Lumea marinarilor

Cartul Anului Nou Urăturile marinarilor (galerie foto)

Oricât de departe ar fi de familie și de țară, marinarul român poartă neîndoielnic cu el dorul de casă. Din sacul cu cele mai frumoase amintiri nu pot lipsi obiceiurile și datinile specifice sărbătorilor de iarnă. De aceea, în folclorul marinăresc regăsim numeroase evocări ale Crăciunului sau Revelionului petrecute la bord, în cartul dintre ani dar și variante originale ale tradiționalului Plugușor, adaptate la specificul profesiei și al vieții pe mare.
 

Moș Ajunul interbelic

 
Un text original, intitulat “Moș Ajunul”, aparținând publicistului navigator Alexandru Iordăchescu, l-am identificat în revista “Orizontul Maritim”, nr. 18-19 din 1935:
  
Patru duble!... Mai sunt patru
Miezul nopții și „Ajunul”!
- Stai să văd cam câte mile
E în urmă Moș Crăciunul?...
... Aci „Bună dimineața”
Ne va spune albul far
Bun la oaspeți ne îndeamnă:
„Hai poftiți în Gibraltar!”
- Hii!... departe-i Moș Crăciunul
O fi’n mușama sau blană?
- Cine știe cum e vremea
Dincolo’n Mediterană!
 
Hei noroc și-ajută Doamne!
Altă lume! – Ba e Iadul
Groaznic ca și’nchipuirea
Și-aiuriți și eu și Radul
Ce-i la cârmă, privim Cerul
Negru, pete mohorâte
Și oftăm lung, ca în tăcerea
Somnului cu vise-urâte!!...
Știți? Ușor cum se ridică
Sânul alb pe la fecioare
Pe când dorm; așa’ncepuse
Legănarea după mare
Când trecurăm de strâmtoarea,
Despărțind rasă de rasă,
Una albă și senină
Alta neagră întunecoasă!
Și încet, pe nesimțite,
Pe comandă’n noapte paznic
Vezi din larg cum se avântă
Spumegând valul năprasnic
Și când ochiul îți cuprinde
Întunericul, departe
Împrejur, în tot văzduhul
Vuiet larg, miros a Moarte!
Și-n această frământare,
Cobitor urlă furtuna
O! cu câtă nepăsare,
Dai cu Moartea atunci mâna!
Și tocmai ca Ivan Turbincă
Cu momeli o legi la chilă!
Ea se zbate, se frământă,
Tu avansezi milă cu milă
Și sperând, îți pare dulce
Clipa drumului amar,
Când la orizont apare
Geana albă-a unui far
Și nedându-ți socoteala
Că plutești în două-abise,
Mergi mereu, mergi înainte,
Făurind în creier vise
Ce se sting, ca mâine iarăși,
Când ești trist, să-ți reapară
Cu icoane dulci și sfinte
Ale dorului de Țară!...
Asta ne-a fost Moș Ajunul?
- Prea ești dornică. O! Mare!
Căci ne-ai dat la fiecare
Câte-un „colac de scăpare”
Și ne-ai zgâlțâit să scuturi
„Merele din arboret”
Să ne-arăți cât ești de bună
Că ai daruri berechet,
Ai trimes valuri nebune
Să lovească’n noi cu forță
Și-apoi vânturi să deșire
„Nucile’nșirate în troță”
Iară seara cu colinda
Ai pornit furtuni să cânte
Ca s’ amestece-aluatul
Apelor și să-l frământe,
Să dospească și azi pâinea
Și s-o facă mai amară!...
- Dar copiii tăi sunt veseli
Că-i ajunul astă seară
Și râzând, își buni la suflet
Și la inimă!... Din gură,
Colindându-te și dânșii,
Te blestemă și te’ njură!
- Pare-ți bine, fie-ți ciudă,
Cu ei ești neputincioasă,
Zbate-te! Urlă! Mugește!
Ei „în gând” pornesc pe-acasă
Și sunt mulțumiți cu toții,
Stau la masă împreună
Cu copiii, cu nevasta
Sau cu mama lor bătrână!
 
Ironie!?... Azi natura
Și-a împins forțele încoace!
Fenomenele, pornit-a
Ca să lupte cu-o ... „găoace”?
Și încercând ca s-o răstoarne
Rând trec valuri, după valuri,
Doamne, cât sunt de departe
Ale’ ntinsei ape maluri!...
Ea suspină, când primește
Lovitura, dar nu moare!
O afundă în prăpăstii
Iat-o iarăși în picioare
Căci, ea luptă cu credință,
În Maica Domnului din larg,
Ce-o păzește și o ține
Suspendată de catarg?
... Și obosite, mare, valuri,
Ploaie, fulgere, furtună
Toate cad!... La orizonturi
Iese Luna... vreme bună!?
- „La mulți ani, Copii!”
La casa, ce are drag un Marinar,
Au băut în sănătatea-i
Astăzi, toți câte-un pahar
Și-apoi, nu uitați că popii
Au cântat lung prin altare:
„Doamne sfinte, amintește-ți
Și de cei ce sunt pe Mare!”
        

În vremuri de război

         
Pe 29 decembrie 1941, la Radio București a fost difuzat Plugușorul marinarilor, varianta propusă de maistrul militar de marină Constantin Butnaru, în lectura actorului Ion Aurel Manolescu, cunoscut ascultătorilor prin prezența sa în distribuția majorității pieselor și scenariilor radiofonice difuzate în cadrul emisiunii “Ora ostașilor”:
 
Aho! Aho! Măi camarazi,
Stop! Porunca mi-ascultați,
Ancorele scufundați,
Ici în radă la Galați,
Funda, măăă!
 
De furtună obosiți,
De talazuri umeziți,
Și de vânturi biciuiți -
Iată-ne aici sosiți!
 
La Galați am debarcat,
Ah! Hristoase, pe uscat,
Unde lumea doarme-n pat
În pijama și halat!
 
Nu ca noi mereu în branturi,
Fără perne și macaturi,
Împărțiți pe bord și carturi
Și departe de uscaturi.
 
Azi ne-a spus-o Moș Neptun,
Cu vocea lui ca de tun,
C-asta-i seara de ajun,
Anului cel nou și bun!
 
Și-am venit cu toți în bloc,
Ca să vă urăm cu foc,
Anul care vine-n loc
Să vă aducă mult noroc!
 
Și-am mai ura, boieri, ura,
Dar ni-e frică de-o belea,
Că escadra va pleca
Și pe aici vom rămânea!
 
Căci s-aude în depărtare
A sirenei grea suflare -
Pesemne ne cheamă în zare,
Turburata cea de mare!
 
Acum haide să plecăm,
La bord iute să mișcăm,
Presiunea să urcăm,
Ancorele să virăm.
Vira, măăă!
 
Hei! E gata, măi băieți?
Puneți mâna la trancheți,
Mola prova, țineți pupa,
Mai gustați, boieri, cu cupa!
 
Puneți cârma bandă stânga,
Să facem rondoul fuga,
Că-i curentul din tribord
Și vântul prova babord!
 
Iar acum, ieșiți în larg,
Vă lăsăm boieri cu drag -
Domnișoarele pe prag
Cu lacrimi curgând șirag.
 
E timpul să terminăm,
Cale lungă să plecăm,
Iar boierilor urăm
Rămas bun, pân’ ne-nturnăm.
Pe drum măi! Hăi! Hăi!
 
O versiune in extenso a acestui Plugușor a fost prezentată în decembrie 1937 la bordul navei de comandament “Măcin”, pe care se afla comanda Escadrilei de Monitoare iar pe 30 decembrie 1944 la Subsecretariatul de Stat al Marinei din București.
 

Plugușorul anului 1948

 
Evenimentele politice marcante care au schimbat radical soarta țării după 30 decembrie 1947 nu puteau să nu fie reflectate fidel în mentalul colectiv, inclusiv sub forma unui Plugușor pe cât de nostalgic după vremurile apuse, pe atât de critic și dramatic în trăirile liber exprimate. Sub protecția anonimatului, desigur, acesta seamănă mai degrabă a protest manifest decât a urătură:
 
De anul ce ne asvârle-n besna republicilor populare,
Dup-o teroare fără seamăn și o forțată abdicare,
Dorim ca țara noastră dragă să-și regăsească iarăși torța
Luminatoare călăuză, spre Țara ce-a dorit-o Moța,
Să-și vadă iarăși grănicerul păzind cu ochiul pe cătare
La hatul hotărât de Nistru, de la Hotin și pân’ la Mare.
 
Să facă anul care vine, să se îndure de noi cerul
Să ne avem din nou Balcicul, să-nsămânțăm Cadrilaterul.
Iar moaștele ce dorm la Putna, să-și doarmă somnul liniștirii
Cu Bucovina întregită din nou în vechea matcă-a firii.
 
Din hoardele de huni din țară să ne rămână doar coșmarul
Și corbii stepelor uzbece să ne răzbune tot amarul
Ce turmele liberatoare de troglodiți ai lui Stalin,
L-au semănat prin jaf și crimă, după Talmudul lui Lenin.
 
Din “primul 6 martie liber” rămână-n ființă doar decorul
Cu ștreangul ce-a curmat trădarea, lui “Petru Groza și Poporul”.
Ana și Vasile Luca ce ne vor țara o Sahară,
S-ajungă să cerșească-n lumea cea fără Dumnezeu și țară.
 
Și soarele cu dinți al stepei le fie fără de apus,
Să n-aibă liniște și pace toți trădătorii din ARLUS.
Acelora dintre ai noștri ce valul urii și-al trădării
Deslănțuit pentru a ne pierde de forțele întunecării,
Îl văd sub formă de lumină ce vine de la Răsărit,
Să aibă parte de lumina Siberiei fără sfârșit!
 
Destinul să-I arunce-n cloaca istoriei cu monștri vii
Pe cei ce și-au trădat strămoșii, ca Tătărăscu de la Jii.
Mișeii toți în uniformă, spurcându-ne pământul dac,
Să moară doar ca mucenicii din Vladimir și din Albac!
 
Marinei, anul care vine, i-ajute să-și slujească Tronul,
Să-i spele pata dezonoarei de a-și fi trădat pavilionul.
Să facă să dispară-n noapte a ECP-ului teroare
Și să-și refacă echipajul, în crezul “Patrie – Onoare”!
 
Pe trădătorii cu galoane, corbi ai Marinei Proletare,
I-arunce stârvuri în Crimeea, răzbunătoarea noastră mare!
Toți camarazii să se-ntoarcă de unde i-a gonit prigoana,
Și-n vechiul spirit a lui Mircea,
Păzească Țara și Coroana.
 
Și-așa strânși toți umăr la umăr,
Deratizați de trădători, să facem, să ajungă flota
Stăpână până la Strâmtori,
Visul Marinei noastre Mare, s-ajungă fapt îndeplinit,
Să ne vedem din nou Constanța devenind bază de Home Fleet.
 
Pe marinarii cei de mâine și acei ce vor veni cu anii,
Să nu ajungă niciodată să-i mai deplângă maghiranii.
Ei să vegheze cu credință, să nu mai încolțească spinii
Care-ar putea să profaneze din nou Dumbrăvile Marinei.
 

Urările Epocii de Aur

 
“Schimbarea de drum” intervenită în politica anilor ’50 și-a pus amprenta asupra viitorului spirit al Epocii de Aur. Un altfel de Plugușor al marinarilor l-am regăsit în paginile gazetei “Flota Patriei”, publicație săptămânală editată în perioada 1954 – 1982 de Comandamentul Marinei Militare, adresată îndeosebi militarilor în termen care își satisfăceau stagiul militar obligatoriu în Marina Militară:
 
Aho, aho, măi marinari,
Inimi dârze, brațe tari,
Marinari de pe vedete
Cu torpile sau rachete,
Și voi, de pe vânătoare
Cu tunuri lucind în soare,
Marinari din baterii
Și din larguri albăstrii,
De pe Dunăre și Mare,
Hai să facem o urare!
Ia cântați cu toții, măi!
Hăi, hăi!
 
După datina străbună
Ne-am strâns iarăși împreună
Să privim cu fruntea sus:
Anul vechi ce ne-a adus?
Și temeinic ne gândim:
Anul nou cum îl primim?
Răsfoim în calendare
Și stăm gata de urare.
Ia strigați în cor, flăcăi!
Hăi, hăi!
 
Da, în anul ce-a trecut
Noi succese-a obținut
Harnicul nostru popor
Avântat spre viitor.
Noi uzine, combinate
Vezi în țară înălțate.
Iar de pe mănosul lan
Recolta acestui an
A adus colea-n hambare
Râu de grâu și râu de soare.
Au crescut noi șantiere,
S-au născut noi cai-putere,
Au crescut noi kilowați,
Și benzină, și fosfați;
În orașe și în sate
Școli noi fost-au înălțate;
Cu-al partidului cuvânt
Țara-ntreagă e-n avânt.
Pentru țara-nfloritoare
Hai să facem o urare
Toți, din inimă, flăcăi!
Hăi, hăi!
 
Acest an e însemnat,
Căci partidul ne-a-ndemnat
Mai adânc să chibzuim,
Patriei fii buni să fim.
Ne-a dat sfatul înțelept
Să privim lumea mai drept.
Ne-a-ndemnat mai cu tărie
Către sacra datorie.
Cartea, filmul să-nflorească,
Și în inimi să sădească
Idei nobile și drepte,
Urcând tot mai sus, pe trepte;
Educație, știință
Să sporească-n conștiință
O idee minunată:
Țării, forța noastră toată!
Ascultând cuvântul lui,
Dragului, partidului,
Oamenii de prin uzine,
Din laboratoare, mine,
De pe-ogoare, de pe schele,
Și din mândre șantiere,
Mai cu spor s-au avântat
Să învețe ne-ncetat
Din a partidului Carte,
Să privească mai departe.
Da, pentru partid acum,
Ce ne-ndeamnă pe-acest drum
De urcuș triumfător
Spre mărețul viitor –
Să urăm din inimi, măi!
Hăi, hăi!
 
În anul ce s-a sfârșit
Noi succese-au dobândit
Cei ce pe întinsul zării
Străjuiesc liniștea țării.
Pe câmpii, în aplicații,
Ofițerii și soldații
Ageri vânători de munte
De pe crestele cărunte;
Și tanchiștii peste dealuri;
Marinarii-n larg, pe valuri;
Iar pe cerul fără nor
Mândrul șoim aviator –
Toți, muncind cu hărnicie
Fac noi pași spre măiestrie!
Și-apoi la chemarea țării
Într-un lan cât largul mării
Vin ostașii la cules
Unde crește bobul des;
Sau departe, colo-n vale
Pe ogor sapă canale,
Ca recoltele de mâine
Să sporească-a țării pâine!
Noi, destoinicii ostași,
Ce trăim intens mândria
Că ne dăruim tăria
Să-nflorească România!
Pentru armata vitează
Ce clădește și cutează,
Să urăm în cor, flăcăi:
Hăi, hăi!                     
 
Apoi și noi, marinarii
De pe-albastrele fruntarii
În ăst an ne-am arătat
Gândul trainic și curat:
Din strădania tinerească
Noi succese să rodească!
La lansări și la dragaj
Fiecare echipaj
Parcă s-a-ntrecut pe sine:
Tot mai bine și mai bine!
Colo-n larg, în zi de trageri,
Ochitorii au fost mai ageri;
Colo-n larg, în zări de fum,
Timonierii – fix pe drum;
Mai iubiți semnalizatorii,
Mai dibaci operatorii,
Mai corecți telemetriștii
Și mai harnici motoriștii.
Și cu toții, împreună,
Mai semeți, chiar pe furtună!
Pentru marinarii țării
Avântați în largul mării
Sau pe Dunărea bătrână,
O urare se adună.
Să-i dăm glas cu toții, măi!
Hăi, hăi!
 
Dar din vesel plugușor
Spus de marinari în cor
Nu e bine să lipsească
Critica prietenească.
Știm, băieți, că mai sunt unii
Care-n vuietul furtunii
Zac sărmanii, nu se scoală,
Copleșiți de-amara boală
Ce o știe fiecare
(Ați ghicit: răul de mare).
Lor, în anul ce-o să vie
Le urăm multă tărie (sic!)
Ca s-o-nvingă, și apoi
Să pășească-n rând cu noi.
Nu te-opri măi, zi-nainte.
Stai, că mi-a venit în minte
Altă lipsă de pe mare.
Hai s-o punem în urare!
Uite, nava e curată
Dar se-ntâmplă câteodată
Să zărești și câte-o pată...
Știi și tu cine-i de vină.
Este vorba de... rugină!
Să-i urăm ca-n viitor
Să dispară, știi, cu zor!
Nu dispare de la sine.
O s-o ajutăm, vezi bine!
Și mai am o vorbă doar.
Spune-o, că nu-i în zadar.
Mă gândeam că sunt vreo doi
De pe navă de la noi
Ce-n oraș, prin lume multă,
“Uită” și nu mai salută.
Sau se-ncing la păhărel
Și-ntârzie... la apel!
Lor, în anul ce-o să vină
Le dorim, zău, disciplină;
În oraș, în fapt de seară
Să nu facă de ocară
Onoarea marinărească,
Mândra haină ostășească.
Pentru lipsuri, o urare!
Una singură, dar tare:
Le dorim, pe întrecute,
Să dispară cât mai iute!
Ia strigați cu toții, măi!
Hăi, hăi!
 
Dar urarea ce-am rostit
E aproape de sfârșit.
Pentru Anul Nou ce vine,
Victorii și mai depline,
Noi succese tuturor,
Fiecărei clipe spor,
Gând curat, hotărâtor,
Faptă harnică și zbor,
Pas voios spre viitor!
Pentru-a țării înflorire,
Și-a poporului cinstire,
Pentru veghea mereu trează
Și cu inima vitează,
Pentru înțelept partid
Ce-l urmăm necontenit,
Ia urați cu drag, flăcăi!
Hăi, hăi!
 

Și-n democrație, liberi pe vecie!

 
Perioada postdecembristă a deschis larg șansele tuturor românilor de pretutindeni să creeze, ironizeze și să difuzeze pe rețelele de socializare - și nu numai - texte dintre cele mai năstrușnice și hazlii, pornind nu atât de la tradiție cât de la realitatea cotidiană, deosebită de fluidă și de ofertantă în subiecte și picanterii.
 
Două dintre aceste texte mi-au fost comunicate anul trecut de clc Romică Dănilă, căruia, chiar dacă nu și le atribuie integral, îi mulțumesc pentru... replica la variantele mele:
 
Aho, aho, voi marinari,
Voi marinari temerari,
Ce navigați peste mări,
Peste mări și peste țări.
 
Colindat-am colindat,
Mările-n lung și-n lat,
Și-ntâlnit-am întâlnit
Țări și orașe ce-am iubit,
 
Dar din tot ce am văzut,
Tot la noi e mai plăcut.
Tot la noi e casa casă,
La noi vinu-i bun pe masă,
 
Vin din strugure domnesc,
Rubiniu cum îl poftesc,
Și bucatele-s bucate,
Să mănânci pe săturate.
 
Însă vezi tu, dragă frate,
Noi suntem acum departe,
Iară gândul nostru zboară,
La cei dragi și buni din țară.
 
La copii, soții și frați,
La bunici, mame și tați,
La rude și prieteni
Ce ne așteaptă cu răbdare,
Să ne-ntoarcem de pe mare.
 
Vouă, celor dragi de-acasă,
Vă trimit prin glas de val,
Din Pacific, Indian,
De pe Bosfor ori Canal,
Cea mai sinceră urare!
Sinceră de numai bine,
Bucurii și fericire!
 
Iară vouă, lupi de mare,
La mulți ani! și… buful mare,
La mulți ani și tot ce-i bine,
Pentru voi și pentru mine!
 
La anul și La mulți ani!
 

Plugușorul de la mare

 
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și m-ascultați!
Am venit cu un vapor
Și-adusei un plugușor.
 
Acostai în bătătură,
Să vă trag o arătură.
Pentr-o brazdă prin mâncare,
Înfruntai furtuni pe mare.
 
Traversai oceanele
Să vă ar budanele.
Ia mânați, măi, marinari
La casă de gospodari!
 
De parâme trageți iute,
Că a scos gazda o bute
De vin roșu, dobrogean
Și fripturi muiate-n hrean!
 
Măi, seminții de pirați,
Stop mașina și-ascultați!
Navigam cu un cargou
Când văzui, printr-un hublou,
Anul Nou pe un barcaz.
 
Purta haine cu ceapraz.
Era un an barosan,
Cu trese de căpitan.
Ancorase într-un port
Să ia marfă de import:
 
Un hambar de sănătate,
Că-i mai bună decât toate,
Cinci paleți de fericire,
Un container cu iubire,
Și-o coțadă de belșug!
 
Trageți, marinari, de plug!
Sunați grabnic din sirene,
Că navigă foamea-n vene!
Adă, gazdă, răcitura
Friptura și murătura!
 
Ne mușcă setea de buză,
Scoate țuica din cambuză!
Măi, puiandri de rechin,
Înțărcați cu vin pelin,
 
Când trecui de Dardanele
Văzui nava cu belele,
Burdușită cu… nasoale,
Cu minciuni electorale.
 
Avea marfă de scandal,
Cât pentru un cincinal,
Blocaje cu viramente,
Inflație, falimente.
 
Era încărcată… full,
Ancorată la Stambul.
L-a rugat pe Noul An
Să îi fie căpitan.
Anul Nou s-a supărat
Și a pus-o pe uscat!
 
Hai, mai iute, marinare,
Toarnă șnapsul în pahare
Ori rachiu de corcodele,
Că ne suflă setea-n vele!
 
Trageți plugul prin ogradă,
C-a sosit norocu’ n radă!
Trăgeți-l mai apăsat,
Că deja a acostat!
Și-o să ne umple de bani,
 La anul și La mulți ani!
 

Și ultimul, personal!

 
De nu e cu supărare
Acceptați și-a mea urare,
Una scurtă, pe-nserat
Căci mai am de colindat:
 
Anul Nou cu drag în casă
Să v-adune iar la masă,
Să petreceți veseli toți –
Părinți, socri și nepoți,
Bunicuți, gineri, nurori,
Domnișoare și feciori.
 
Când de flotă v-o fi dor
Citiți “Lumea marinarilor”,
Și-nnoinți-vă speranța –
Doar cu “Ziua de Constanța”!
 
Bucuros și cu tot dragu’
Semnez: Marian Moșneagu,
Pentru colegi, cititori și fani:
La anu’ și LA MULȚI ANI!
 
Despre Marian Moşneagu
 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  

 
Citeşte şi:
 
Comandorul (r) Marian Moșneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană
 
Nepotul lui Cuza Detașamentul 700 (galerie foto)

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.