Lumea marinarilor Supraviețuitorul. Titus Stănescu, Suez, „Transilvania”

Cu siguranță că, peste ani, Darius, micuțul de doar cinci anișori pe care l-am cunoscut la începutul acestei toamne, va iubi necondiționat marea. În primul rând pentru că a văzut lumina zilei în Constanța și a gângurit la fiecare răsărit de soare dinspre plaja Tataia, de la fereastra cochetei sale locuințe în stil canadian, amplasată strategic, pe buza falezei înalte a orașului.

Și chiar dacă mai zilele trecute mi-a replicat sus și tare că atunci când va fi mare se va face... fotbalist, când va înțelege pe deplin sorgintea familiei sale moldo-macedonene, va fi tare mândru de marinarii din familia sa: Victor Antonescu, bunicul matern, fost mecanic șef și Titus Stănescu, străbunicul său, unul din cei doi faimoși piloți români de pe Canalul Suez.

Despre care, vorbindu-mi cu evlavie, nepoata sa, doamna Monica Antonescu, mama micuțului îmbrăcat într-un tricouaș alb pigmentat cu ancorițe, este pe cât de mândră pe atât de emoționată.

Dragoste în plin război

Pe puntea de comandă

Pilot pe Canalul Suez

„Pe firul care desparte două continente, mergem așadar să facem o vizită pilotului român Titus Stănescu.
În noaptea aceea el se întorsese dintr-un tranzit și în noaptea următoare avea să piloteze un nou convoi de vase. Cele câteva ore libere și le rezervase să stea cu familia lui, când pe neașteptate i-au picat niște oaspeți, toți cu aparatele de fotografiat în mână. Ziariști! Dar acești ziariști erau români, compatrioți de-ai lui, care trebuiau să-i prefacă orele de răgaz în ore de sinceră bucurie.

• N-am venit să hibernăm cu cocorii în primăvara dvs din acest

ianuarie, fugiți de viscolul din țară – făcu unul dintre noi. Suntem în trecere și am ținut să ne abatem pe la dvs să vă aducem salutul meleagurilor noastre dragi. Și cum știm că sunteți bucuroși de oaspeți, iată-ne! [...]
Fără să ținem seama că zgândărisem nostalgia acestei familii, aflată la mii de kilometri de Constanța lor natală, am scos blocnotesurile în care țineam să înscriem amănunte despre mult prea interesanta îndeletnicire a acestui Cicerone al Canalului de Suez. Titus Stănescu ni le-a relatat cu bucurie și aceasta pentru că o spunea în românește.
Nu e deloc ușoară. În apele canalului, împrospătate de talazurile celor două mări, se pot întâmpla lucruri grave. Și îți trebuie o adevărată măiestrie să duci până la capăt, în largul Mării Mediterane sale ale Mării Roșii, convoiul de vase, ca șef de convoi.”[5].

Turism internațional cu „Transilvania”

„De trei decenii străbate mările și oceanele lumii – consemna Gheorghe Dima în ziarul „Munca”.
Anii i-au brăzdat, cu urme adânci, obrazul dur. Dar, deși nu-l mai despart decât puțini ani de ziua când va împlini vârsta unei jumătăți de veac, Titus Stănescu, comandantul încercat al atâtor nave românești este departe, mult prea departe, de ceea ce numim în mod curent: bătrânețe.
«Optimismul și tinerețea comandantului nostru sunt molipsitoare – spun cei care îl cunosc. Era de-ajuns să vină el în mijlocul nostru ca imediat să se risipească oboseala sau nostalgia ce ne cuprindea uneori în voiajele lungi și grele pe mare».
Astăzi, mulți din «bobocii» cărora comandantul Titus Stănescu s-a străduit să le insufle curaj, dârzenie și pricepere marinărească, sunt navigatori încercați, cu o înaltă calificare. Alexandru Stoica – unul dintre ei – este comandant al navei «Arad» iar Petre Diaconu și Ștefan Fraitag ofițeri I pe nava «Transilvania».
Marinarii sunt oameni cărora patria le-a dat în seamă o misiune grea, de mare răspundere dar și de mare cinste. Comandantul Titus Stănescu navigă, de aproape 15 ani, pe unul dintre cele mai cunoscute vase ale flotei noastre maritime – motonava «Transilvania».
De la el toți membrii echipajului au învățat că, în afară de corectitudine în deservirea pasagerilor, marinarii trebuie să dovedească și o ținută morală demnă, la înălțimea prestigiului de care se bucură patria noastră în rândul celorlalte țări în porturile cărora navele noastre poposesc adesea.”[8].

„Călătorim în apropiere de coasta însorită a Italiei, în croazieră pe Marea Mediterană. Cu popasuri la Veneția, Neapoli, Palermo și alte localități, motonava «Transilvania» se îndreaptă spre Odessa.
La 2 iunie motonava va ancora la locu-i obișnuit – în fața clădirii D.R.N.C. Constanța, pentru scurt timp.
Marea așteaptă din nou ca pe luciu-i de oglindă sau pe valuri înspumate vasul nostru de excursii – mesager de pace și prietenie între popoare – s-o brăzdeze de-a lungul și de-a latul.
Suntem la a șasea cursă în acest an în loc de a treia, așa cum este prevăzut în plan.[...]
În registrul de impresii și sugestii sunt scrise 56 de asemenea impresii  - plăcute și de laude - la adresa echipajului și nici una de critică sau nemulțumire.
Ne bucură mult părerea bună a călătorilor și de aceea luptăm pe toate căile să menținem această părere, s-o dezvoltăm.
Sub conducerea ofițerului mecanic șef Gheorghe Constantin, mecanicii și motoriștii întrețin atent motoarele și aparatele, ele funcționează ireproșabil. Noi obișnuim să spunem călătorilor, când suntem întrebați, ora exactă când vom ajunge la cutare port, chiar dacă marea este agitată.
Ne cunoaștem mașinile și vasul și mai ales oamenii, capacitatea lor de a le struni. Rar ni s-a întâmplat să greșim ora. De pildă, în excursia trecută tot drumul l-am parcurs cu vizibilitatea zero, din cauza ceții. Cu o mai mare concentrare în muncă și cu aparatele radar am ajuns cu bine și la timp la destinație. [...]
Primim scrisori din toate colțurile globului, unele împărtășesc impresii, altele ne solicită pentru noi excursii, dovada prestigiului câștigat de colectivul motonavei, prestigiu pentru care luptăm să-l menținem.”[9].

„Din primul moment de la urcarea pe navă m-au impresionat corectitudinea și conștiinciozitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Comandantul navei, Titus Stănescu, generos și amabil, conduce cu pricepere și dragoste acest colectiv minunat. Deseori poate fi văzut la sfat cu ofițerii de punte sau cu personalul de cart. Experiența bună o împărtășește ofițerilor mai tineri, Diaconu Petre sau Balașca Valentin.
Am vizitat stația de radiotelegrafie pe care o conduce Păunescu Pompiliu. Convorbirea cu dânsul a fost interesantă.

• «Deși ne aflăm pe Marea Neagră, avem legătura cu toate navele noastre aflate în voiaj. „Victoria” și „Timișoara” au intrat în portul Constanța, „Prietenie” și „Craiova” au plecat în voiaj.» [...]

Marea trecere

„A fost unul dintre cei mai buni comandanți din flota maritimă a Marinei comerciale a R.P.R., în cadrul căreia are un stagiu neîntrerupt de 29 ani.
În această calitate și-a îndeplinit cu conștiinciozitate, devotament și cu înalt simț de răspundere, sarcinile grele care i-au fost încredințate.
În situațiile deosebit de grele și de foarte mare răspundere pentru viețile pasagerilor, navigatorilor, siguranța navei și a încărcăturii, pe care le impune navigația maritimă, comandantul de cursă lungă Stănescu Titus a dat întotdeauna dovadă de dârzenie, curaj, abnegație și o pregătire profesională excepțională, constituind în felul acesta un exemplu pentru ceilalți comandanți și restul personalului navigant, de care a fost apreciat și stimat.
Comandantul de cursă lungă Stănescu Titus s-a preocupat în mare măsură de creșterea cadrelor de ofițeri tineri, astfel că mulți dintre aceștia sunt astăzi cadre de nădejde la conducerea navelor maritime care navigă în apele internaționale.
În condițiile grele care s-au creat în urma naționalizării Canalului de Suez și a măsurilor represive luate de Anglia și Franța, la cererea Guvernului Republicii Egipt și din însărcinarea Guvernului Republicii Populare Române, comandantul de cursă lungă Stănescu Titus a îndeplinit, de la 20 septembrie 1956 și până la 1 mai 1960, funcția de mare răspundere de căpitan pilot în cadrul noului organism al Canalului de Suez.
În această calitate, prin pregătirea excepțională pe care a dovedit-o în pilotarea prin Canalul de Suez a navelor maritime, a contribuit în mod efectiv la restabilirea încrederii statelor și comandanților navelor maritime în capacitatea noului organism al Republicii Egipt de a asigura în mod ritmic navigația prin acest canal.
Prin comportarea de seamă în relațiile cu autoritățile egiptene și cu personalul navigant de pe navele străine ale țărilor socialiste și capitaliste, a reprezentat cu cinste Marina Comercială a Republicii Populare Române. În legătură cu aceasta, ne-au fost transmise în mai multe rânduri, de către ambasadorul Republicii Arabe Unite la București, înalte aprecieri ale organelor superioare egiptene.
După înapoierea în țară, a dat dovadă de aceleași calități la conducerea navelor maritime care i-au fost încredințate, în special a motonavei «Transilvania».
Înalte personalități din țară și din străinătate au apreciat cu ocazia croazierelor organizate cu motonava «Transilvania» pregătirea profesională a personalului, ordinea și organizarea desăvârșită a activității de la bord, condițiile de siguranță în navigație a acestei nave, care s-au datorat în cea mai mare măsură comandantului de cursă lungă Stănescu Titus.
Pentru meritele deosebite de care a dat dovadă în activitatea sa, prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române i-a conferit căpitanului de cursă lungă Stănescu Titus «Ordinul Muncii» clasa a III-a, prin Decretul nr. 384 din anul 1954.
Prin Decretul nr. 2319 din 1 septembrie 1956, Adunarea Populară a Republicii Populare Albania i-a conferit căpitanului de cursă lungă Stănescu Titus «Ordinul Muncii» Republicii Populare Albania clasa a III-a, pentru contribuția adusă de acesta în calitatea sa de comandant pe motonava «Transilvania», la dezvoltarea economică a R.P. Albania, prin cursele efectuate cu nava sa pe linia regulată Constanța – Odessa – Durres, organizată în perioada 1949 – 1955.”[13].

„Draga mea, zilele trecute am postat pe pagina «Constanța veche» o imagine a vasului «Transilvania», având în prim plan pe celebrul tău bunic.
Cu bucurie am constatat că aproape 500 de persoane au apreciat-o, semn că și după atâtea decenii, constănțenii își amintesc și de vas ca și de marele ei Comandant.
De acolo, din ceruri, cu siguranță veghează mereu la BINELE vostru!”.

1. Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, „Marina Română în al Doilea Război Mondial (1939-1945), Volumul I (1941-1942)”, Lucrare apărută sub egida Ligii Navale Române, Editura Făt-Frumos, București, 1996
2. Nicolae Romulus Moise, „O jumătate de veac în marină”, Volumul II, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017
3. Gabriel-Octavian Nicolae, Marian Moșneagu, Gheorghe Stănescu, „Printre sute de catarge. Serviciul Maritim Român 1895-1945”, Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, București, 2020