Occidentul scrutat din arborada Navei-şcoală „Mircea“ Voiajul amiralilor (galerie foto)

Învingător al Marilor Furtuni, „Mircea“ versus „Victory“, Constelaţia arboradei  

Nevoia imperioasă de a fructifica potenţialul instructiv al unei noi nave-şcoală l-a determinat pe generalul Grigore Crăiniceanu să precizeze, în 1914, într-un raport prezentat Consiliului de Miniştri: „Credinţa noastră este că dragostea poporului român pentru activitatea maritimă trebuie să fie întreţinută şi pusă în stare să arate aşa ca întregul popor să ia parte sufletească la viaţa noastră pe apă. În acest scop se va construi pe lângă vasele de luptă şi un vas-şcoală şi de reprezentări a cărui nume va fi «NAŢIUNEA» şi care să reprezinte la diferite ocaziuni şi ceremonii, în ţară şi-n străinătate, întregul neam românesc. Mijloacele statului nu pot satisface cheltuielile necesare unei astfel de puteri bine organizată, ci numai voinţa şi dragostea poporului ar fi în stare să înalţe la desăvârşirea acestei opere printr-o subscripţie naţională unde bogatul şi săracul să dea obolul lor pentru apărarea moşiei strămoşeşti“.
 
Imaginea arhicunoscută a bricului „Mircea“, rolul său decisiv în instruirea a numeroase generaţii de marinari, dorinţa majorităţii marinarilor români de a înzestra Marina Militară cu un nou velier-şcoală au fost principalii factori care au determinat diferite personalităţi, precum şi Liga Navală Română, să iniţieze încă de la înfiinţarea sa, în 1927, o campanie în acest sens.

Spiritul „Mircea“, crezul Marinei Române 

Odată cu apariţia revistei „România maritimă şi fluvială“, în anul 1931, ca organ de presă al Ligii Navale Române, căpitan-comandorul (r) Emil Oprişan, fost comandant timp de trei ani al primului bric „Mircea“, a publicat, începând cu luna aprilie 1933, un serial dedicat educaţiei pe navele-şcoală. Acesta arăta că, „văzut de la înălţimea vergilor, deasupra mării în furie şi în balansul vasului, acest spectacol impresionant lucrează asupra moralului echipajului, fortificând curajul celor slabi, dându-le încredere şi siguranţă în ei şi în manevrele ce le îndeplinesc“.
 
„Ajutorul de care v-aţi bucurat - şi care din adâncul sufletului sper că va fi continuat şi de azi înainte - sunt sigur că va da un nou avânt Marinei noastre şi că, în sfârşit, va licări la orizont acea dorinţă a Mea, care ştiu că este a tuturor marinarilor, ca în loc să facem marină pe uscat, să o facem pe mare - declara la 15 august 1935 regele Carol al II-lea, în discursul său la dineul oferit de Comandamentul Marinei Regale la Cercul Militar Constanţa, cu prilejul Zilei Marinei Române.
 
Aceasta, şi nu simpla construire a unei nave, este tâlcul cuvintelor Mele. Aceasta constituie o chestiune de adâncă morală; sper că se vor găsi mijloacele pentru a putea menţine acel spirit de continuă iniţiativă, acel spirit cavaleresc şi camaraderesc, acel spirit pe care nu-l pot descoperi decât purtat pe valurile mării, pe care l-am numit odată «spiritul bricului „Mircea“» şi care sper că va fi perpetuat în marina noastră.
 
Cu aceeaşi dragoste şi cu aceeaşi încredere, ridic paharul Meu pentru propăşirea Marinei Mele şi fac aceeaşi urare ca acum doi ani: «spiritul „Mircea“» să trăiască neîntrerupt în Marina noastră“.
 
Cu ocazia sărbătoririi la Constanţa a Zilei Marinei, la 15 august 1936, regele Carol al II-lea a arătat că „spiritul bricului «Mircea» a fost acela care a creiat pe primii noştri marinari. Acest spirit doresc să se perpetue atât în marina mărilor, cât şi în marina văzduhului cu care făcând legătura, să-i duceţi acest suflet al bricului «Mircea», care este un suflet generos, plin de dragoste şi de sacrificiu. În legătură cu acest suflet, care doresc să se perpetueze în marina noastră şi în Şcoala Navală, am hotărât ca aceasta să se numească Şcoala Navală a Majestăţii Sale «Mircea», pentru ca tinerii care vin în marina noastră să cunoască de la început că sunt pe un vas care întruchipează acest spirit“.
 
Având girul regelui Carol al II-lea, la 23 noiembrie 1936, în cadrul unei şedinţe a Comitetului Central, Liga Navală Română a pus în discuţie şi problema subscripţiei pentru noua navă-şcoală, sub lozinca „Cât de puţin, dar de la toţi“. Până pe 15 iunie 1938, Liga adunase pentru noul velier-şcoală suma de 5.611.120 de lei.                                                         

Legenda continuă...   

La 26 ianuarie 1938, Radu Irimescu, ministrul Aerului şi Marinei, a încheiat contractul cu Şantierul „Blohm und Voss“ din Hamburg pentru construirea acestei nave, cu termenul de livrare la 15 ianuarie 1939.
 
Nava a fost pusă pe cala Şantierului Naval „Blohm und Voss“, unul dintre cele mai mari, mai renumite şi mai bine organizate şantiere din lume, la 30 aprilie 1938. Comisia de supraveghere pentru construcţia navei-şcoală „Mircea“ a fost compusă din căpitanul ing. Constantin Năstase, căpitanul Ştefan Holban şi maistrul militar clasa I Rudolf Dungher.
 
În opinia preşedintelui comisiei de supraveghere, „Mircea“ era nava cel mai bine construită şi cel mai bine înzestrată pe care Marina Română a avut-o până la mijlocul secolului al XX-lea. Ea constituia „nu numai un admirabil instrument de educaţie marinărească, ci şi un mijloc de a civiliza multe generaţii de tineri care vor avea norocul de a-şi îndeplini serviciul militar la bordul navei-şcoală, unde vor face cunoştinţă cu tot ceea ce tehnica modernă a produs şi vor avea posibilitatea de a se obişnui cu un fel de viaţă frumos, sportiv şi civilizat“.
 
Lansarea la apă a construcţiei nr. 519 a avut loc joi, 22 septembrie 1938, la ora 15.48, în Şantierul Naval „Blohm und Voss“ din Hamburg, perpendicular pe fluviul Elba. La ceremonie au participat Victor Brabieţeanu, consilier de legaţie, cu soţia, care l-au reprezentat pe ambasadorul R.T. Djuvara, comandorul Alexandru Bardescu, reprezentantul Ministerului Aerului şi Marinei, consilierul economic Gheormăneanu, secretarul de legaţie Moscuna, consulii generali T. Gallin şi Karadja, amiralii germani Wolf şi Anker, secretarul de stat Ahrendt, primarul Krackmann, reprezentanţii şantierului constructor în frunte cu Walter Blohm şi un numeros public. De asemenea, a fost prezent şi un grup de opt comandanţi de străjeri din „Straja Ţării“, aflaţi în vizită oficială în Germania.
 
După intonarea imnurilor naţionale român şi german, s-au aprins felinarele roşii, însemnând „Gata de lansare“. Nava era împodobită cu ghirlande de brad, iar la cele trei catarge pavoazate cu marele pavoaz avea ridicat, ca şi la pupa, pavilionul Marinei Regale Române. Pe cala de construcţie, în prova navei, era amenajată o estradă încăpătoare, unde au luat loc oficialităţile române şi germane iar pe cală, în ambele borduri, publicul larg şi lucrătorii şantierului constructor.
 
La ora 15.35, consulul Victor Brabieţeanu şi-a rostit discursul în limba germană, subliniind, printre altele: „Pe această navă cu pânze vor fi purtate în largul mării tinereţea şi entuziasmul, energia şi idealismul generaţiilor viitoare de marinari români şi nu există, cred, un omagiu mai cald pe care l-am putea aduce înaltei misiuni ce o aşteaptă decât urarea în clipa când porneşte să ia locul înaintaşului, care a format pe punţile lui generaţiile de ofiţeri de marină cu care se mândreşte astăzi pavilionul nostru naţional“.
 
Desemnată naşă, doamna Brabieţeanu a botezat nava, în numele regelui Carol al II-lea, spărgând tradiţionala sticlă de şampanie de prova navei şi rostind cuvintele: „Din Înalt Ordin, te botez cu numele «Mircea»“. Împodobit peste tot cu tricolorul românesc, „Mircea“ a alunecat încet şi sigur în apele Elbei.
 
Absent din motive medicale, R.T. Djuvara, ambasadorul României la Berlin, a transmis următoarea telegramă: „Tu, mândre «Mircea», du-te pe valuri spre locul sfinţirii tale până la Marea Neagră şi gurile Dunării, lăsând să fluture peste tot şi totdeauna tricolorul românesc, aducător de izbândă, ca acum 500 de ani, când purtătorul numelui tău, Mircea cel Bătrân făcea să sclipească pe Marea Neagră şi departe peste graniţele ţării, gloria şi numele rasei româneşti“.              
 
Nava a costat 120 de milioane lei, din care aproape 6 milioane lei au provenit din subscripţia publică susţinută de Liga Navală Română.
 
La 27 martie 1939 a avut loc festivitatea ridicării pavilionului naţional iar pe 29 martie 1939, la ora 5.00, „Mircea“ a plecat spre ţară, având la bord un echipaj format din cinci ofiţeri, un aspirant, un medic, 15 maiştri militari, 56 de marinari de punte şi 14 mecanici.
 
Pe durata a 50 de zile, nava a parcurs primele 3.925 Mm din cariera sa, cu escale în porturile Southampton (3-8 aprilie), Lisabona (15-18 aprilie), La Valetta (27-30 aprilie) şi Balcic (7 mai).

O primire... regească! 

Pe 17 mai 1939, sub comanda căpitan-comandorului August Roman, nava-şcoală „Mircea“, velier de tip bark (navă cu trei arbori), a sosit în portul Constanţa, intrând oficial în serviciul Marinei Militare Române.
 
La ora 8.45 noul velier se afla în apropierea farului Carol, iar după un sfert de oră a intrat falnic în acvatoriu, în sunetul fanfarei Marinei şi al uralelor nesfârşite. Bricul „Mircea“, spiritul de ieri şi dintotdeauna al vechiului bric omonim, a reînviat magic înfăţişarea noului vas care aluneca princiar acostând lângă navele Marinei Regale. Escortat de hidroavioane, având de-a dreapta şi de-a stânga şalupele Salvamarului „Albatros“ şi „Pescăruş“, precum şi mai multe cutere cu aripile întinse, noul vas-şcoală a făcut manevra de acostare la dana 3.
 
După acostare, patru marinari au adus la bordul navei-şcoală „Mircea“ pavilionul şi Cartea de Aur donată de Liga Navală Română. Pe puntea superioară a navei s-a desfăşurat ceremonialul predării pavilionului veteranului bric „Mircea“ noii şi modernei nave-şcoală.
 
„Am vorbit în anii trecuţi de acel faimos spirit, care a creat Marina noastră astăzi. Prin venirea noului vas «Mircea» nădăjduiesc să văd înnoirea spiritului, reîntărirea credinţei marinăreşti, posibilitatea ca marinarii noştri, navigând mai mult pe ape, să-şi poată afirma, în faţa lumii întregi, capacitatea şi virtuţile lor“, a subliniat, cu acest prilej, regele Carol al II-lea.
 
La rândul său, în discursul rostit la dineul organizat la bordul motonavei „Transilvania“, amiralul în rezervă Sebastian Eustaţiu a salutat cu cea mai mare satisfacţie sosirea în apele româneşti a noii nave-şcoală „Mircea“, le-a urat tuturor: „Marinarii prezentului să privească spre acei ai trecutului, să îi întreacă chiar în drumul lor pe întinsul apelor. Spiritul «Mircea» să fie menţinut şi transmis din generaţie în generaţie în vecii vecilor!“

Din val în val 

La 3 iulie 1939, „Mircea“ a plecat în primul său voiaj de instrucţie, cu 11 ofiţeri, 26 de maiştri, 37 de elevi ai Şcolii Navale şi zece elevi din cursul de iniţiere marinărească ai liceelor militare, 72 de elevi din şcolile de specialitate şi 67 de membri ai echipajului, sub conducerea comandorului August Roman.
 
Călătoria în Marea Mediterană a durat 75 de zile, pe itinerariul Constanţa, Palermo, Toulon, Palma de Mallorca (22-24 iulie), Insulele Baleare, Gibraltar (26-31 iulie), Alger (2-5 august), Tripoli, Alexandria (10-19 august), Beirut, Famagusta, Insulele Cipru, Pireu, Constanţa (3 septembrie).
 
Prima călătorie a navei-şcoală „Mircea“, care a deschis seria voiajurilor de instrucţie pentru viitorii ofiţeri şi maiştri de marină, a însemnat totodată o victorie a Marinei Regale, deoarece, pe lângă navigaţie şi prezentarea impecabilă a navei în toate împrejurările, cadeţii ambarcaţi s-au instruit şi călit aidoma celor ai marilor puteri maritime.
 
Cu acest prilej, „Mircea“ a parcurs 5.552 Mm în 877 de ore de marş, cu viteza medie de 6,5 noduri, din care cu 1.828 Mm cu vele în 324 de ore, adică un procent de 33%.
 
În drum spre portul Alexandria, în punctul de coordonate 34^º14’ latitudine nordică, 18^º14’ longitudine estică, „Mircea“ şi echipajul său au serbat, la 15 august 1939, Ziua Marinei şi a Sfintei Marii, patroana marinarilor români.
 
După declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, activitatea de pregătire prin marşuri de instrucţie în apele internaţionale a fost abandonată. Ca urmare, între 19 februarie 1941 şi 9 septembrie 1944, nava-şcoală „Mircea“ a staţionat la Brăila, pe braţul Arapu, la adăpost de bombardamentele sovietice.
 
Sechestrată şi preluată abuziv de către sovietici, în cursul zilei de 9 septembrie 1944, nava-şcoală „Mircea“ intra în portul Odessa, escortată de remorcherul „Mureşul“. Timp de doi ani avea să poarte pavilion sovietic, fiind rebotezată „Rion“.

Restituire cu fast 

În anul 1945, viceamiralul Petre Bărbuneanu, ministru subsecretar de stat pentru Marină, i-a solicitat amiralului rus V.L. Bogdenko, preşedintele Comisiei Aliate de Control din România, retrocedarea navei-şcoală „Mircea“, care „nu reprezintă un simbol numai pentru Marină, ci şi pentru întreaga populaţie a ţării, care a contribuit pentru construcţia sa subscriind benevol sumele ce erau necesare“.
 
Guvernul U.R.S.S. a hotărât restituirea navei-şcoală „Mircea“, nava revenind în portul Constanţa, pe 18 mai 1946, la ora 12.30. Pe 27 mai, în faţa Gării Maritime, oficialităţile au fost întâmpinate de episcopul Ghesarie al Tomisului, Victor Duşa, prefectul judeţului şi Ioan Popescu, primarul municipiului Constanţa. De aici, întreaga suită s-a îndreptat spre nava-şcoală „Mircea“.
 
La ora 11.55, regele Mihai I a descins din vagonul regal, fiind întâmpinat de primul ministru dr. Petru Groza, ministrul de Război, generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu, amiralul Petre Bărbuneanu şi mareşalul Tolbuhin, preşedintele Comisiei Aliate de Control din România.
 
Urmat de invitaţi, regele Mihai şi-a ocupat locul pe dunetă. Împuternicitul Guvernului Sovietic, căpitanul de rangul 1 Katvicico, a predat nava amiralului Petre Bărbuneanu. După coborârea pavilionului sovietic şi ridicarea pavilionului de război român, a fost arborat stindardul regal la arborele mare şi pavilionul de ancoră la bastonul din prova, în acordurile Imnului Regal român. Ulterior, căpitanul Korzun, comandantul sovietic, a predat nava locotenent-comandorului Ion Stoian, comandantul navei-şcoală „Mircea“.
 
După ce Regele Mihai, împreună cu invitaţii de marcă, au intrat în careul navei, a fost dezvelită placa comemorativă a actului cu următorul conţinut: „Prin bunăvoinţa Guvernului Sovietic şi ca o chezăşie a prieteniei cu poporul român, această navă a fost retrocedată Marinei Regale la 27 mai 1946“.
 
„Această navă va perpetua vechiul spirit al primului «Mircea», care a avut cel mai însemnat rol în renaşterea Marinei Române, căci el a fost leagănul în care au crescut 40 de promoţii de marinari şi au învăţat aspra şcoală a mării pentru a duce cu mândrie în ţările străine falnicul tricolor românesc. Pe nava «Mircea» se vor pregăti viitorii marinari la şcoala minunată a velelor, departe de uscat, în lupta necontenită cu capricioasa mare, pentru a forma elemente viguroase, tenace şi hotărâte în toate acţiunile lor“ , avea să proclame în cuvântul său amiralul Petre Bărbuneanu, subsecretar de stat pentru Marină.

Cu beretele pe frunte, biruit-au furtuni multe 

Între anii 1946 şi 1947, nava a suportat mai multe lucrări de reparaţii, îndeosebi la arboradă. Marşurile de instrucţie au fost reluate în anul 1947, printr-o serie de voiajuri scurte executate în Marea Neagră, când nava a înfruntat câteva furtuni memorabile. Astfel, în zilele de 7, 8, 9 şi 10 septembrie 1948, pe timpul unei ieşiri pe mare, nava a fost surprinsă de o furtună de forţa 8, caracterizată printr-o violenţă şi durată deosebite, care a determinat-o să ţină la capă trei zile şi trei nopţi. În timpul furtunii, nava nu a putut intra în port, fiind obligată să lupte continuu la larg cu elementele dezlănţuite ale naturii. Echipajul a dovedit o bună pregătire profesională şi o disciplină militară desăvârşită, fiind citat prin Ordinul de zi nr. 5 din 2 octombrie 1948 pe armată.
 
Între 12 - 15 octombrie 1951, „Mircea“, comandat de căpitanul de rangul 3 Nicolae Milu, a fost surprins de o furtună de forţa 8-9, vânt din N-NE, fiind nevoit să se adăpostească în portul bulgar Nesebar.
 
Pentru comportarea deosebită de care au dat dovadă pe timpul acestei furtuni, cei mai merituoşi membri ai echipajului navei-şcoală „Mircea“ au fost citaţi prin Ordinul de zi pe navă nr. 45 din 21 octombrie 1951.
 
Echipajul a fost supus unei noi încercări în zilele de 6 - 9 septembrie 1953, când nava comandată de căpitanul de rangul 3 Ion Gheorghe, având la bord elevii anilor I, II şi III ai Liceului Militar de Marină din Galaţi, a fost derivată de tempestă de la travers de Tuzla până la Varna.
 
Până în anul 1957, „Mircea“ a efectuat an de an marşuri de instrucţie cu elevii Şcolii Militare Superioare de Marină numai în Marea Neagră. În luna martie 1960, „Mircea“ a fost transformat în navă-bază a Detaşamentului 129 Nave Auxiliare din Mangalia, rol pe care l-a îndeplinit până în vara anului 1963.
 
Escortată de remorcherele „Viteazul“ şi „Voinicul“, pe 12 octombrie 1965, „Mircea“ a părăsit portul Mangalia, cu destinaţia Hamburg. În zilele de 26, 27 şi 28 noiembrie, cele trei nave româneşti au înfruntat o teribilă furtună în golful Biscaia, adăpostindu-se în portul Brest, după o confruntare solitară cu stihiile.
 
În perioada 16 ianuarie - 10 octombrie 1966, “Mircea“ s-a aflat pentru a doua oară pe cala Şantierului Naval „Blohm und Voss“, de această dată pentru reparaţii capitale. 

Cu prova spre Occident 

În urmă cu 50 de ani, nava-şcoală „Mircea“ încheia cu succes un nou voiaj de instrucţie. „Dincolo de scopul în sine, instruirea cadeţilor şi elevilor, dar şi de reprezentare, «Mircea» a fost prima navă a Marinei Militare a României, precum şi a unei ţări membre a Tratatului de la Varşovia care a depăşit Cortina de Fier şi a vizitat importante porturi din vestul Europei“, subliniază prof. univ. dr. Valentin Ciorbea în prefaţa jurnalului de bord personal publicat de Vasile (Basil) Grigore. Prezent la bord în calitate de cadet, Vasile Grigore a încredinţat în 2014 Editurii Muntenia amintirile sale, apărute sub titlul „Nava-şcoală Mircea 25 iulie - 30 august 1967“, la împlinirea a 75 de ani de la intrarea în serviciu a „Voievodului Velelor“.
 
„Destinat dintru început marilor călătorii, «Mircea» a brăzdat în numeroase rânduri apele Mediteranei, iar neuitatul drum prin Biscaia, în toiul uraganului din toamna lui 1965, a adăugat renumelui său o nouă virtute - aceea de Învingător-al-Marilor-Furtuni. O navă care-a trecut cu vitejie vămile oceanului, un echipaj tânăr şi viguros, un comandant încercat - iată-mi tovarăşii de drum într-o dimineaţă de iulie“, consemna cu admiraţie scriitorul Ion Aramă, în volumul „Cu bricul «Mircea» în jurul Europei“, apărut în anul 1970 la Editura Militară, el însuşi participant la voiajul din 1967, din postura de redactor la „Flota Patriei“.
 
Aşadar, sâmbătă, 15 iulie 1967, cu 97 de cadeţi ai Şcolii Militare Superioare de Marină, 41 de elevi ai Şcolii Militare de Maiştri de Marină şi 11 ofiţeri-elevi de la Cursul de comandanţi de nave, sub comanda superioară a căpitanului de rangul 1 ing. Ilie Ştefan, comandantul Şcolii Militare Superioare de Marină, „Mircea“ punea prova pe Bosfor. Cu acest prilej, nava comandată de căpitanul de rangul 2 Alexandru Hârjan, a executat, în zilele de 24, 25 şi 26 iulie, o vizită neoficială în portul francez Toulon. Aceasta, drept răspuns la escala în portul Constanţa, între 2 şi 4 mai 1966, a distrugătorului francez „Le Béarnais“ (F 775), prima navă militară dintr-o ţară membră NATO care a vizitat ţara noastră. Acostat în prova acestuia, la cheiul de onoare, „Mircea“ a executat programul standard: vizite protocolare, depunerea unei coroane de flori la Monumentul Eroilor Francezi, vizita a 90 de cadeţi la Saint Tropez, pe Coasta de Azur, vizite în oraş dar şi la Cannes, Nisa şi Monaco, meciuri de volei şi handbal cu gazdele, recepţii de ambele părţi. Prezenţa insolită a unei nave comuniste în portul Toulon a atras vizitarea acesteia de către 1225 de oaspeţi francezi şi turişti.
 
După o escală de aprovizionare de două zile (30 şi 31 iulie) la Gibraltar, în perioada 8-10 august 1967, „Mircea“ a făcut o vizită oficială în portul Portsmouth, ca răspuns la vizita în portul Constanţa, între 18 şi 20 noiembrie 1966, a fregatei antisubmarin HMS „Lowestoft“ (F 103).
 
Acostat la dana Reginei Elisabeta a II-a, în dimineaţa zilei de marţi, 8 august, „Mircea“ a urmat acelaşi ritual al întâlnirilor protocolare, vizita la bordul legendarei nave-muzeu „Victory“, vizite la Parlament, Camera Lorzilor, în Hyde Park şi Trafalgar Square. A doua zi, vizită la Londra, la catedralele din Winchester şi Salisbury şi, evident, cocktail la bord. Printre oaspeţii de onoare s-au aflat lordul Conoris, Denis Connors, primarul oraşului Porstmouth, Vasile Pungan, ambasadorul României în Marea Britanie, contraamiralul R.C. Paige şi comandorul Griffin, comandantul Bazei Navale St. Vicent. În cele două zile de vizită, peste 1.205 cetăţeni englezi şi turişti de pretutindeni au vizitat nava.

Testul virtuoşilor 

Marea surpriză a apărut, joi seara, la ora 21, când s-a primit ordin ca nava să plece cu velele de la chei, fapt petrecut în premieră pentru „Mircea“! „Acesta a fost un orgoliu care ni s-a transmis nouă pentru că ne-au acuzat că plecăm numai cu motoarele de la cheu (aluzie la Gibraltar)“, consemnează Vasile Grigore în jurnalul său. „Faleza era un furnicar de oamenii care voiau să asiste la spectacol. Captain Griffin, comandantul Unităţii Navale St. Vicent, a însoţit şi a urmărit manevra de întindere a velelor de pe o ambarcaţiune cu motor, până în rada portului. Cu starea noastră de euforie din cauza vinului şi a spectatorilor, ne-am urcat în arboradă precum pisicile. Aici însă am avut o problemă neprevăzută. Din cauza ploii, legăturile de la vele s-au strâns şi nu puteam să le desfacem. Am scos bricegele şi unghierele (sic!) şi le-am tăiat. Când am terminat de întins velele, s-a auzit un vuiet şi un strigăt din sute de voci: «O Key!»“.
 
Pe drumul de întoarcere, „Mircea“ a mai poposit în porturile Gibraltar (16 şi 17 august) şi La Valletta din Malta (21 şi 22 august), unde s-a intrat cu velele întinse.
 
Miercuri, 30 august 1967, la ora 12, „Mircea“ a acostat din nou la dana nr. 8 a portului Constanţa. După ce parcursese 6.607,3 Mm în 904 ore de marş, dintre care 132 de ore navigaţie cu vele, Mediterana şi Atlanticul erau definitiv cucerite de curajul, măiestria şi ospitalitatea marinarilor români.
Post-scriptum 
 
„Mircea“ şi cadeţii săi le vor mai străbate şi cu alte ocazii. Cu alţi actori la bord, cu alte misiuni şi în cu totul alte ipostaze...
 
Ceea ce pare demn însă de Cartea recordurilor navigaţiei româneşti este că, peste ani, doi dintre ofiţerii navei - ofiţerul secund Eugen Ispas şi comandantul Unităţii de Luptă Navigaţie Dan-Ioan Stăiculescu, au completat galeria comandanţilor navei-şcoală „Mircea“. Trei dintre ofiţerii participanţi la acest voiaj au ajuns amirali: inginerul Ilie Ștefan, cu patru stele în retragere, Alexandru Hârjan şi Eugen Ispas, contraamirali de flotilă cu o stea în retragere. Aidoma lor, nouă dintre cadeţii de atunci le-au urmat, la rându-le, exemplul: Traian Atanasiu, Ștefan Benţa, Ioan Borşan, Petre Cioromele, Ion Tănăsache, Ioan Ivanasciuc, Aurelian Prodan, Corneliu Rudencu şi Dănuţ Toader. Doi dintre aceştia au condus, după Revoluţie, destinele Forţelor Navale: amiralii cu patru stele dr. Traian Atanasiu şi Corneliu Rudencu.
Un pariu câştigat... la scor de legendarul nostru „Mircea“, în faţa nu mai puţin celebrei „Victory“, a lui Nelson.
 
Citeşte şi: 

Comandorul (r) Marian Moșneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană
Interviu online cu comandor (r) Marian Moșneagu. „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemă, ci și un standard de viață“ (galerie foto)
Lumea marinarilor