17 Dec, 2021 00:00
4600
„Față de echipaj a avut o comportare camaraderească; era exigent, drept și bun organizator, cu vederi progresiste, iar cei care l-au cunoscut, chiar pentru câteva zile numai, l-au regretat în mod sincer.
Mare amator de literatură, de operă și de muzică clasică. Dovedea multă dragoste de Marină.”.
„În dimineața următoare de 27 decembrie, șalupa nr. 13 (sergent major timonier Mocanu Constantin, șef mecanic sergent major Rotariu Ioan) se găsea tot la Bechet, fără acumulator, luat pentru revizuire de un ofițer sovietic ce venise acolo două zile înainte cu remorcherul «Lotru».
Celelalte două șalupe, plecând de la km 640, au continuat deci singure dragajul pe banda km 654-660, executând până la ora 15.00 alte 12 pase cu care au completat numărul total cerut de 64.
La ora 14.00, șalupa nr. 12 a plecat la Bechet pentru a lua provizii, iar șalupa nr. 14, după încheierea paselor, s-a înapoiat cu șlepul la Beșlichioi. Acolo a primit însă ordin să execute încă o pasă dublă pe banda respectivă. Era probabil ca operativul sovietic să fi dobândit convingerea, după comunicările observatorilor, că acolo se lansaseră mine.
La km 656, șalupa nr. 14 a raliat formația de marș de dragaj în amonte.
Dar la ora 19.30, în cursul ultimei pase executate de șalupele 12 și 14, aflate la ureche și remorcând în aval șlepul magnetizat «Someș», o explozie puternică de mină la km 653,5 a aruncat în aer șalupele, rupând și remorca șlepului. Șalupele s-au scufundat imediat.
Au pierit în Dunăre aspirantul Lupu Dinescu, șeful Secției a II-a de Dragaj, doi subofițeri și șapte marinari, din efectivul total de 16 oameni aflați la bord.
Trei subofițeri, un pilot civil și doi marinari au fost răniți de explozie și aruncați în apă.”.
,,În momentul exploziei mă aflam în cabină, împreună cu sergentul major Tătaru Valeriu și cu sergentul major Palea Aurel; după ce mi-am revenit de pe urma exploziei, am căutat să mă salvez, am ieșit pe ușă și am intrat în comandă, unde nu mai era nimeni; m-am ridicat și am ieșit pe geam, totodată găsind și o centură de salvare.
Cum am ajuns afară, l-am văzut pe sergentul major Tătaru Valeriu, cum răcnea în apă, după ce șalupa s-a dus la fund, trăgându-mă și pe mine după ea, deoarece eu, din cauza unei dureri ce o simțeam la picior, nu am putut să mă arunc în apă.
În sfârșit, am ieșit la suprafață și am început să înot spre malul bulgăresc, unde lumea de adunase din cauza detunăturii.
Am ajuns până la mal, unde m-au scos niște oameni și m-au dus în casă, dându-mi îngrijirile necesare.”
Sergentul Dumitru Pătrașcu, de 24 de ani, din Grupul Navelor Grănicerești, a declarat, printre altele: „Mă aflam pe șalupa nr. 14 la comandă; făceam ultima pasă venind la vale, când am ajuns în apropierea km 654 s-a produs o explozie puternică (!), cam la pupa șalupelor. Am fost aruncat în sus.
În acel timp unul dintre camarazi, călcând peste mine, a ieșit afară pe geamul de la comandă. Eu am ieșit după ce mi-am revenit, pe la pupa.
Stând o clipă, mi-am aruncat hainele de pe mine, m-am aruncat în apă; înotând o sută de metri, am găsit un colac de salvare, cu care am înotat până la mal.”.
,,Mă aflam la bordul șalupei nr. 12, împreună cu dl. aspirant Dinescu Lupu de la Secția de Dragaje, sergentul major Colichi Gheorghe, caporalul Cazacu, soldații Corodescu Vasile și Coprian Anton, având la tribord și șalupa nr. 14 a Grupului de Dragaje, amândouă remorcate de șlepul «Someș».
În timpul exploziei se făcea ultima pasă în acea zi, convinși că nu există mine. Explozia minei s-a făcut pe la orele 19.00.
În momentul exploziei mă aflam pe covertă, în apropierea motorului. Am fost izbit de puterea exploziei cu capul de un colțar, trântindu-mă jos.
Dezmeticindu-mă și aruncându-mi privirile în jurul meu, am văzut doi camarazi cum căutau să se ridice, văitându-se și cădeau jos. Nu i-am cunoscut cine erau.
În acel moment apa inundând șalupa, m-am apucat de un butoi de apă și șalupa scufundându-se, am plutit pe suprafața apei, lăsându-mă în scursul apei, neputând înota.
Strigând după ajutor, a venit o barcă cu căpitanul portului Vadin și încă un om și ne-au scos din apă, ducându-mă cu barca pe malul bulgar.
Am fost transportat împreună cu sergentul major Moise Constantin la postul de ajutor bulgar, unde mi s-au dat primele îngrijiri.”
„În ziua de 30 noiembrie 1944 am fost ambarcat ca pilot de către Căpitănia portului Brăila pe remorcherul «General Cantacuzino» și pus la dispoziția armatei sovietice.
În ziua de 26 decembrie 1944 am fost trecut de pe remorcherul «General Cantacuzino» pe șalupa nr. 12 a Grupului de Dragaj de către comandantul sovietic din portul Corabia.
Am dragat în zilele de 26 și 27 decembrie 1944 de la km 640 până la km 664, făcând mai multe pase, care împreună cu șalupa nr. 14 a Grupului de Dragaj remorcam șlepul magnetizat «Someș».
În seara zilei de 27 decembrie 1944, pe la ora 19.00, în dreptul km 654, am fost aruncați în aer de mine; nu știu câte mine au explodat, dar am auzit o singură bubuitură.
Nu știu ce echipaj se găsea la ambele șalupe, însă în urma salvării noastre am auzit că tot personalul a fost în număr de 16, dintre care au scăpat împreună cu mine încă cinci militari, ale căror nume nu le știu.”.
Și sergentul major Aurel Palea din cadrul Flotilei de Dragaj, în vârstă de 23 de ani, a rememorat acest episod dramatic: ,,Când s-a produs explozia mă aflam în cabina șalupei nr. 14. Am fost aruncat în sus, lovindu-mă cu capul de covertă, apoi am fost trântit cu putere de dușumeaua cabinei.
Bâjbâind prin întuneric, am reușit să găsesc ușa și, escaladând geamul de la timonă, am ajuns pe punte; șalupa era încă la suprafață și timp de un minut nu știam ce să fac, când am văzut că șalupele încep să se scufunde, întâi cu pupa; eu, fiind la prova, am strigat tare: «- Băieți, sărim în apă!».
Și eu m-am aruncat...; apoi șalupele s-au dus la fund și eu, cu un colac de salvare, am reușit să ajung, înghețat, la malul bulgăresc, unde am fost salvat de cetățeni bulgari.”.
,,Onor familiei aspirant Dinescu Lupu. Avem onoarea a vă face cunoscut că aspirantul Dinescu Lupu, comandantul Secției a II-a Șalupe Dragoare, pe când se afla în misiune de dragaj, în ziua de 27 decembrie 1944, cu șalupele nr. 12 și 14 în zona Bechet-Corabia, către orele 19.30, în urma exploziei unor mine magnetice, ambele șalupe s-au scufundat.
Printre cei salvați nu se afla și aspirantul Dinescu Lupu, din care cauză în prezent este considerat ca dispărut.
Comandantul Forțelor Fluviale, contraamiralul Alexandru Stoianovici. 9 ianuarie 1945.”.
„Comandant al Secţiei a II-a Şalupe Dragoare de la 28 noiembrie 1944, a fost printre primii ofiţeri de marină care au activat în operaţiunile de dragaj spre vestul Dunării.
Acţionând într-o perioadă extrem de critică, când navigaţia era întreruptă complet în zona Giurgiu-Baziaş, din cauza masivelor aero-minări executate de forţele aeriene germane, prin activitatea sa excepţională, înfruntând pe lângă pericolul minelor şi vitregia vremii, viscolul, ceaţa şi sloiurile de gheaţă, a reuşit să piloteze fără pierderi, prin zona minată, atât convoaiele aliate sovietice, cât şi unităţile marinei de război sovietice, care treceau pentru susţinerea frontului de Vest, atunci când nevoile acestui front trebuiau satisfăcute cu orice sacrificiu.
Neobosit şi plin de avânt, dragând zi şi noapte cu un material improvizat, care din cauza frigului nu funcţiona în condiţii normale, graţie muncii neîntrerupte, energiei şi spiritului de sacrificiu de care era animat, a reuşit să insufle aceste calităţi şi personalului din subordinea sa şi să menţină navigabilitatea canalului, dând astfel posibilitatea alimentării frontului prin transporturile masive ale convoaielor aliate sovietice.
În ziua de 27 decembrie 1944, pe când navele din subordinele sale, formând Secţia a II-a de Dragaj, executau ultima pasă în zona km 652,500, şalupele sar în aer în urma exploziei a două mine magnetice, ducând la fund aproape întreg echipajul, împreună cu bravul lor comandant.
Curajul, spiritul de sacrificiu şi înalta conştiinţă de luptător de care a dat dovadă aspirantul Dinescu Lupu, ducând executarea misiunii până la jertfa supremă, a adus o nouă şi importantă contribuţie la ridicarea prestigiului Marinei Regale.”.
Pentru activitatea curajoasă şi jertfa sa, a fost citat pe Forțele Fluviale prin Ordinul de zi nr. 8 din 28 aprilie 1945.”.
,,Având în vedere că în ziua de 27 decembrie 1944, pe timpul unei misiuni de dragaj magnetic, în urma exploziei unor mine lansate, au căzut la datorie: Aspirant Dinescu Lupu; Sergent major motorist Colichi Gheorghe; Sergent major timonier Tătaru Valeriu; Caporal Cazacu Mihail, ctg. 1940, dragor; Soldat Verban Ștefan, ctg. 1942, timonier; Soldat Radu Niță, ctg. 1942, dragor; Soldat Stoianovici C., ctg. 1944, dragor; Soldat Corodescu Vasile, ctg. 1944, dragor; Soldat Cuprian Anton, ctg. 1945, dragor; Soldat Brustan Petre, ctg. 1945, dragor și au fost răniți: Sergent major timonier Moise Constantin; Sergent major motorist Voinescu Gheorghe, Sergent major sanitar Palea Aurel; Sergent Pătrașcu Gheorghe, ctg. 1943, motorist; Caporal Beiu Gheorghe, ctg. 1944, motorist; Pilot civil Calentis Dumitru, având în vedere curajul, spiritul de sacrificiu și înalta conștiință de luptători de care aceștia au dat dovadă, ducând executarea datoriei până la jertfa supremă,
Ordon:
- Citarea prin Ordin de zi pe Forțele Navale;
- Prezentul ordin se va aduce la cunoștința tuturor ofițerilor, maiștrilor, submaiștrilor, subofițerilor și trupei din C.F.FL. și unitățile din subordine.”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: