Ziua Mondială a Apei, prilej de sărbătoare şi de aducere aminte a importanţei pe care o are în viaţa noastră

Devenită deja o tradiţie şi în ţara noastra, Ziua Apei este un bun prilej prin care instituţiile publice, şcolile, administraţiile locale, agenţii economici şi ONG-urile reuşesc să îşi unească forţele pentru a transmite un mesaj comunităţilor din care fac parte. Un mesaj care să le aducă aminte că apa este un element indispensabil vieţii şi că în funcţie de calitatea ei depinde calitatea sănătăţii noastre şi respectiv a vieţii. Dacă oamenii ar înţelege legătura dintre problemele de mediu şi vieţile lor, ar fi mult mai motivaţi să protejeze natura. Din acest motiv viziunea fiecărei societăţi trebuie să fie îndreptată spre acţiuni concrete, prin care să păstrăm, în special pentru copiii noştri, resursele naturale nealterate şi optime pentru întreţinerea vieţii.

Sunt multe lucruri pe care fiecare dintre noi le putem face în fiecare zi, lucruri care adesea nu durează mai mult de câteva minute, dar care au un impact mare asupra mediului şi a celor din jurul nostru - lucruri precum să oprim robinetul de apă când ne spălăm pe dinţi, să refuzăm să primim sacoşe de plastic la magazin, să participăm la acţiuni de voluntariat sau să ne implicam in procesul luării deciziilor. Contribuţia unei singure persoane poate părea mică, dar fiecare efort oricât de mărunt poate face parte dintr-o schimbare importantă.

Anul acesta tema pentru Ziua Apei face referire la cooperarea internaţională. Apa nu aparţine unei singure ţări, este un bun al tuturor oamenilor de pe pământ. Apa este baza oricărei forme de viaţă. Ea este esenţială pentru fiinţele umane, animale şi mediul nostru. Rezoluţia Adunării Generale ONU 64/292 din 28 iulie 2010, prin care Adunarea a recunoscut dreptul  la apă potabilă sigură şi curată şi la sanitație ca drept fundamental pentru realizarea deplină a dreptului la viaţă şi a tuturor drepturilor omului. În martie 2009, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care constata că "apa este proprietatea comună a omenirii" şi că "manevrarea apei nu se supune regulilor pietii interne”.
În acest moment, România face eforturi susţinute pentru a dezvolta proiecte de gospodărire a apei care oferă siguranţă, respect şi calitate pentru toţi partenerii implicaţi. În prezent, România are semnate acorduri în domeniul gospodăririi apelor transfrontieră cu statele vecine, dar şi memoranduri de înţelegere cu state precum Olanda sau Franţa. Prin aceste înţelegeri la nivel internaţional, se fac eforturi şi se întreprind acţiuni colective îndreptate atât către protejarea resurselor de apă, cât şi asupra asigurării accesului la o apă de calitate bună şi în cantitate suficientă. De asemenea, pentru că apa este o resursă comună, gospodărirea ei trebuie să ia în considerare şi o mare varietate de interese, uneori divergente, ceea ce oferă oportunităţi complexe de cooperare între utilizatori.

Nu este important doar să reducem consumul de apă, ci şi să păstrăm calitatea ei. Acest lucru se poate face numai printr-o responsabilizare a tuturor factorilor implicaţi. Calitatea apei nu cunoaşte frontiere şi nu trebuie sa depindă de mediul politic sau economic.

Apa este o resursă preţioasă, în cantităţi limitate, pe care o putem folosi într-o anumită perioadă. Este important să nu irosim mai mult decât avem nevoie şi să păstrăm apa curată.

Peste 70.000 de km2 sunt abandonaţi în fiecare an în lume, din cauza solului care nu mai poate fi folosit pentru agricultură. Acest lucru se datorează în principal practicilor agricole iresponsabile: cultivarea unor recolte neadecvate, folosirea unor cantităţi de apă prea mari sau a prea multor pesticide, prea multe animale la un loc într-o singură zonă şi lista poate continua.

Important este să înţelegem că acţiunile de gospodărire a apei au efecte nu numai asupra comunitaţii noastre, ci şi asupra vecinilor. Fiecare este responsabil de felul în care alege să consume aceasta resursă indispensabilă vieţii - APA.

Singurele bătălii pierdute sunt cele pe care nu le începem niciodată.

LUCIA ANA VARGA

MINISTRU DELEGAT PENTRU APE, PĂDURI ŞI PISCICULTURĂ