TITLUL PRELIMINAR
Domeniul de reglementare al Codului de procedura civila si principiile
fundamentale ale procesului civil
CAPITOLUL I
Domeniul de reglementare al Codului de procedura civila
Obiectul si scopul Codului de procedura civila
Art. 1. -
(1) Codul de procedura civila, denumit in continuare codul,
stabileste regulile de competenta si de judecare a cauzelor civile, precum si
cele de executare a hotararilor instantelor si a altor titluri executorii, in
scopul infaptuirii justitiei in materie civila.
(2) In infaptuirea justitiei, instantele judecatoresti indeplinesc
un serviciu de interes public, asigurand respectarea ordinii de drept, a
libertatilor fundamentale, a drepturilor si intereselor legitime ale
persoanelor fizice si persoanelor juridice, aplicarea legii si garantarea
suprematiei acesteia.
Aplicabilitatea generala a Codului de procedura civila
Art. 2. -
(1) Dispozitiile prezentului cod constituie procedura de drept
comun in materie civila.
(2) De asemenea, dispozitiile prezentului cod se aplica si in alte
materii, in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii
contrare.
Aplicarea prioritara a tratatelor internationale privitoare la drepturile
omului
Art. 3. -
(1) In materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile
privind drepturile si libertatile persoanelor vor fi interpretate si aplicate
in concordanta cu Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu
pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte,
si prezentul cod, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia
cazului in care prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.
Aplicarea prioritara a dreptului Uniunii Europene
Art. 4. -
In materiile reglementate de prezentul cod, normele
obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar,
indiferent de calitatea sau de statutul partilor.
CAPITOLUL II
Principiile fundamentale ale procesului civil
Indatoriri privind primirea si solutionarea cererilor
Art. 5. -
(1) Judecatorii au indatorirea sa primeasca si sa solutioneze
orice cerere de competenta instantelor judecatoresti, potrivit legii.
(2) Niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea
nu prevede, este neclara sau incompleta.
(3) In cazul in care o pricina nu poate fi solutionata nici in
baza legii, nici a uzantelor, iar in lipsa acestora din urma, nici in baza
dispozitiilor legale privitoare la situatii asemanatoare, ea va trebui judecata
in baza principiilor generale ale dreptului, avand in vedere toate
circumstantele acesteia si tinand seama de cerintele echitatii.
(4) Este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii general
obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse
judecatii.
Dreptul la un proces echitabil, in termen optim si previzibil
Art. 6. -
(1) Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod
echitabil, in termen optim si previzibil, de catre o instanta independenta,
impartiala si stabilita de lege. In acest scop, instanta este datoare sa
dispuna toate masurile permise de lege si sa asigure desfasurarea cu celeritate
a judecatii.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in
faza executarii silite.
Legalitatea
Art. 7. -
(1) Procesul civil se desfasoara in conformitate cu dispozitiile
legii.
(2) Judecatorul are indatorirea de a asigura respectarea
dispozitiilor legii privind realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor
partilor din proces.
Egalitatea
Art. 8. -
In procesul civil partilor le este garantata exercitarea
drepturilor procesuale, in mod egal si fara discriminari.
Dreptul de dispozitie al partilor
Art. 9. -
(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau,
in cazurile anume prevazute de lege, la cererea altei persoane, organizatii ori
a unei autoritati sau institutii publice ori de interes public.
(2) Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile
si apararile partilor.
(3) In conditiile legii, partea poate, dupa caz, renunta la
judecarea cererii de chemare in judecata sau la insusi dreptul pretins, poate
recunoaste pretentiile partii adverse, se poate invoi cu aceasta pentru a pune
capat, in tot sau in parte, procesului, poate renunta la exercitarea cailor de atac
ori la executarea unei hotarari. De asemenea, partea poate dispune de
drepturile sale in orice alt mod permis de lege.
Obligatiile partilor in desfasurarea procesului
Art. 10. -
(1) Partile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in
conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa isi
probeze pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara intarziere
a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia.
(2) Daca o parte detine un mijloc de proba, judecatorul poate, la
cererea celeilalte parti sau din oficiu, sa dispuna infatisarea acestuia, sub
sanctiunea platii unei amenzi judiciare.
Obligatiile tertilor in desfasurarea procesului
Art. 11. -
Orice persoana este obligata, in conditiile legii, sa
sprijine realizarea justitiei. Cel care, fara motiv legitim, se sustrage de la
indeplinirea acestei obligatii poate fi constrans sa o execute sub sanctiunea
platii unei amenzi judiciare si, daca este cazul, a unor daune-interese.
Buna-credinta
Art. 12. -
(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta,
potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se
incalca drepturile procesuale ale altei parti.
(2) Partea care isi exercita drepturile procesuale in mod abuziv
raspunde pentru prejudiciile materiale si morale cauzate. Ea va putea fi
obligata, potrivit legii, si la plata unei amenzi judiciare.
(3) De asemenea, partea care nu isi indeplineste cu buna-credinta
obligatiile procesuale raspunde potrivit alin. (2).
Dreptul la aparare
Art. 13. -
(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) Partile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi
reprezentate sau, dupa caz, asistate in conditiile legii. In recurs, cererile
si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat sau,
dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea sau
mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este
licentiata in drept.
(3) Partilor li se asigura posibilitatea de a participa la toate
fazele de desfasurare a procesului. Ele pot sa ia cunostinta de cuprinsul
dosarului, sa propuna probe, sa isi faca aparari, sa isi prezinte sustinerile
in scris si oral si sa exercite caile legale de atac, cu respectarea
conditiilor prevazute de lege.
(4) Instanta poate dispune infatisarea in persoana a partilor, chiar
atunci cand acestea sunt reprezentate.
Contradictorialitatea
Art. 14. -
(1) Instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea
sau infatisarea partilor, daca legea nu prevede altfel.
(2) Partile trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp
util, direct sau prin intermediul instantei, dupa caz, motivele de fapt si de
drept pe care isi intemeiaza pretentiile si apararile, precum si mijloacele de
proba de care inteleg sa se foloseasca, astfel incat fiecare dintre ele sa isi
poata organiza apararea.
(3) Partile au obligatia de a expune situatia de fapt la care se
refera pretentiile si apararile lor in mod corect si complet, fara a denatura
sau omite faptele care le sunt cunoscute. Partile au obligatia de a expune un
punct de vedere propriu fata de afirmatiile partii adverse cu privire la
imprejurari de fapt relevante in cauza.
(4) Partile au dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune
de fapt sau de drept invocata in cursul procesului de catre orice participant
la proces, inclusiv de catre instanta din oficiu.
(5) Instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei
partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept
invocate.
(6) Instanta isi va intemeia hotararea numai pe motive de fapt si
de drept, pe explicatii sau pe mijloace de proba care au fost supuse, in
prealabil, dezbaterii contradictorii.
Oralitatea
Art. 15. -
Procesele se dezbat oral, cu exceptia cazului in care legea
dispune altfel sau cand partile solicita expres instantei ca judecata sa se
faca numai pe baza actelor depuse la dosar.
Nemijlocirea
Art. 16. -
Probele se administreaza de catre instanta care judeca
procesul, cu exceptia cazurilor in care legea stabileste altfel.
Publicitatea
Art. 17. -
Sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazurile
prevazute de lege.
Limba desfasurarii procesului
Art. 18. -
(1) Procesul civil se desfasoara in limba romana.
(2) Cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul
sa se exprime in limba materna in fata instantelor de judecata, in conditiile
legii.
(3) Cetatenii straini si apatrizii care nu inteleg sau nu vorbesc
limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile
dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin traducator
autorizat, daca legea nu prevede altfel.
(4) Cererile si actele procedurale se intocmesc numai in limba
romana.
Continuitatea
Art. 19. -
Judecatorul investit cu solutionarea cauzei nu poate fi
inlocuit pe durata procesului decat pentru motive temeinice, in conditiile legii.
Respectarea principiilor fundamentale
Art. 20. -
Judecatorul are indatorirea sa asigure respectarea si sa
respecte el insusi principiile fundamentale ale procesului civil, sub
sanctiunile prevazute de lege.
Incercarea de impacare a partilor
Art. 21. -
(1) Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a
litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.
(2) In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea
partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii.
Rolul judecatorului in aflarea adevarului
Art. 22. -
(1) Judecatorul solutioneaza litigiul conform regulilor de drept
care ii sunt aplicabile.
(2) Judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele
legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe
baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul
pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la
situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca, judecatorul
este in drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in
dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt
mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe
care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca
partile se impotrivesc.
(3) Judecatorul poate dispune introducerea in cauza a altor
persoane, in conditiile legii. Persoanele astfel introduse in cauza vor avea
posibilitatea, dupa caz, de a renunta la judecata sau la dreptul pretins, de a
achiesa la pretentiile reclamantului ori de a pune capat procesului printr-o
tranzactie.
(4) Judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor
si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire. In
acest caz judecatorul este obligat sa puna in discutia partilor calificarea
juridica exacta.
(5) Cu toate acestea, judecatorul nu poate schimba denumirea sau
temeiul juridic in cazul in care partile, in virtutea unui acord expres privind
drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridica
si motivele de drept asupra carora au inteles sa limiteze dezbaterile, daca
astfel nu se incalca drepturile sau interesele legitime ale altora.
(6) Judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a
cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea
ar dispune altfel.
(7) Ori de cate ori legea ii rezerva judecatorului puterea de
apreciere sau ii cere sa tina seama de toate circumstantele cauzei, judecatorul
va tine seama, intre altele, de principiile generale ale dreptului, de
cerintele echitatii si de buna-credinta.
Respectul cuvenit justitiei
Art. 23. -
(1) Cei prezenti la sedinta de judecata sunt datori sa manifeste
respectul cuvenit fata de instanta si sa nu tulbure buna desfasurare a sedintei
de judecata.
(2) Presedintele vegheaza ca ordinea si solemnitatea sedintei sa
fie respectate, putand lua in acest scop orice masura prevazuta de lege.
CAPITOLUL III
Aplicarea legii de procedura civila
Legea aplicabila proceselor noi
Art. 24. -
Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai
proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare.
Legea aplicabila proceselor in curs
Art. 25. -
(1) Procesele in curs de judecata, precum si executarile silite
incepute sub legea
veche raman supuse acelei legi.
(2) Procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei
instantelor legal investite vor
continua sa fie judecate de acele instante, potrivit legii sub care au inceput.
In caz de trimitere
spre rejudecare, dispozitiile legale privitoare la competenta, in vigoare la
data cand a inceput
procesul, raman aplicabile.
(3) In cazul in care instanta investita este desfiintata, dosarele
se vor trimite din oficiu instantei competente potrivit legii noi. Dispozitiile
alin. (1) raman aplicabile.
Legea aplicabila mijloacelor de proba
Art. 26. -
(1) Legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea
doveditoare a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale este cea in
vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii faptelor juridice care
fac obiectul probatiunii.
(2) Administrarea probelor se face potrivit legii in vigoare la
data administrarii lor.
Legea aplicabila hotararilor
Art. 27. -
Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si
termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.
Teritorialitatea legii de procedura
Art. 28. -
(1) Dispozitiile legii de procedura se aplica tuturor proceselor
care se judeca de catre instantele romane, sub rezerva unor dispozitii legale
contrare.
(2) In cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate,
determinarea legii de procedura aplicabile se face potrivit normelor cuprinse
in cartea a VII-a.
CARTEA I
Dispozitii generale
TITLUL I
Actiunea civila
Notiune
Art. 29. -
Actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale
prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre una
dintre parti sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru asigurarea
apararii partilor in proces.
Cereri in justitie
Art. 30. -
(1) Oricine are o pretentie impotriva unei alte persoane ori
urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice are dreptul sa faca
o cerere inaintea instantei competente.
(2) Cererile in justitie sunt principale, accesorii, aditionale si
incidentale.
(3) Cererea principala este cererea introductiva de instanta. Ea
poate cuprinde atat capete de cerere principale, cat si capete de cerere
accesorii.
(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a caror solutionare
depinde de solutia data unui capat de cerere principal.
(5) Constituie cerere aditionala acea cerere prin care o parte
modifica pretentiile sale anterioare.
(6) Cererile incidentale sunt cele formulate in cadrul unui proces
aflat in curs de desfasurare.
Aparari
Art. 31. -
Apararile formulate in justitie pot fi de fond sau procedurale.
Conditii de exercitare a actiunii civile
Art. 32. -
(1) Orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca
autorul acesteia:
a) are capacitate procesuala, in conditiile legii;
b) are calitate procesuala;
c) formuleaza o pretentie;
d) justifica un interes.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, si in
cazul apararilor.
Interesul de a actiona
Art. 33. -
Interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal,
nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este nascut si
actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept
subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente
si care nu s-ar putea repara.
Realizarea drepturilor afectate de un termen
Art. 34. -
(1) Cererea pentru predarea unui bun la implinirea termenului
contractual poate fi facuta chiar inainte de implinirea acestui termen.
(2) Se poate, de asemenea, cere, inainte de termen, executarea la
termen a obligatiei de intretinere sau a altei prestatii periodice.
(3) Pot fi incuviintate, inainte de implinirea termenului, si alte
cereri pentru executarea la termen a unor obligatii, ori de cate ori se va
constata ca acestea pot preintampina o paguba insemnata pe care reclamantul ar
incerca-o daca ar astepta implinirea termenului.
Constatarea existentei sau inexistentei unui drept
Art. 35. -
Cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei
sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere
realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.
Calitatea procesuala
Art. 36. -
Calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si
subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii.
Existenta sau inexistenta drepturilor si a obligatiilor afirmate constituie o
chestiune de fond.
Legitimarea procesuala a altor persoane
Art. 37. -
In cazurile si conditiile prevazute exclusiv prin lege, se
pot introduce cereri sau se pot formula aparari si de persoane, organizatii,
institutii sau autoritati, care, fara a justifica un interes personal,
actioneaza pentru apararea drepturilor ori intereselor legitime ale unor
persoane aflate in situatii speciale sau, dupa caz, in scopul ocrotirii unui
interes de grup ori general.
Transmiterea calitatii procesuale
Art. 38. -
Calitatea de parte se poate transmite legal sau
conventional, ca urmare a transmisiunii, in conditiile legii, a drepturilor ori
situatiilor juridice deduse judecatii.
Situatia procesuala a instrainatorului si a succesorilor sai
Art. 39. -
(1) Daca in cursul procesului dreptul litigios este transmis prin
acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua intre partile
initiale. Daca insa transferul este facut, in conditiile legii, prin acte cu
titlu particular pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul
universal ori cu titlu universal al autorului, dupa caz.
(2) In toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat
sa intervina in cauza, daca are cunostinta de existenta procesului, sau poate
sa fie introdus in cauza, la cerere ori din oficiu. In acest caz, instanta va
decide, dupa imprejurari si tinand seama de pozitia celorlalte parti, daca
instrainatorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va
ramane sau, dupa caz, va fi scos din proces. Daca instrainatorul sau, dupa caz,
succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces,
judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua
procedura in starea in care se afla la momentul la care acesta a intervenit sau
a fost introdus in cauza.
(3) Hotararea pronuntata contra instrainatorului sau succesorului
universal ori cu titlu universal al acestuia, dupa caz, va produce de drept
efecte si contra succesorului cu titlu particular si va fi intotdeauna
opozabila acestuia din urma, cu exceptia cazurilor in care a dobandit dreptul
cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii, de catre adevaratul
titular.
Sanctiunea incalcarii conditiilor de exercitare a actiunii civile
Art. 40. -
(1) Cererile facute de o persoana care nu are capacitate
procesuala sunt nule sau, dupa caz, anulabile. De asemenea, in cazul lipsei
calitatii procesuale sau a interesului, instanta va respinge cererea ori
apararea formulata ca fiind facuta de o persoana sau impotriva unei persoane
fara calitate ori ca lipsita de interes, dupa caz.
(2) Incalcarea dispozitiilor prezentului titlu poate, de asemenea,
atrage aplicarea si a altor sanctiuni prevazute de lege, iar cel care a suferit
un prejudiciu are dreptul de a fi despagubit, potrivit dreptului comun.
TITLUL II
Participantii la procesul civil
CAPITOLUL I
Judecatorul. Incompatibilitatea
Cazuri de incompatibilitate absoluta
Art. 41. -
(1) Judecatorul care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o
hotarare prin care s-a solutionat cauza nu poate judeca aceeasi pricina in
apel, recurs, contestatie in anulare sau revizuire si nici dupa trimiterea spre
rejudecare.
(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecata cel care a fost
martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar,
magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza.
Alte cazuri de incompatibilitate absoluta
Art. 42. -
(1) Judecatorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca in
urmatoarele situatii:
1. cand si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutie in
cauza pe care a fost desemnat sa o judece. Punerea in discutia partilor, din
oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) si
(5), nu il face pe judecator incompatibil;
2. cand exista imprejurari care fac justificata temerea ca el,
sotul sau, ascendentii ori descendentii lor sau afinii lor, dupa caz, au un
interes in legatura cu pricina care se judeca;
3. cand este sot, ruda sau afin pana la gradul al patrulea
inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei parti sau daca este casatorit cu
fratele ori cu sora sotului uneia dintre aceste persoane;
4. cand sotul sau fostul sau sot este ruda ori afin pana la gradul
al patrulea inclusiv cu vreuna dintre parti;
5. daca el, sotul sau rudele lor pana la gradul al patrulea
inclusiv ori afinii lor, dupa caz, sunt parti intr-un proces care se judeca la
instanta la care una dintre parti este judecator;
6. daca intre el, sotul sau ori rudele lor pana la gradul al
patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, si una dintre parti a existat un
proces penal cu cel mult 5 ani inainte de a fi desemnat sa judece pricina. In
cazul plangerilor penale formulate de parti in cursul procesului, judecatorul
devine incompatibil numai in situatia punerii in miscare a actiunii penale impotriva
sa;
7. daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;
8. daca el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au primit
daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre parti;
9. daca el, sotul sau ori una dintre rudele lor pana la gradul al
patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, se afla in relatii de dusmanie cu
una dintre parti, sotul ori rudele acesteia pana la gradul al patrulea
inclusiv;
10. daca, atunci cand este investit cu solutionarea unei cai de
atac, sotul sau o ruda a sa pana la gradul al patrulea inclusiv a participat,
ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi pricini inaintea altei
instante;
11. daca este sot sau ruda pana la gradul al patrulea inclusiv sau
afin, dupa caz, cu un alt membru al completului de judecata;
12. daca sotul, o ruda ori un afin al sau pana la gradul al
patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea in aceeasi pricina inaintea
altei instante;
13. atunci cand exista alte elemente care nasc in mod intemeiat
indoieli cu privire la
impartialitatea sa.
(2) Dispozitiile alin. (1) privitoare la sot se aplica si in cazul
concubinilor.
Abtinerea
Art. 43. -
(1) Inainte de primul termen de judecata grefierul de sedinta va
verifica, pe baza dosarului cauzei, daca judecatorul acesteia se afla in
vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute la art. 41 si, cand este
cazul, va intocmi un referat corespunzator.
(2) Judecatorul care stie ca exista un motiv de incompatibilitate
in privinta sa este obligat sa se abtina de la judecarea pricinii.
(3) Declaratia de abtinere se face in scris de indata ce
judecatorul a cunoscut existenta cazului de incompatibilitate sau verbal in
sedinta, fiind consemnata in incheiere.
Recuzarea
Art. 44. -
(1) Judecatorul aflat intr-o situatie de incompatibilitate poate
fi recuzat de oricare dintre parti inainte de inceperea oricarei dezbateri.
(2) Cand motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost
cunoscute de parte doar dupa inceperea dezbaterilor, aceasta trebuie sa
solicite recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute.
Invocarea incompatibilitatii absolute
Art. 45. -
In cazurile prevazute la art. 41, judecatorul nu poate
participa la judecata, chiar daca nu s-a abtinut ori nu a fost recuzat.
Neregularitatea poate fi invocata in orice stare a pricinii.
Judecatorii care pot fi recuzati
Art. 46. -
Pot fi recuzati numai judecatorii care fac parte din
completul de judecata caruia pricina i-a fost repartizata pentru solutionare.
Cererea de recuzare. Conditii
Art. 47. -
(1) Cererea de recuzare se poate face verbal in sedinta sau in
scris pentru fiecare judecator in parte, aratandu-se cazul de incompatibilitate
si probele de care partea intelege sa se foloseasca.
(2) Este inadmisibila cererea in care se invoca alte motive decat
cele prevazute la art. 41 si 42.
(3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare
la alti judecatori decat cei prevazuti la art. 46, precum si cererea indreptata
impotriva aceluiasi judecator pentru acelasi motiv de incompatibilitate.
(4) Nerespectarea conditiilor prezentului articol atrage
inadmisibilitatea cererii de recuzare. In acest caz, inadmisibilitatea se
constata chiar de completul in fata caruia s-a formulat cererea de recuzare, cu
participarea judecatorului recuzat.
Abtinerea judecatorului recuzat
Art. 48. -
(1) Judecatorul impotriva caruia este formulata o cerere de
recuzare poate declara ca se abtine.
(2) Declaratia de abtinere se solutioneaza cu prioritate.
(3) In caz de admitere a declaratiei de abtinere, cererea de
recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsa, prin aceeasi
incheiere, ca ramasa fara obiect.
(4) In cazul in care declaratia de abtinere se respinge, prin
aceeasi incheiere instanta se va pronunta si asupra cererii de recuzare.
Starea cauzei pana la solutionarea cererii
Art. 49. -
(1) Pana la solutionarea declaratiei de abtinere nu se va face
niciun act de procedura in cauza.
(2) Formularea unei cereri de recuzare nu determina suspendarea
judecatii. Cu toate acestea, pronuntarea solutiei in cauza nu poate avea loc
decat dupa solutionarea cererii de recuzare.
Compunerea completului de judecata
Art. 50. -
(1) Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de un alt complet al
instantei respective, in compunerea caruia nu poate intra judecatorul recuzat
sau care a declarat ca se abtine. Dispozitiile art. 47 alin. (4) raman
aplicabile.
(2) Cand, din pricina abtinerii sau recuzarii, nu se poate alcatui
completul de judecata, cererea se judeca de instanta ierarhic superioara.
Procedura de solutionare a abtinerii sau a recuzarii
Art. 51. -
(1) Instanta hotaraste de indata, in camera de consiliu, fara
prezenta partilor si ascultandu-l pe judecatorul recuzat sau care a declarat ca
se abtine, numai daca apreciaza ca este necesar. In aceleasi conditii, instanta
va putea asculta si partile.
(2) In cazul in care la acelasi termen s-au formulat cereri de
recuzare si de abtinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate
impreuna.
(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de
recuzare.
(4) In cazul admiterii abtinerii sau recuzarii intemeiate pe
dispozitiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanta va stabili care dintre
judecatori nu va lua parte la judecarea pricinii.
(5) Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza printr-o incheiere
care se pronunta in sedinta publica.
(6) Daca abtinerea sau, dupa caz, recuzarea a fost admisa,
judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii. In acest caz, incheierea va
arata in ce masura actele indeplinite de judecator urmeaza sa fie pastrate.
Procedura de solutionare de catre instanta superioara
Art. 52. -
(1) Instanta superioara investita cu judecarea abtinerii sau
recuzarii in situatia prevazuta la art. 50 alin. (2) va dispune, in caz de
admitere a cererii, trimiterea pricinii la o alta instanta de acelasi grad din
circumscriptia sa.
(2) Daca cererea este respinsa, pricina se inapoiaza instantei
inferioare.
Cai de atac
Art. 53. -
(1) Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata
numai de parti, odata cu hotararea prin care s-a solutionat cauza. Cand aceasta
din urma hotarare este definitiva, incheierea va putea fi atacata cu recurs, la
instanta ierarhic superioara, in termen de 5 zile de la comunicarea acestei
hotarari.
(2) Incheierea prin care s-a incuviintat sau s-a respins
abtinerea, cea prin care s-a incuviintat recuzarea, precum si incheierea prin
care s-a respins recuzarea in cazul prevazut la art. 48 alin. (3) nu sunt
supuse niciunei cai de atac.
(3) In cazul prevazut la alin. (1), daca instanta de apel constata
ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa, reface toate actele de procedura
si, daca apreciaza ca este necesar, dovezile administrate la prima instanta.
Cand instanta de recurs constata ca recuzarea a fost gresit respinsa, ea va
casa hotararea, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel
sau, atunci cand calea de atac a apelului este suprimata, la prima instanta.
Incompatibilitatea altor participanti
Art. 54. -
Dispozitiile prezentului capitol se aplica in mod
corespunzator si procurorilor, magistratilor-asistenti, asistentilor judiciari
si grefierilor.
CAPITOLUL II
Partile
Enumerare
Art. 55. -
Sunt parti reclamantul si paratul, precum si, in conditiile
legii, tertele persoane care intervin voluntar sau fortat in proces.
SECTIUNEA 1
Folosinta si exercitiul drepturilor procedurale
Capacitatea procesuala de folosinta
Art. 56. -
(1) Poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta
drepturilor civile.
(2) Cu toate acestea, pot sta in judecata asociatiile, societatile
sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit
legii.
(3) Lipsa capacitatii procesuale de folosinta poate fi invocata in
orice stare a procesului. Actele de procedura indeplinite de cel care nu are
capacitate de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta.
Capacitatea procesuala de exercitiu
Art. 57. -
(1) Cel care are calitatea de parte isi poate exercita drepturile
procedurale in nume propriu sau prin reprezentant, cu exceptia cazurilor in
care legea prevede altfel.
(2) Partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate
sta in judecata decat daca este reprezentata, asistata ori autorizata in
conditiile prevazute de legile sau, dupa caz, de statutele care ii
reglementeaza capacitatea ori modul de organizare.
(3) Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate
fi invocata in orice stare a procesului.
(4) Actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul
drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al
acestuia va putea insa confirma toate sau numai o parte din aceste acte.
(5) Cand instanta constata ca actul de procedura a fost indeplinit
de o parte lipsita de capacitate de exercitiu va acorda un termen pentru
confirmarea lui. Daca actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.
(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica in mod corespunzator si
persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.
Curatela speciala
Art. 58. -
(1) In caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitatea
de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta, la
cererea partii interesate, va numi un curator special, care sa o reprezinte
pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va
numi un curator special in caz de conflict de interese intre reprezentantul
legal si cel reprezentat sau cand o persoana juridica ori o entitate dintre
cele prevazute la art. 56 alin. (2), chemata sa stea in judecata, nu are
reprezentant.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si
persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.
(3) Numirea acestor curatori se va face de instanta care judeca
procesul, dintre avocatii anume desemnati in acest scop de barou pentru fiecare
instanta judecatoreasca. Curatorul special are toate drepturile si obligatiile
prevazute de lege pentru reprezentantul legal.
(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixeaza
de instanta, prin incheiere, stabilindu-se totodata si modalitatea de plata. La
cererea curatorului, odata cu incetarea calitatii sale, tinandu-se seama de
activitatea desfasurata, remuneratia va putea fi majorata.
SECTIUNEA a 2-a
Persoanele care sunt impreuna reclamante sau parate
Conditii de existenta
Art. 59. -
Mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate
daca obiectul procesului este un drept ori o obligatie comuna, daca drepturile
sau obligatiile lor au aceeasi cauza ori daca intre ele exista o stransa
legatura.
Regimul juridic al coparticiparii procesuale
Art. 60. -
(1) Actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre
reclamanti sau parati nu le pot profita celorlalti si nici nu ii pot
prejudicia.
(2) Cu toate acestea, daca prin natura raportului juridic sau in
temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotararii se intind asupra tuturor
reclamantilor ori paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii
dintre ei sau termenele incuviintate numai unora dintre ei pentru indeplinirea
actelor de procedura profita si celorlalti. Cand actele de procedura ale unora
sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai
favorabile.
(3) Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat ori nu au
indeplinit un act de procedura in termen vor continua totusi sa fie citati,
daca, potrivit legii, nu au termenul in cunostinta. Dispozitiile art. 202 sunt
aplicabile.
SECTIUNEA a 3-a
Alte persoane care pot lua parte la judecata
§ 1.Interventia voluntara
Forme
Art. 61. -
(1) Oricine are interes poate interveni intr-un proces care se
judeca intre partile originare.
(2) Interventia este principala, cand intervenientul pretinde
pentru sine, in tot sau in parte, dreptul dedus judecatii sau un drept strans
legat de acesta.
(3) Interventia este accesorie, cand sprijina numai apararea uneia
dintre parti.
Interventia principala
Art. 62. -
(1) Cererea de interventie principala va fi facuta in forma
prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.
(2) Cererea poate fi facuta numai in fata primei instante, inainte
de inchiderea dezbaterilor in fond.
(3) Cu acordul expres al partilor, interventia principala se poate
face si in instanta de apel.
Interventia accesorie
Art. 63. -
(1) Cererea de interventie accesorie va fi facuta in scris si va
cuprinde elementele prevazute la art. 148 alin. (1), care se va aplica in mod
corespunzator.
(2) Interventia accesorie poate fi facuta pana la inchiderea
dezbaterilor, in tot cursul judecatii, chiar si in caile extraordinare de atac.
Procedura de judecata. Cai de atac
Art. 64. -
(1) Instanta va comunica partilor cererea de interventie si copii
de pe inscrisurile care o insotesc.
(2) Dupa ascultarea intervenientului si a partilor, instanta se va
pronunta asupra admisibilitatii in principiu a interventiei, printr-o incheiere
motivata.
(3) Incheierea de admitere in principiu nu se poate ataca decat odata
cu fondul.
(4) Incheierea de respingere ca inadmisibila a cererii de
interventie poate fi atacata in termen de 5 zile, care curge de la pronuntare
pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru partea lipsa. Calea
de atac este numai apelul, daca incheierea a fost data in prima instanta,
respectiv numai recursul la instanta ierarhic superioara, in cazul in care
incheierea a fost pronuntata in apel. Dosarul se inainteaza, in copie
certificata pentru conformitate cu originalul, instantei competente sa
solutioneze calea de atac in 24 de ore de la expirarea termenului. Intampinarea
nu este obligatorie. Apelul sau, dupa caz, recursul se judeca in termen de cel
mult 10 zile de la inregistrare. Judecarea cererii principale se suspenda pana
la solutionarea caii de atac exercitate impotriva incheierii de respingere ca
inadmisibila a cererii de interventie.
Situatia intervenientului
Art. 65. -
(1) Intervenientul devine parte in proces numai dupa admiterea in
principiu a cererii sale.
(2) Intervenientul va prelua procedura in starea in care se afla
in momentul admiterii interventiei, dar va putea solicita administrarea de
probe prin cererea de interventie sau cel mai tarziu pana la primul termen de
judecata ulterior admiterii cererii de interventie. Actele de procedura
ulterioare vor fi indeplinite si fata de el.
(3) In cazul interventiei principale, dupa admiterea in principiu,
instanta va stabili un termen in care trebuie depusa intampinarea.
Judecarea cererii de interventie principala
Art. 66. -
(1) Interventia principala se judeca odata cu cererea principala.
(2) Cand judecarea cererii principale ar fi intarziata prin cererea
de interventie, instanta poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecata
separat, in afara de cazul in care intervenientul pretinde pentru sine, in tot
sau in parte, insusi dreptul dedus judecatii. In caz de disjungere, instanta
ramane in toate cazurile competenta sa solutioneze cererea de interventie.
(3) Nu se va dispune disjungerea nici atunci cand judecarea
cererii de interventie ar fi intarziata de cererea principala.
(4) Interventia principala va fi judecata chiar daca judecarea
cererii principale s-a stins prin unul dintre modurile prevazute de lege.
Judecarea cererii de interventie accesorie
Art. 67. -
(1) Judecarea cererii de interventie accesorie nu poate fi
disjunsa de judecarea cererii principale, iar instanta este obligata sa se
pronunte asupra acesteia prin aceeasi hotarare, odata cu fondul.
(2) Intervenientul accesoriu poate sa savarseasca numai actele de
procedura care nu contravin interesului partii in favoarea careia a intervenit.
(3) Dupa admiterea in principiu, intervenientul accesoriu poate sa
renunte la judecarea cererii de interventie doar cu acordul partii pentru care
a intervenit.
(4) Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se
socoteste neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea
de atac, a renuntat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulata,
perimata sau respinsa fara a fi cercetata in fond.
§ 2.Interventia fortata
I. Chemarea in judecata a altei persoane
Formularea cererii. Termene
Art. 68. -
(1) Oricare dintre parti poate sa cheme in judecata o alta
persoana care ar putea sa pretinda, pe calea unei cereri separate, aceleasi
drepturi ca si reclamantul.
(2) Cererea facuta de reclamant sau de intervenientul principal se
va depune cel mai tarziu pana la terminarea cercetarii procesului inaintea
primei instante.
(3) Cererea facuta de parat se va depune in termenul prevazut
pentru depunerea intampinarii inaintea primei instante, iar daca intampinarea
nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata.
Comunicarea cererii
Art. 69. -
(1) Cererea va fi motivata si, impreuna cu inscrisurile care o
insotesc, se va comunica atat celui chemat in judecata, cat si partii
potrivnice.
(2) La exemplarul cererii destinat tertului se vor alatura copii
de pe cererea de chemare in judecata, intampinare si de pe inscrisurile de la
dosar.
(3) Dispozitiile art. 64 si 65 se aplica in mod corespunzator.
Pozitia tertului in proces
Art. 70. -
Cel chemat in judecata dobandeste pozitia procesuala de
reclamant, iar hotararea isi produce efectele si in privinta sa.
Scoaterea paratului din proces
Art. 71. -
(1) In cazul prevazut la art. 70, cand paratul, chemat in judecata
pentru o datorie baneasca, recunoaste datoria si declara ca vrea sa o execute
fata de cel caruia ii va fi stabilit dreptul pe cale judecatoreasca, el va fi
scos din proces, daca a consemnat la dispozitia instantei suma datorata.
(2) Tot astfel, paratul, chemat in judecata pentru predarea unui
bun sau a folosintei acestuia, va fi scos din proces daca declara ca va preda
bunul celui al carui drept va fi stabilit prin hotarare judecatoreasca. Bunul
in litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de catre instanta investita cu
judecarea cauzei, dispozitiile art. 971 si urmatoarele fiind aplicabile.
(3) In aceste cazuri, judecata va continua numai intre reclamant
si tertul chemat in judecata. Hotararea se va comunica si paratului, caruia ii
este opozabila.
II. Chemarea in garantie
Conditii
Art. 72. -
(1) Partea interesata poate sa cheme in garantie o terta persoana,
impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau
in despagubiri.
(2) In aceleasi conditii, cel chemat in garantie poate sa cheme in
garantie o alta persoana.
Formularea cererii. Termene
Art. 73. -
(1) Cererea va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de
chemare in judecata.
(2) Cererea facuta de reclamant sau de intervenientul principal se
va depune cel mai tarziu pana la terminarea cercetarii procesului inaintea
primei instante.
(3) Cererea facuta de parat se va depune in termenul prevazut
pentru depunerea intampinarii inaintea primei instante, iar daca intampinarea
nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata.
Procedura de judecata
Art. 74. -
(1) Instanta va comunica celui chemat in garantie cererea si copii
de pe inscrisurile ce o insotesc, precum si copii de pe cererea de chemare in
judecata, intampinare si de pe inscrisurile de la dosar.
(2) Dispozitiile art. 64 si art. 65 alin. (1) si (2) se aplica in
mod corespunzator.
(3) In termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), cel chemat in
garantie trebuie sa depuna intampinare si poate sa formuleze cererea prevazuta
la art. 72 alin. (2).
(4) Cererea de chemare in garantie se judeca odata cu cererea
principala. Cu toate acestea, daca judecarea cererii principale ar fi
intarziata prin cererea de chemare in garantie, instanta poate dispune disjungerea
ei pentru a o judeca separat. In acest din urma caz, judecarea cererii de
chemare in garantie va fi suspendata pana la solutionarea cererii principale.
III. Aratarea titularului dreptului
Conditii
Art. 75. -
Paratul care detine un bun pentru altul sau care exercita in
numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela in numele
caruia detine lucrul sau exercita dreptul, daca a fost chemat in judecata de o
persoana care pretinde un drept real asupra lucrului.
Formularea cererii. Termen
Art. 76. -
Cererea va fi motivata si se va depune inaintea primei
instante in termenul prevazut de lege pentru depunerea intampinarii. Daca
intampinarea nu este obligatorie, cererea se poate face cel mai tarziu la
primul termen de judecata.
Procedura de judecata
Art. 77. -
(1) Cererea, impreuna cu inscrisurile care o insotesc si o copie
de pe cererea de chemare in judecata, de pe intampinare si de pe inscrisurile
de la dosar, va fi comunicata celui aratat ca titular al dreptului.
(2) Dispozitiile art. 64 si 65 se aplica in mod corespunzator.
(3) Daca acela aratat ca titular al dreptului recunoaste
sustinerile paratului si reclamantul consimte, el va lua locul paratului, care
va fi scos din proces.
(4) Daca reclamantul nu este de acord cu inlocuirea sau cand cel
aratat ca titular nu se infatiseaza sau contesta cele sustinute de parat,
tertul dobandeste calitatea de intervenient principal, dispozitiile art. 62 si
art. 64-66 aplicandu-se in mod corespunzator.
IV. Introducerea fortata in cauza, din oficiu, a altor persoane
Conditii. Termen
Art. 78. -
(1) In cazurile expres prevazute de lege, precum si in procedura
necontencioasa, judecatorul va dispune din oficiu introducerea in cauza a altor
persoane, chiar daca partile se impotrivesc.
(2) In materie contencioasa, cand raportul juridic dedus judecatii
o impune, judecatorul va pune in discutia partilor necesitatea introducerii in
cauza a altor persoane. Daca niciuna dintre parti nu solicita introducerea in
cauza a tertului, iar judecatorul apreciaza ca pricina nu poate fi solutionata
fara participarea tertului, va respinge cererea, fara a se pronunta pe fond.
(3) Introducerea in cauza va fi dispusa, prin incheiere, pana la
terminarea cercetarii procesului inaintea primei instante.
(4) Cand necesitatea introducerii in cauza a altor persoane este
constatata cu ocazia deliberarii, instanta va repune cauza pe rol, dispunand
citarea partilor.
(5) Hotararea prin care cererea a fost respinsa in conditiile
alin. (2) este supusa numai apelului.
Procedura de judecata
Art. 79. -
(1) Cel introdus in proces va fi citat, odata cu citatia
comunicandu-i-se, in copie, si incheierea prevazuta la art. 78 alin. (3),
cererea de chemare in judecata, intampinarea, precum si inscrisurile anexate
acestora. Prin citatie i se va comunica si termenul pana la care va putea sa
arate exceptiile, dovezile si celelalte mijloace de aparare de care intelege sa
se foloseasca; termenul nu va putea fi mai lung decat termenul de judecata
acordat in cauza.
(2) El va lua procedura in starea in care se afla in momentul
introducerii in proces. Instanta, la cererea celui introdus in proces, va putea
dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de
procedura ulterioare vor fi indeplinite si fata de acesta.
SECTIUNEA a 4-a
Reprezentarea partilor in judecata
§ 1.Dispozitii generale
Formele reprezentarii
Art. 80. -
(1) Partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau
prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legala, conventionala sau judiciara.
(2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercitiu vor sta
in judecata prin reprezentant legal.
(3) Partile pot sa stea in judecata printr-un reprezentant ales,
in conditiile legii, cu exceptia cazului in care legea impune prezenta lor
personala in fata instantei.
(4) Cand legea prevede sau cand circumstantele cauzei o impun
pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecatorul poate numi
pentru oricare parte din proces un reprezentant in conditiile art. 58 alin.
(3), aratand in incheiere limitele si durata reprezentarii.
(5) Cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o
hotarare judecatoreasca, asistarea reprezentantului de catre un avocat nu este
obligatorie. Dispozitiile art. 83 alin. (3) si art. 84 alin. (2) sunt
aplicabile.
Limitele reprezentarii. Continuarea judecarii procesului
Art. 81. -
(1) Renuntarea la judecata sau la dreptul dedus judecatii,
achiesarea la hotararea pronuntata, incheierea unei tranzactii, precum si orice
alte acte procedurale de dispozitie nu se pot face de reprezentant decat in
baza unui mandat special ori cu incuviintarea prealabila a instantei sau a
autoritatii administrative competente.
(2) Actele procedurale de dispozitie prevazute la alin. (1),
facute in orice proces de reprezentantii minorilor, ai persoanelor puse sub
interdictie si ai disparutilor, nu vor impiedica judecarea cauzei, daca
instanta apreciaza ca ele nu sunt in interesul acestor persoane.
Lipsa dovezii calitatii de reprezentant
Art. 82. -
(1) Cand instanta constata lipsa dovezii calitatii de reprezentant
a celui care a actionat in numele partii, va da un termen scurt pentru
acoperirea lipsurilor. Daca acestea nu se acopera, cererea va fi anulata.
(2) Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant inaintea
primei instante nu poate fi invocata pentru prima oara in calea de atac.
§ 2.Dispozitii speciale privind reprezentarea conventionala
Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice
Art. 83. -
(1) In fata primei instante, precum si in apel, persoanele fizice
pot fi reprezentate de catre avocat sau alt mandatar. Daca mandatul este dat
unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra
exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin avocat, atat in etapa
cercetarii procesului, cat si in etapa dezbaterilor.
(2) In cazul in care mandatarul persoanei fizice este sot sau o
ruda pana la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii in fata
oricarei instante, fara sa fie asistat de avocat, daca este licentiat in drept.
(3) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in
exercitarea si sustinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate si,
dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat, in
conditiile legii, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 13 alin. (2).
(4) In cazul contestatiei in anulare si al revizuirii,
dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator.
Reprezentarea conventionala a persoanelor juridice
Art. 84. -
(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate conventional in fata
instantelor de judecata numai prin consilier juridic sau avocat, in conditiile
legii.
(2) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in
exercitarea si sustinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate si,
dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat sau
consilier juridic, in conditiile legii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator
si entitatilor aratate la art. 56 alin. (2).
Forma mandatului
Art. 85. -
(1) Imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica data
mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeste prin inscris
autentic.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), dreptul de reprezentare
mai poate fi dat si prin declaratie verbala, facuta in instanta si consemnata
in incheierea de sedinta, cu aratarea limitelor si a duratei reprezentarii.
(3) Imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica sau persoana
juridica data unui avocat ori consilier juridic se dovedeste prin inscris,
potrivit legilor de organizare si exercitare a profesiei.
Mandatul general
Art. 86. -
Mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in
judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume. Daca cel care a
dat procura generala nu are domiciliu si nici resedinta in tara sau daca
procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare in judecata se presupune
dat.
Continutul mandatului
Art. 87. -
(1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale
indeplinite in fata aceleiasi instante; el poate fi insa restrans, in mod
expres, la anumite acte.
(2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea
procesului poate face, chiar fara mandat, orice acte pentru pastrarea
drepturilor supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor la
timp si poate, de asemenea, sa introduca orice cale de atac impotriva hotararii
pronuntate. In aceste cazuri, toate actele de procedura se vor indeplini numai
fata de parte. Sustinerea caii de atac se poate face numai in temeiul unei noi
imputerniciri.
Incetarea mandatului
Art. 88. -
Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si
nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste pana la retragerea
lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului.
Renuntarea la mandat si revocarea mandatului
Art. 89. -
(1) Renuntarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusa
celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai daca a fost facuta in
sedinta de judecata si in prezenta ei.
(2) Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa
instiinteze atat pe cel care i-a dat mandatul, cat si instanta, cu cel putin 15
zile inainte de termenul imediat urmator renuntarii. Mandatarul nu poate
renunta la mandat in cursul termenului de exercitare a cailor de atac.
SECTIUNEA a 5-a
Asistenta judiciara
Conditii de acordare
Art. 90. -
(1) Cel care nu este in stare sa faca fata cheltuielilor pe care
le presupune declansarea si sustinerea unui proces civil, fara a primejdui
propria sa intretinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenta
judiciara, in conditiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.
(2) Asistenta judiciara cuprinde:
a) acordarea de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru
plata taxelor judiciare prevazute de lege;
b) apararea si asistenta gratuita printr-un avocat desemnat de
barou;
c) orice alte modalitati prevazute de lege.
(3) Asistenta judiciara poate fi acordata oricand in cursul
procesului, in tot sau numai in parte.
(4) Persoanele juridice pot beneficia de facilitati sub forma de
reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru
datorate pentru actiuni si cereri introduse la instantele judecatoresti, in
conditiile legii speciale.
Dispozitii speciale
Art. 91. -
Dispozitiile cuprinse in legi speciale privind scutirea de
taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte
masuri luate in vederea administrarii creantelor fiscale raman aplicabile.
CAPITOLUL III
Participarea Ministerului Public in procesul civil
Modalitati de participare
Art. 92. -
(1) Procurorul poate porni orice actiune civila, ori de cate ori
este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor,
ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte
cazuri expres prevazute de lege.
(2) Procurorul poate sa puna concluzii in orice proces civil, in
oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii
de drept, a drepturilor si intereselor cetatenilor.
(3) In cazurile anume prevazute de lege, participarea si punerea
concluziilor de catre procuror sunt obligatorii, sub sanctiunea nulitatii
absolute a hotararii.
(4) Procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva
hotararilor pronuntate in cazurile prevazute la alin. (1), chiar daca nu a
pornit actiunea civila, precum si atunci cand a participat la judecata, in
conditiile legii.
(5) Procurorul poate sa ceara punerea in executare a oricaror
titluri executorii emise in favoarea persoanelor prevazute la alin. (1).
(6) In toate cazurile, Ministerul Public nu datoreaza taxe de
timbru si nici cautiune.
Efecte fata de titularul dreptului
Art. 93. -
In cazurile prevazute la art. 92 alin. (1), titularul
dreptului va fi introdus in proces si se va putea prevala de dispozitiile art.
406, 408, 409 si art. 438-440, iar daca procurorul isi va retrage cererea, va
putea cere continuarea judecatii sau a executarii silite.
TITLUL III
Competenta instantelor judecatoresti
CAPITOLUL I
Competenta materiala
SECTIUNEA 1
Competenta dupa materie si valoare
Judecatoria
Art. 94. -
Judecatoriile judeca:
1. in prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect este
evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani:
a) cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela
si de familie, in afara de cazurile in care prin lege se prevede in mod expres
altfel;
b) cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare
civila, potrivit legii;
c) cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe
etaje, apartamente sau spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane
diferite, precum si cele privind raporturile juridice stabilite de asociatiile
de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, dupa caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta
constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la orice
servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate prevazute de lege,
stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca;
f) cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in
granituire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face
neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau
extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante;
i) cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la
200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau
neprofesionisti;
2. in prima si ultima instanta, cererile privind creante avand ca
obiect plata unei sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv;
3. caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor
administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu
astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Tribunalul
Art. 95. -
Tribunalele judeca:
1. in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege
in competenta altor instante;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de judecatorii in prima instanta;
3. ca instante de recurs, in cazurile anume prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Curtea de apel
Art. 96. -
Curtile de apel judeca:
1. in prima instanta, cererile in materie de contencios
administrativ si fiscal, potrivit legii speciale;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de tribunale in prima instanta;
3. ca instante de recurs, in cazurile anume prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Art. 97. -
Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca:
1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel,
precum si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;
2. recursurile in interesul legii;
3. cererile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru
dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta sa.
SECTIUNEA a 2-a
Determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii introductive de
instanta
Reguli generale
Art. 98. -
(1) Competenta se determina dupa valoarea obiectului cererii
aratata in capatul principal de cerere.
(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea in vedere
accesoriile pretentiei principale, precum dobanzile, penalitatile, fructele,
cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadentei, si nici
prestatiile periodice ajunse la scadenta in cursul judecatii.
(3) In caz de contestatie, valoarea se stabileste dupa
inscrisurile prezentate si explicatiile date de parti.
Cazul mai multor capete principale de cerere
Art. 99. -
(1) Cand reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete
principale de cerere intemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenta se
stabileste in raport cu valoarea sau, dupa caz, cu natura ori obiectul fiecarei
pretentii in parte. Daca unul dintre capetele de cerere este de competenta
altei instante, instanta sesizata va dispune disjungerea si isi va declina in
mod corespunzator competenta.
(2) In cazul in care mai multe capete principale de cerere
intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite,
dar aflate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere
de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina
tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad
mai inalt.
Cererea formulata de mai multi reclamanti
Art. 100. -
(1) Daca mai multi reclamanti, prin aceeasi cerere de chemare in
judecata, formuleaza pretentii proprii impotriva aceluiasi parat, invocand
raporturi juridice distincte si neaflate intr-o legatura care sa faca necesara
judecarea lor impreuna, determinarea instantei competente se face cu observarea
valorii sau, dupa caz, a naturii ori obiectului fiecarei pretentii in parte.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si atunci cand unul sau
mai multi reclamanti formuleaza, prin aceeasi cerere de chemare in judecata,
pretentii impotriv
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: