie, cu o vegetaţie sălbăticită, cu scările nefinisate, real pericol pentru cei care le frecventează!
Alte subvenţii date de Primărie: pentru căminul studenţesc din Bucureşti al tinerilor constănţeni, 350.000 lei, revistei Analele Dobrogei, 10.000 lei, Societăţii studenţilor medicinişti din Bucureşti, 100.000 lei, Institutului naţional de educaţie fizică 30.000 lei, Ateneului popular Sf.Gheorghe - 10.000 lei, Casei de citire Ion Creangă - 10.000, Societăţii Tinerimea Română, 6.000, construirii Liceului Mircea cel Bătrân, 100.000 lei, ajutoare pentru studii fiilor funcţionarilor primăriei, 60.000 lei, pentru construirea stadionului -50.000, Şcolii profesionale de fete Constanţa - 40.000, Liceului Mircea pentru tipărirea anuarului - 15.000, coloniei şcolare a Liceului Mircea cel Bătrân.
Cheltuieli extraordinare erau direcţionate pentru materialele necesare asfaltării străzilor, terminarea lucrărilor la sala de consiliu a Palatului municipiului, construirea casei sănătăţii publice, înfiinţarea serviciului de ecarisaj, construcţia şcolii primare de la Vii, continuarea construcţiei şcolilor primare din str.Călăraşi şi Mihai Viteazul.
Ceea ce se vede de la o primă lectură, Primăria anului 1926 încuraja cu banii de la bugetul public pe tinerii studioşi, aflaţi la diverse facultăţi, multele organizaţii culturale, finanţa cea mai importantă revistă culturală de importanţă naţională, Analele Dobrogei, construia şcoli, asfalta străzi. Seamănă oare cu ce se întâmplă astăzi?
De altfel tot atunci este înfiinţată Staţiunea de cercetări marine a Institutului de cercetări piscicole sub denumirea de Institutul hidrobiologic de la Tăbăcărie, din iniţiativa dr.P.P.Daia, directorul general al Pescăriilor statului. În 1932 staţiunea s-a numit Institutul biooceanografic. Organizarea ei pe baze ştiinţifice a fost făcută în anul 1932 de către Grigore Antipa. El a organizat de altfel şi Pescăriile statului şi este fondatorul Muzeului naţional de istorie naturală din Bucureşti. În 1960 staţiunea constănţeană dispunea de un muzeu original în care era reunită o parte din fauna nevertebrată şi vertebrată din Marea Neagră şi Marea Mediterană.
Constanţa de odinioară „Nervul vital al Constanţei, Cazinoul” (galerie foto)
28 Dec, 2015 23:51
4538
Titlul nu ne aparţine, cuvintele se regăsesc în rândurile reproduse mai jos din cotidianul constănţean Dacia şi poartă data vineri, 9 aprilie 1926. În decursul existenţei sale, Cazinoul fusese închis în mai multe rânduri din motive diverse, preponderent politice. Închis temporar, nu lăsat în paragină, să se înţeleagă! Iată ce scria cronicarul: „Odată cazinoul închis, Constanţa a fost ocolită cu tot renumele ei de admirabilă staţiune balneo-climaterică.Cu drept cuvânt deci, s-a săvârşit asupra oraşului nostru un asasinat monstruos. Dar, întocmai ca pasărea Phoenix, Constanţa poate renaşte din propria-i cenuşă. Conducătorii de astăzi ai oraşului nostru aleşi de popor, au datoria să lupte prin orice mijloace pentru aducerea la îndeplinire a acestui deziderat. Nervul vital al Constanţei, Cazinoul supranumit „Perla Mării Negre”, trebuie redeschis. E condiţiunea „sine qua non” a redeşteptării oraşului nostru.”
Am prefaţat astfel gândurile noastre, ale constănţenilor, pentru 2016, anul speranţelor noastre. Poate utopice, poate prea optimiste, poate doar provocarea către edilul, oricum s-ar numi el, ce va fi ales în acest nou an.
Desigur, motivele de acum 90 de ani care dădeau măsurii închiderii Cazinoului o dimensiune morală şi una naţionalistă, politizantă, nu mai sunt aceleaşi cu motivele în care a fost adus ruinatul imobil de astăzi. Nici cauzele care au determinat atitudinea ziariştilor de acum nouă decenii. Optimistă, verdictuală. Funcţionarea Cazinoului înseamnă, însă, ieri şi azi, oricând, pur şi simplu redeşteptarea oraşului nostru.
Coasta de răsărit a oraşului
Anul 1926, aşa cum apare în presa vremii, este unul plin de iniţiative cetăţeneşti, de luări de poziţie, de fapte edilitare. Spicuim câteva din acestea cu speranţa că în viitoarea campanie electorală, candidaţii noştri îşi pot pune în intenţii şi asemenea promisiuni! Cine ştie!Geograful Constantin Brătescu publica în 1926 un studiu elaborat şi argumentat despre „Coasta de răsărit a Constanţei” în cea mai valoroasă publicaţie locală de notorietate naţională, Analele Doborgei. Încă de la începutul eseului său autorul avertiza:”Malurile de răsărit ale oraşului Constanţa se surpă. De multe ori s-a dat alarma de locuitorii păgubiţi în avutul lor; presa s-a făcut ecoul acestor plângeri motivate şi, în cele din urmă, chestiunea a fost ridicată şi în Parlamentul ţării. De vreo 20-30 ani încoace o stradă întreagă, cu clădirile ce o mărgineau, s-a năruit pe râpi. Cealaltă latură a străzii oferă privirii aspectul unor ruine sau a unor clădiri, unele destul de frumoase, gata să se năruie şi ele în curând. Oraşul se îngustează mereu din această parte, lăsând sub râpi mormane de maluri dărâmate, amestecate cu moloz de clădiri. Acolo unde ar trebui să se întindă alei şi grădini şi vile, în genul colţului dinspre Cazino, care să încânte ochiul şi să trezească admiraţia celui ce pluteşte pe mare, ca şi mulţumirea celor ce vin să-şi învioreze sufletele într-un cadru frumos de natură, se ridică, dimpotrivă, ruine şi maluri informe, cele mai urâte, fără exagerare, de pe tot litoralul românesc. Evident, această stare de lucruri nu mai poate dura”.Şi Constantin Brătescu analizează cu minuţie fiecare tronson de coastă de la capătul de sud al plajei Mamaia până la hotelul Carol, azi Comandamentul Marinei Militare, „Coasta de răsărit a Constanţei înaintează în linie aproape dreaptă de la nord la sud, desenând o serie de golfuri largi, puţin intrate în uscat, cu plaje folosite pentru băi şi un număr de capuri stâncoase, care mărginesc aceste golfuri”.Ce recomanda la sfârşit savantul geograf ? Captarea apelor subterane, ridicarea unui dig în mare în tot lungul coastei, transformarea actualei terase de surpare într-o serie de terase artificiale, plantarea acestora. Nici vorbă de o şosea costieră, care să niveleze şi să uniformizeze această coastă mirifică a Dobrogei meridionale.
În schimb, nu şi-ar fi putut închipui malurile de astăzi pline cu gunoaie, cu o vegetaţie sălbăticită, cu scările nefinisate, real pericol pentru cei care le frecventează!
În 1926 cultura era în atenţia Primăriei
Pe ce cheltuia banii Primăria în anul 1926? Pentru plata fanfarei regimentului Constanţa 34, angajată să cânte în pieţele oraşului şi la băile Mamaia. Bugetul mai prevedea 288.600 lei plata personalului clerical de la toate bisericile din oraş, a corului de la Biserica Adormirea Maicii Domnului, cum şi întreţinerea bisericilor. Corul episcopiei era plătit cu 72.000 lei, iar subvenţia acordată patriarhiei de la Ierusalim ajungea la 20.000 lei.Alte subvenţii date de Primărie: pentru căminul studenţesc din Bucureşti al tinerilor constănţeni, 350.000 lei, revistei Analele Dobrogei, 10.000 lei, Societăţii studenţilor medicinişti din Bucureşti, 100.000 lei, Institutului naţional de educaţie fizică 30.000 lei, Ateneului popular Sf.Gheorghe - 10.000 lei, Casei de citire Ion Creangă - 10.000, Societăţii Tinerimea Română, 6.000, construirii Liceului Mircea cel Bătrân, 100.000 lei, ajutoare pentru studii fiilor funcţionarilor primăriei, 60.000 lei, pentru construirea stadionului -50.000, Şcolii profesionale de fete Constanţa - 40.000, Liceului Mircea pentru tipărirea anuarului - 15.000, coloniei şcolare a Liceului Mircea cel Bătrân.
Cheltuieli extraordinare erau direcţionate pentru materialele necesare asfaltării străzilor, terminarea lucrărilor la sala de consiliu a Palatului municipiului, construirea casei sănătăţii publice, înfiinţarea serviciului de ecarisaj, construcţia şcolii primare de la Vii, continuarea construcţiei şcolilor primare din str.Călăraşi şi Mihai Viteazul.
Ceea ce se vede de la o primă lectură, Primăria anului 1926 încuraja cu banii de la bugetul public pe tinerii studioşi, aflaţi la diverse facultăţi, multele organizaţii culturale, finanţa cea mai importantă revistă culturală de importanţă naţională, Analele Dobrogei, construia şcoli, asfalta străzi. Seamănă oare cu ce se întâmplă astăzi?
Lacul Tăbăcărie avea peşte, nu glumă!
În acelaşi an, 1926, a fost alimentat cu apă dulce lacul Tăbăcărie care, la rândul lui, printr-un alt canal care traversează şoseaua Constanţa-băile Mamaia era pus în legătură cu marea. Cu această lucrare hidrografică s-a stabilit un curent de apă dulce, lacul Tăbăcărie - 90 ha - producând anual 2 - 2,5 vagoane de crap, devenind astfel cel mai productiv şi profitabil.De altfel tot atunci este înfiinţată Staţiunea de cercetări marine a Institutului de cercetări piscicole sub denumirea de Institutul hidrobiologic de la Tăbăcărie, din iniţiativa dr.P.P.Daia, directorul general al Pescăriilor statului. În 1932 staţiunea s-a numit Institutul biooceanografic. Organizarea ei pe baze ştiinţifice a fost făcută în anul 1932 de către Grigore Antipa. El a organizat de altfel şi Pescăriile statului şi este fondatorul Muzeului naţional de istorie naturală din Bucureşti. În 1960 staţiunea constănţeană dispunea de un muzeu original în care era reunită o parte din fauna nevertebrată şi vertebrată din Marea Neagră şi Marea Mediterană.
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
Primăria Constanța „Ovidio Running” a ajuns la a treia ediție. Iată ce restricții de circulație vor fi
19 Apr 2024 331
Fotoreportaj Primăvara își face simțită prezența în Constanța. Oamenii se bucură de soare (FOTO+VIDEO)
13 Apr 2024 506
Fotoreportaj Constanța Faleza Cazino, plină de oameni într-o zi înnorată de duminică (GALERIE FOTO+VIDEO)
07 Apr 2024 673
Cazinoul din Constanța, perla care renaște din mare! Video inedit cu evoluția spectaculoaselor lucrări din al treilea an de șantier (FOTO+VIDEO)
13 Mar 2024 2153
Curtea de Apel Constanța, așteptată să se pronunțe în procesul pentru terenul de la Cazino Sud
11 Mar 2024 647
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: