Justitie

Prefectura Constanţa versus Primăria Mangalia Proces important pentru turismul din sud-estul litoralului! Totul se decide la Curtea de Apel Constanţa

Consiliul Local al Municipiului Mangalia şi Prefectura Constanţa au contestat decizia Tribunalului Constanţa, din data de 13 mai, prin intermediul căreia s-a anulat în parte hotărârea 167/20.12.2017 privind instituirea taxei speciale de dezvoltare şi promovare a turismului în municipiul Mangalia.
 
Cele două contestaţii au fost trimise spre soluţionare Curţii de Apel Constanţa, acestea urmând să fie soluţionate în cadrul dosarului cu numărul unic 389/118/2019. Până în prezent, Curtea de Apel Constanţa nu a stabilit primul termen. 
 
Revenind la decizia Tribunalului Constanţa, instanţa a dispus anularea în parte, la cererea Prefecturii Constanţa, a HCL nr. 167/20.12.2017 privind instituirea taxei speciale de dezvoltare şi promovare a turismului în municipiul Mangalia. În concret, decizia instanţei vizează punctul 2.4. - „Taxa specială pentru dezvoltarea şi promovarea turismului care se aplică persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de transport persoane”, în ceea ce priveşte persoanele juridice care desfăşoară activităţi de transport persoane, altul decât transportul special destinat turiştilor, punctul 2.5.1. - „Supermarket, hipermarket - 15.000 lei/unitate” şi punctul 2.5.4. - „Unităţi de vânzare produse alimentare, nealimentare care îşi desfăşoară activitatea în Municipiul Mangalia, agenţii de turism, prestări servicii, alte activităţi comerciale - 200 lei/punct de lucru”.
 
În motivare, Tribunalul arată, în cazul punctului 2.4, că „taxa specială pentru dezvoltarea şi promovarea turismului care se aplică persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de transport persoane (definite conform legislaţiei în vigoare): activităţi de transport persoane, inclusiv minicare - 1.000 lei“.
 
„Taxa se declară o singură dată, cu excepţia cazului când au intervenit modificări şi se depune declaraţie rectificativă, şi se încasează până la data de 31.03.2018 de la toate persoanele juridice, indiferent de forma de organizare, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul administrativ al municipiului Mangalia. Plata cu întârziere atrage aplicarea de majorări de întârziere. În acord cu reclamantul, se constată că nu este precizată incidenţa aceste taxe numai în cazul transportului cu scop turistic, conform art. 2 lit. d) liniuţa 4 din O.G. nr. 58/1998 respectiv pentru: „- structuri de primire turistice cu funcţiuni de transport: 1.transport rutier: autocare etc.; 2.transport feroviar: trenuleţe, trenuri de cremalieră etc.; 3.transport fluvial şi maritim: ambarcaţiuni cu scop turistic; 4.transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.“, potrivit motivării.
 
Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale menţionate, judecătorii au decis că se impune anularea în parte a hotărârii H.C.L. nr. 167/20.12.2017, în ceea ce priveşte persoanele juridice care desfăşoară activităţi de transport persoane, altul decât transportul special destinat turiştilor.
 
„2.5 Taxa specială pentru dezvoltarea şi promovarea turismului care se aplică persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de comerţ cu bunuri şi servicii (definite conform OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă). 2.5.1. Supermarket, hipermarket - 15.000 lei/unitate; 2.5.4. Unităţi de vânzare produse alimentare, nealimentare care îşi desfăşoară activitatea în municipiul Mangalia, agenţii de turism, prestări servicii, alte activităţi comerciale - 200 lei/punct de lucru. De asemenea, se constată că aceste puncte privesc toate persoanele juridice menţionate fără ca acestea să fie angrenate în efectuarea prestaţiilor din domeniul turismului.
 
Este adevărat că municipiul Mangalia este staţiune turistică, potrivit HG nr. 852/2008, dar taxele speciale astfel instituite nu pot fi suportate de toate persoanele juridice de pe teritoriul acesteia, indiferent dacă desfăşoară sau nu activitate în domeniul turismului şi nu pot afecta, în consecinţă, toţi cetăţenii localităţii. Astfel, aşa cum la punctele 2.5.2. şi respectiv 2.5.3. sunt enumerate zonele turistice, respectiv staţiunile în care trebuie să îşi desfăşoare activitatea unităţile de vânzare produse alimentare şi nealimentare pentru a fi obligate la această taxă, era imperios necesară zonarea turistică şi în ceea ce priveşte unităţile de la punctele 2.5.1. şi 2.5.4“, se mai arată în motivarea judecătorilor.
 
Prin urmare, s-a impus anularea hotărârii atacate şi în ceea ce priveşte punctul 2.5.1.„Supermarket, hipermarket - 15.000 lei/unitate” şi punctul 2.5.4.„Unităţi de vânzare produse alimentare, nealimentare care îşi desfăşoară activitatea în Municipiul Mangalia, agenţii de turism, prestări servicii, alte activităţi comerciale - 200 lei/punct de lucru”.
 
Sursa text: rolii.ro
 
În concluzie, instanţa a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de Prefectul Judeţului Constanţa şi a anulat în parte hotărârea atacată, sub aspectele menţionate.
 
Aşa cum arătam şi sus, decizia Tribunalului Constanţa a fost atacată la Curtea de Apel Constanţa.
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.