Lumea marinarilor Canalul care a schimbat geografia României. Poarta Albă - Midia - Năvodari (galerie foto)


Ziua de 21 noiembrie 1987 rămâne memorabilă în istoria Dobrogei și a țării prin ultima mare victorie a socialismului: inaugurarea oficială a ansamblului feroviar și rutier de poduri dunărene din zona Fetești – Cernavodă, precum și a Canalului Poarta Albă – Midia – Năvodari (CPAMN).
Peste noua cale de apă au fost înălțate 7 poduri rutiere și de cale ferată, expresie a ingineriei tehnologice, asigurându-se astfel un transport operativ și fluent peste albia canalului transdobrogean.
 

Epopeea continuă

La 10 noiembrie 1982, cu ocazia prezentării unor studii de investiții, președintele Nicolae Ceaușescu a trasat sarcina de a se trece la elaborarea studiului definitiv al Canalului Poarta Albă-Midia Năvodari de către același valoros colectiv de proiectanți, astfel ca, pe măsura eliberării tehnicii și efectivelor de la Canalul Dunăre-Marea Neagră (CDMN), acestea să fie folosite intens la noul canal, care reprezenta ramura nordică a canalului principal.

Prin realizarea ramurii de Nord se urmărea conectarea platformei industriale și a portului maritim de la Midia cu CDMN și asigurarea transportului de calcar cu barje, de la cariera Luminița la Combinatul de lianți și azbocimenți de la Medgidia, precum și a calcarului siderurgic de la cariera Corbu la Combinatele siderurgice de la Galați și Călărași.

Pe măsura finalizării unor capitole de lucrări la CDMN, începând cu semestrul II/1983 o parte dintre mijloacele de excavat (excavatoarele de mare capacitate cu cupa de 2,5 la 8 m3) au fost transferate pe ramura de Nord, între Poarta Albă și Midia-Năvodari.
 

Ceaușescu decide

 Realizarea CPAMN a fost încredințată Centralei Antrepriză Generală de Construcții Hidrotehnice (CAGCH) din Constanța, înființată imediat după deschiderea oficială a canalului navigabil principal, având la bază fosta Întreprindere de Construcții Hidrotehnice (ICH).
În anul 1975 fiind ales un alt traseu pentru canalul de la Poarta Albă la mare, porțiunea spre Midia și-a păstrat traseul sistat în anul 1953 – avea să menționeze în Memoriile sale inginerul Laurențiu Țoringhibel, directorul Întreprinderii de Construcții Hidrotehnice.
Ceaușescu a hotărât să realizeze și această ramură spre mare – Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari.
Prin această lucrare se sistematiza toată zona Dobrogei pentru agricultură (s-au redat în circuitul agricol în jur de 800 de hectare de teren arabil), s-a mai creat o cale de apă până la portul Midia și lacul Tașaul, s-a creat o sursă de apă pentru irigații și s-a alimentat cu apă orașul Constanța, suplimentar din zona Galeșu. [...]
În anul 1983 a cerut să înceapă proiectarea pentru CPAMN. Ca șef de proiect a fost stabilit tot inginerul Chiriac Avădanei, care era și director tehnic al Institutului de Proiectări în Transporturi Auto, Navale și Aeriene – IPTANA.
Ca orice investiție, aceasta trebuia avizată de organele abilitate prin lege. Traficul portuar de marfă nu justifica această lucrare. Pentru a putea promova investiția dispusă de șeful statului, canalul a fost proiectat în zona Năvodari cu două ramuri. Una ieșea prin ecluză în portul Midia iar cealaltă intra în Lacul Tașaul și se continua pe marginea acestuia până la cariera de piatră Luminița, carieră care aproviziona fabrica de ciment din Medgidia.
Prin această dublă ieșire, peste 70% din capacitatea de transport pe apă se justifica pentru transportul calcarului de la Luminița la Medgidia iar restul era trafic nesemnificativ de produse chimice solide, cărbune pentru termocentrala Ovidiu, calcar dolomitic de la Ovidiu la Galați sau Călărași.
De fapt, traficul Luminița-Medgidia era artificial întrucât, cu vreo câțiva ani în urmă, când s-a mărit capacitatea fabricii de ciment, ICH a executat pentru această investiție - ca lucrare anexă – dublarea liniei ferate Midia-Medgidia, pentru a se putea asigura transportul CF a calcarului, materia primă pentru ciment.”.
În cadrul CAGCH Constanța a luat ființă Antrepriza de Construcții Canal Poarta Albă-Midia-Năvodari care, împreună cu alte patru unități de construcții montaj din cadrul centralei, au acoperit execuția întregului traseu, inclusiv a ecluzelor de la Ovidiu și Midia.
Antrepriza Poarta Albă-Midia-Năvodari a primit în sarcină execuția tuturor lucrărilor de excavații la uscat, îndepărtând apa prin pompare, dragaje, excavații sub apă, coordonarea activității militarilor și a tuturor utilajelor ce lucrau în ampriza canalului, inclusiv a mijloacelor auto de transport venite de la diverse întreprinderi de transport din țară, detașate la lucrare – menționează inginerul Țoringhibel.
Podurile toate se realizau de Antrepriza de căi ferate, drumuri și poduri – mai puțin partea metalică a podurilor de cale ferată, care se executau de o întreprindere specializată din CCCF.

Ecluza de la Ovidiu urma să fie realizată de Antrepriza de lucrări speciale, ecluza de la Năvodari a revenit Antreprizei de construcții și instalații etc.
Este de menționat că și utilajele erau împărțite. Cele de la uscat erau ale Întreprinderii de Utilaj Greu, cele de la apă ale Stației de Utilaj Naval și cele de transport greu ale Stației de Transport Tehnologic Greu.
Dacă armata era într-adevăr implicată în execuția lucrărilor mecanizate, având în dotare excavatoare, autocamioane, buldozere, iar militarii în termen erau conduși de ofițeri de geniu, Șantierul național al tineretului, la primul canal, a funcționat ca furnizor de forță de muncă pe meserii, dar mai ales necalificată, iar la Poarta Albă-Midia-Năvodari a funcționat ca brigadă în schema centralei, brigadă alături de care erau comandantul Șantierului național al tineretului și tinerii care făceau doar muncă manuală la taluzări, într-un sector afectat special pentru CC al UTC.”.
Unitățile de execuție au dispus de trei baze de producție amplasate la Nazarcea, Lebăda și Năvodari, dotate cu fabrici de betoane, ateliere de fasonat oțel-beton, depozite de agregate și alte materiale.


La realizarea lucrărilor CPAMN au participat circa 18000 de lucrători.

În septembrie 1986 a fost dat în exploatare cel de-al doilea pod rutier de la Năvodari, construit peste noul CPAMN.

În iunie 1987 la Năvodari a fost dat în circulație noul pod peste CPAMN, cu o lungime de 164 metri, al cincilea pod peste acest canal.

Ramificația Poarta Albă-Năvodari a fost finalizată la 21 noiembrie 1987, și odată cu aceasta și complexul de poduri peste Dunăre între Fetești și Cernavodă, cu linie dublă de cale ferată și autostradă rutieră.
În câteva cifre – preciza inginerul Laurențiu Țoringhibel, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari a reprezentat 94 milioane mc excavații (din care 17 milioane mc în rocă), 9 milioane mc dragaje, 7 poduri de șosea și CF, 1,6 milioane mc betoane, 62 mii ml foraje pentru derocarea stâncii prin împușcare și multe altele.[...]
Trebuie să recunosc că armata ne-a ajutat foarte mult în realizarea sa. A avut zone de care se ocupa direct – zonele joase din primii 8 km de la intrarea dinspre CDMN și circa 4 km între cele două grupe de ecluze.
În aceste zone, dragajul (excavația sub apă) s-a executat cu drăgi ale centralei ce aveau echipaje militare, iar pentru excavațiile la uscat și taluze noi asiguram doar diferența de utilaje ce lipsea militarilor – foreze, autobasculante și materiale.
Sediul brigăzii era la Ovidiu iar comandant, în prima jumătate de an, era generalul Pereanu mai apoi colonelul ing. Constantin Vână – un om deosebit și bun conducător.
Ultimul a lucrat la infrastructura drumului de legătură între Ardeal și Munteania – Transfăgărășanul – care a fost realizat de trupele de geniu ale MApN, în regie proprie, și pentru activitatea de acolo a primit titlul de «Erou al muncii socialiste»; a lucrat apoi ca inginer șef la Brigada hidrotehnică a CDMN și apoi la CPAMN.”.
 

O inaugurare îndoliată

 „Sfârșitul lucrărilor a fost ca un adevărat război – preciza inginerul Laurențiu Țoringhibel. Taluze rămase - ca și la celălalt canal – neterminate, utilajele, excavatoare electrice mari, foreze mari toate pe șenile ieșeau la cota +10 pe un singur drum – ultimul rămas – care permitea urcarea de pe fundul canalului; dezafectarea tablourilor electrice ce alimentau aceste utilaje, ridicarea cablurilor electrice în sus pe taluz, demontarea stațiilor de pompare și apă, excavarea ultimului acces de pe fundul canalului, dezafectarea batardoului de la km 8.
A fost o încleștare de zile și nopți fără odihnă, după programe respectate fără abatere. [...]
Canalul s-a terminat la 20 octombrie 1987 iar inaugurarea s-a făcut peste o lună, la 21 noiembrie.
Ceaușescu cu familia pe vapor, noi ceilalți în mulțime. Eu am fost între oamenii care l-au așteptat la Năvodari, lângă ecluză.”.
În cel mai autentic spirit al epocii, evenimentul a fost consemnat cu lux de amănunte în Registrul istoric al Comandamentului Marinei Militare:
Într-o atmosferă de puternică angajare patriotică a întregului popor, pentru a întâmpina cu remarcabile fapte de muncă apropiata Conferință Națională a partidului și aniversarea a 40 de ani de la proclamarea Republicii, sâmbătă, 21 noiembrie 1987, tovarășul Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, a inaugurat grandioase obiective ale construcției socialiste: ansamblul feroviar și rutier de poduri dunărene din zona Fetești-Cernavodă și Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari.
 
Kilometrul zero al Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari
 
În această zi, care va rămâne înscrisă la loc de cinste în cronica datelor memorabile ale evului nostru socialist, au venit aici mii de constructori, cărora li s-au alăturat numeroși locuitori ai așezărilor dobrogene învecinate.
Flutură steaguri tricolore și roșii. Festivitatea inaugurării oficiale a noului canal se desfășoară la locul unde apele Canalului Dunăre-Marea Neagră se îngemănează cu cele ale noii căi navigabile.
La coborârea din elicopter (ora 09.25), tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu au fost salutați cu deosebită căldură de reprezentanți ai conducerii Centralei de Construcții Hidrotehnice, ai organelor locale de partid și de stat.
O gardă de onoare alcătuită din elevi ai Institutului de Marină «Mircea cel Bătrân», membri ai gărzilor patriotice și ai detașamentelor de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei prezintă onorul; a fost intonat Imnul de stat al Republicii Socialiste România.
În onoarea președintelui Republicii, comandantul suprem al forțelor noastre armate, pe navele militare ancorate în zonă (dragoarele de radă 6 și 7, vedetele dragoare 154, 155, 156 și 157, vedetele blindate 84, 85, 86 și 87, «Danubius») a fost arborat la catarge marele pavoaz.
În aclamațiile și uralele zecilor de mii de oameni prezenți pe malurile canalului și pe platforma din jur, tovarășul Nicolae Ceaușescu, aflat la bordul navei «Danubius», taie panglica inaugurală a noii căi de navigație.
Răsună acordurile solemne ale Imnului patriei, în timp ce echipajele aliniate pe puntea navelor militare prezintă onorul.
Se parcurge apoi, la bordul navei, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari, cale navigabilă care se desprinde din Canalul Dunăre-Marea Neagră la km 35, urmând un traseu de 26,6 km ce trece prin apropierea localității Ovidiu, apoi prin lacul Mamaia (Siutghiol), la limita sa nordică pentru a debușa în portul maritim Midia, o altă ramificație a sa de 5 km, ajungând în lacul Năvodari și având ca punct terminus al șenalului navigabil portul mineralier Luminița.
Nava prezidențială, escortată de vedete militare (vedetele dragoare 154 și 155 în pupa și vedetele dragoare 156 și 157 în prova), avansează.
 
Kilometrul 15 +230 m
 
Aici, la ecluza Ovidiu are loc ecluzarea navei «Danubius» iar tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu continuă vizitarea canalului la bordul navei «Steaua Polară».
În zonă sunt ancorate nave ale Marinei Militare: vedetele torpiloare mari nr. 203, 204, 205, 207, 208 și 209, vedetele dragoare nr. 156, 157, 158 și 159, vedetele torpiloare pe aripi portante nr. 68 și 69.
În continuare se parcurge până la ecluza Năvodari partea de canal încredințată spre execuție tineretului.
La Năvodari au venit, pentru a-l întâmpina pe secretarul general al partidului, zeci de mii de oameni ai muncii, tineri și vârstnici, femei și bărbați.
Dispuși într-un imens patrulater, pe laturile căruia se găsesc ostași, brigadieri, constructori, toți cei prezenți fac o entuziastă primire tovarășului Nicolae Ceaușescu.
Pe canal sunt ancorate alte nave ale Marinei Militare: dragoarele de radă 8 și 9, vedetele torpiloare pe aripi 51, 54, 59, 64 și 74.
Aici, în aplauzele și uralele celor prezenți, a luat cuvântul tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România.
Apoi, tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu și-au luat rămas bun de la cei prezenți, adresându-le urări de multă sănătate și fericire.
Festivitățile de inaugurare oficială a sistemului complex de transport rutier și feroviar de la Fetești și Cernavodă și a noului Canal Poarta Albă-Midia Năvodari s-au constituit într-un eveniment memorabil.
Alături de miile de constructori, militari și brigadieri, la realizarea acestei noi și îndrăznețe opere constructive s-au contopit eforturi materiale și efective importante din cadrul Marinei Militare[1], astfel:
 
 
Lucrări și
perioade
Personal
deservire drăgi
între 15
septembrie
1984
și
21 noiembrie
 1987
Lucrări de muncă
necalificată
3
octombrie
 1986 –
29
octombrie
 1987
Lucrări de muncă
necalificată
25 aprilie –
29
octombrie
 1987
Total
Ofițeri 5 - - 5
Maiștri militari 57 - - 57
Subofițeri 1 - - 1
Militari în termen 96 700 960 1756
Total 156 700 960 1818
 
Evenimentul a fost umbrit de decesul prin înecare, cu câteva zile înainte de inaugurare, a unui soldat care, plecat de unul singur la pescuit pe o ambarcațiune improvizată, a dispărut în apele canalului.

În ciuda tuturor eforturilor, trupul neînsuflețit al acestuia a fost descoperit la o zi-două după inaugurarea ultimului canal navigabil, construit cu atâta trudă și uriașe sacrificii în Epoca de Aur a României postbelice.

Pro Memoria

Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari reprezintă ramura de Nord a Canalului Dunăre – Marea Neagră și face legătura între portul Midia de la Marea Neagră, respectiv lacul Taşaul (Năvodari, portul Luminiţa), cu Canalul Dunăre-Marea Neagră, în zona localităţii Poarta Albă.
Administrarea CPAMN se realizează de către Compania Națională „Administraţia Canalelor Navigabile” S.A., care are ca principal obiect de activitate exploatarea, întreţinerea şi modernizarea CPAMN, a nodurilor hidrotehnice Ovidiu şi Năvodari şi a porturilor Ovidiu şi Luminiţa, asigurând condiţiile necesare derulării traficului şi gospodăririi calitative şi cantitative a apelor.
 
Principalele caracteristici tehnice ale Canalului Poarta Albă – Midia-Năvodari:
 
Nr.
crt.
Caracteristici tehnice U/M Cantitatea
1. Lungimea totală km 30
2. Lățimea la fundul canalului m 40 - 50
3. Adâncimea apei în canal m 5
4. Ecluze gemene:
 
număr de ecluze
 
dimensiuni: lungime/lățime
 
 
nr
 
m
 
 
 
2
 
130/12,5
5. Convoi de calcul:
 
capacitatea unei barje
număr de barje
 
 
tone
nr
 
 
3000
2
6. Porturi:
 
Midia + două în viitor
(Ovidiu și Tașaul)
 
nr
 
3
7. Poduri noi peste canal:
 
CF
Șosea
 
 
nr
nr
 
 
4
4
 
Bibliografie:
 
  1. Laurențiu Țoringhibel, „O viață”, Editura Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța, Constanța, 2000
  2. General Gheorghe Popescu, „Al patrulea braț. Monografie”, Editura Telegrafia, București, 2004
  3. General de brigadă (rtr) ing. Florea D. Necula, „Transdobrogeanul. Canalul navigabil Dunăre-Marea Neagră”, București, 2018
  4. Marian Moșneagu, „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră”, Editura Militară, București, 2020
 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
 
Citește și:
Lumea marinarilor Ctitorii primului muzeu naţional din Dobrogea. Muzeul Marinei Române, Mangalia, 1965 (galerie foto)
 

[1]Registrul istoric al Comandamentului Marinei Militare, 1987, f. 189.

Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Lumea marinarilor Un om, o navă, un destin. „Mircea”, comandanți, repere morale

20 Mar 2024 808

In Memoriam Contraamiralul de flotilă Ispas Eugen

19 Jan 2024 2611

151 de ani de la înființarea Școlii Flotilei Lansarea monografiei „Cadeții Marinei Române (1880-1960)“ de Marian Moșneagu

16 Nov 2023 852

Lumea marinarilor O flotă abandonată, dar nicicând uitată! (GALERIE FOTO)

07 Oct 2023 2068

Lumea marinarilor 7 septembrie 1930 - Intrarea în serviciu a „Distrugătoarelor Regale” (GALERIE FOTO)

07 Sep 2023 1047

Lumea marinarilor Marinari în panteonul Aviației Române. Ași ai aerului și mării

19 Jul 2023 1197

Lumea Marinarilor Sublocotenenții promoției 1923. Școala Navală, Principele Carol, “Mărășești”

03 Jul 2023 1186

Lumea marinarilor Ardeleanul care a adus „Dobrogea” acasă. 100 de ani de la naștere

03 Jul 2023 1439

Comandantul Marinei Militare, victima unui teribil accident de mașină. Amiralul care a relansat Marina Română postbelică

03 Jul 2023 11441

Lumea marinarilor Despre un muzeu al tuturor țărmurilor

29 May 2023 1076

Farul Constanța Hagi și Stere Halep au ridicat cupa campionilor pe ritmurile melodiei „We Are The Champions“ (GALERIE FOTO + VIDEO)

22 May 2023 2761

Lumea marinarilor Marina Română acum 50 de ani. Epoca Marteș la apogeu (GALERIE FOTO)

30 Dec 2022 2400

Lumea marinarilor Un dar împărătesc. Un vapor străin cu nume românesc!

24 Dec 2022 2803

Lumea fotbalului, îndurerată de dispariția prematură a lui Constantin Gîrjoabă „Dumnezeu avea nevoie de un portar în echipa lui!“

19 Dec 2022 3107

Lumea marinarilor Constanța Port - Povestea portului-amiral al României moderne (galerie foto)

09 Dec 2022 2757