Lumea marinarilor

Candelele neuitării Lacrimi în siajul unei tragedii (galerie foto)

Cargoul de 4800 tdw „Fălticeni” a fost lansat la apă în Șantierul Naval din Brăila în 1976, anul în care am fost admis în Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța. Veneam de lângă Fălticeni, alături de alți 17 suceveni, dintre care nouă am devenit cadeți - eu, Laurențiu Cotruț, Tudor Dohotariu, Viorel Irimciuc, consăteanul Ion Nastasă, Ion Stredie, Ovidiu Tcaciuc, Olimpiu Țugui și Mihai Voiasciuc. Mai mult de jumătate am ajuns ofițeri în Marina militară, civilă și la pescuit oceanic.
 

 
Așadar, proveneam din împrejurimile Fălticenilor, renumitul târg moldav care i-a dat Marinei pe temerarul comandant de submarine Constantin-Bibi Costăchescu și pe Angela Lefterescu, prima româncă cu brevet de comandant de cursă lungă - ca să dau doar două exemple din pleiada de lupi de mare ai Bucovinei.
 

Predestinarea

 
În buna tradiție a navaliștilor de a acorda navelor comerciale nume de localități de pe întreg cuprinsul României, a existat și un cargou desemnat să poarte pe bordaj numele și faima așezării dintre apa Șomuzului și pârâul Șoldănești, atestată de la 1384 și devenită, peste secole, un reper spiritual pentru cultura și știința națională.
 
Cargoul „Fălticeni” a avut ca surori navele „Azuga”, „Brad”, „Călărași”, „Codlea”, „Dumbrăveni”, „Gheorghieni”, „Plopeni”, „Râmnicu Vâlcea”, „Săcele”, „Săliște”, „Săveni”, „Săvinești”, „Slatina”, „Slobozia”, „Sousa”, „Târgu Jiu”, „Târnăveni” ș.a. Construită în renumitul Șantier Naval din Brăila, nava a avut numărul 1171.
Principalele caracteristici ale cargourilor de 4800 tdw erau următoarele:

Tonaje:
Tonaj brut - 3581/2473
Tonaj net - 1748/1039
Deadweight - 4795/3135
 


Dimensiuni:
Lungimea maximă - 106,00 m
Lungimea între perpendiculare - 93,50 m

Lățimea - 14,80 m
Înălțimea de construcție - 8,50 m
Pescajul - 7,06 m/5,63 m
 
Nava avea două punți, corpul fiind din oțel, îmbinat prin sudură. Propulsia era asigurată de un motor licență Sulzer, model 6RD44, fabricat la Yugoturbina din Karlovac, ce dezvolta 3.000 CP, asigurând viteza maximă de 14 Nd. Avea un bunker de 322 tone, care asigura navei o autonomie de 8000 Mm. Nava dispunea de 3 Diesel generatoare a câte 450 KW, 400 V, 50 Hz, CA fiecare.
 
Cargoul avea 3 magazii cu lungimi de 19,43, 21,44 și 20,77 m, 3 guri magazii (una de 11,39 x 8,00 și două de 14,74 x 9,80 m), 6 bigi a câte 5 t SWL, acționate de câte un vinci fiecare. Capacitatea mărfuri vrac era de 6420 m3, capacitatea mărfuri generale - 5898 m3 și cherestea pe punte - 585 t. Nava era înregistrată la Registrul Naval Român cu numărul 7640598 și avea indicativul radio YQBP. Livrată Întreprinderii de Comerț Exterior „Navlomar”[1] în cursul lunii septembrie 1976, asemenea celorlalte nave din această flotă, „Fălticeni” avea corpul vopsit în roșu, suprastructura în alb, iar coșul în roșu.
 
Conform istoricului navei alcătuit de pasionatul inginer IT gălățean Cristian Gregoretti, în cursul anului 1991, în timp ce acesta se afla la reparații în Șantierul Naval Constanța, la bordul cargoului a izbucnit un puternic incendiu, ceea ce a determinat ca reparațiile să dureze aproape un an.
În urma reorganizării „Navlomar”, în cursul anului 1992 cargoul „Fălticeni” a ajuns în proprietatea SC Alba Shipping SRL București.
 

Ultimul voiaj

 
Joi, 3 martie 1994, cargoul „Fălticeni” a plecat din portul Constanța, cu o încărcătură de 3.196 tone de azotat de amoniu, având ca destinație portul Sharpness din Anglia. Sâmbătă, 5 martie 1994, în jurul orei 13.30, la ieșirea din strâmtoarea Dardanele, cargoul a fost surprins de o furtună extrem de puternică, cu vânt de forța 8-9 și valuri foarte mari. În aceste condiții, comandantul navei, clc Daniel Turcu a dispus să fie lansate semnalele S.O.S.
 
Surprins între două valuri uriașe, cargoul „Fălticeni” s-a bandat la 60⁰, răsturnându-se. În aceste împrejurări nefaste, cargoul s-a scufundat în Marea Egee, la Est de insula grecească Skyros, dispărând în doar un minut, pentru totdeauna, în adâncuri. Din cei 24 de membri ai echipajului au fost salvați 20, de către vrachierul „Moxnes”, sub pavilion norvegian.
 
În naufragiul cargoului „Fălticeni” și-au pierdut viața  comandantul navei, Daniel Turcu, șeful mecanic Cornel Hulieru, ofițerul punte Ștefan Fodor și timonierul Liviu Bogatu, măturați de un val în apropierea navei salvatoare. Cei 20 de supraviețuitori, aduși de nava „Moxnes” la Istanbul, au fost cazați, grație demersurilor întreprinse de clc Nicolae Mirea, reprezentantul Navrom și intervenției consulului general al României, la hotelul „Grand Star”, unde li s-au asigurat toate cele necesare, începând de la haine, la hrană și medicamente.
 
Ulterior a venit din țară clc Gheorghe Săvulescu, unul dintre reprezentanții companiei Alba Shipping. În urma discuțiilor cu acesta, clc Mirea l-a sfătuit să apeleze la sacul marinarilor, pentru a li se acorda membrilor echipajului drepturile bănești cuvenite. Întrucât agentul nu a dispunea de suma integrală necesară, clc Mirea s-a oferit să o completeze, în baza unei simple chitanțe, cu 5000 dolari, sumă care i-a fost returnată din țară. Din păcate, trupurile celor patru dispăruți nu au mai putut fi recuperate.
 
Constănțeanul Silviu Vasile este fiul unuia dintre supraviețuitori, motoristul Mihail Vasile din Galați. Avea 14 ani când s-a întâmplat tragedia. Am trăit coșmarul acelei seri... - își amintește cu tristețe Silviu Vasile -, când un telefon de la Birouri a sunat și o voce mi-a zis: «- S-a scufundat!»... După care, 12 ore nimeni nu a mai răspuns...”.
 
Abia după miezul nopții, Aurel Borza, o rudă care lucra în port, i-a sunat și le-a confirmat că tatăl este pe lista supraviețuitorilor. Stătuse vreo patru ore în apa mării de numai 5⁰, prins de o plasă. Vreo trei nave s-au chinuit să-i salveze. Abia  „Moxnes” a reușit să se așeze între valuri și să-i pescuiască unul câte unul. Deși a rămas cu sechele după acest nefericit eveniment, Mihail Vasile a mai navigat până în 1998, ultima oară cu „Tarcău”, după care s-a pensionat.
 
„Din păcate, tatăl meu s-a stins... A mai făcut două voiaje după sinistrul din 5 martie, dar spaima pe care a trăit-o atunci i-a declanșat un diabet galopant, care i-a fost fatal.” - mi-a declarat fiul său, astăzi angajat al Ministerului de Interne, ofițer III maritim, absolvent al Universității Maritime din Constanța și al unui master în drept maritim.
 

In memoriam
 

După repatriere, secundul navei a redactat documentele aferente unei asemenea tragedii, care au fost înaintate Parchetului de pe lângă Tribunalul Județean Constanța de către clc Constantin Teodorescu, comandantul Portului Constanța, cu nr. 1002 din 8 martie 1994:
 
„Subsemnatul Spătaru Dimu, căpitan secund pe nava „FĂLTICENI”, cu un tonaj de 4795 TDW, sub pavilion român, înregistrată în portul Galați, aparținând Societății comerciale ALBA SHIPPING SRL București, declar prezentul protest de mare spre a fi cunoscut public.
 

Protest de mare

 
Nava „Fălticeni” a părăsit portul Constanța pe data de 03.03.1994, având la bord cantitatea de 3.196 tone metrice azotat de amoniu în saci, cu destinația Sharpness (Anglia), fiind prevăzută cu echipaj complet și reglementar și aflată din toate punctele de vedere în bună stare de navigabilitate.
 
Pe data de 05.03.1994, către orele 11.32 UTC, în Marea Egee, în punctul de coordonate latitudine 38⁰48’ N, longitudine 25⁰08’ E, nava s-a scufundat în condiții de furtună, vânt NNE, forța 8-9 Bs, marea agitată.
 
Către orele 13.45 UTC, în aceeași zi, subsemnatul împreună cu 19 membri din echipaj aflați într-o plută de salvare, am fost salvați de către nava „MOXNES” sub pavilion norvegian, comandantul navei, șeful mecanic și alți doi membri ai echipajului fiind dați dispăruți (clc Daniel Turcu, comandantul navei, Cornel Hulieru, șef mecanic, Ștefan Fodor, ofițer punte și Liviu Bogatu, timonier - n.n.).
 
Menționez că Jurnalul de bord și celelalte acte ale navei și echipajului nu au putut fi salvate. Având în vedere cele menționate mai sus, protestez în numele meu, al echipajului și al armatorului împotriva oricăror reclamații și/sau cheltuieli ce ar putea apărea din acest eveniment și, totodată, îmi rezerv dreptul mie și armatorilor de a extinde acest protest de mare la data și locul convenabile.
Căpitan secund al MN „Fălticeni
S/s indescifrabil Spătaru Dimu”.
 
La mai bine de un sfert de veac de la naufragiul navei și pierderea celor patru navigatori români, voi întreprinde demersurile necesare pentru ca, în memoria confraților de breaslă dispăruți în adâncurile Mării Egee, să donez Muzeului Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni un tablou comemorativ cu fotografia cargoului care a purtat numele orașului până aproape de majorat și portretele celor patru victime ale acestui teribil naufragiu.
 
DUMNEZEU SĂ-I ODHINEASCĂ ÎN PACE!
 
 
Bibliografie:
 

  1. Marian Moșneagu, „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2006

 

  1. Registrul Naval Român/Romanian Register of Shipping, „Albumul tipurilor de nave. Album of ship types”, București

 
Sursa foto: Louis Bosschaart, Nicolae Romulus Moise & Marian Moșneagu
 

Despre Marian Moşneagu
 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  
 
Citeşte şi:
 

Comandorul (r) Marian Moșneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană

Senatorul marinarilor „Geniul rău” din Marină (galerie foto)

 


[1]În baza Hotărârii Consiliului de Miniștri al R.S.R. nr. 1701/1969 privind trecerea activităților de navlosire, agenturare, aprovizionare și prestare de servicii la nave, precum și de expediție maritimă și fluvială prin porturile românești de la Ministerul Comerțului Exterior la Ministerul Transporturilor și înființarea Întreprinderii de navlosire, agenturare și aprovizionare de nave - NAVLOMAR -, sub îndrumarea și controlul Ministerului Transporturilor, la 1 septembrie 1969 a fost înființată, sub îndrumarea și controlul acestuia, Întreprinderea de navlosire, agenturare și aprovizionare de nave - NAVLOMAR - cu sediul în București, prin desprinderea unei părți din patrimoniul Întreprinderii de stat pentru transporturi și expediții internaționale - ROMTRANS - de sub îndrumarea și controlul Ministerului Comerțului Exterior. Prin H.C.M. nr. 1771/1974 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității de comerț exterior, publicată în „Buletinul Oficial” nr. 13 din 20 ianuarie 1975, Întreprinderea "Navlomar" a funcționat în subordinea Ministerului Comerțului Exterior și Cooperării Economice.


Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.