95 de ani de la moartea lui Ilarie, episcopul Constanței

• Din iniţiativa sa a luat fiinţă Seminarul „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, pentru recrutarea viitorilor preoţi.
• Despre ultimele zile din viaţa episcopului Ilarie, dar şi despre trecerea lui la Domnul, pe 27 septembrie 1925, au rămas câteva date într-un jurnal al episcopului Gherontie Nicolau.

Teodorescu Ilie ( n.18.10.1867 - d. 28.09.1925) – Episcop.

Devenit prin călugărie Ilarie. Diacon şi preot la Biserica Amzei din Bucureşti, profesor şi director de seminar, a fost instalat la Constanţa, la 21.05.1923, gramata de înscăunare fiind citită de Gala Galaction, pe atunci defensor eclesiastic al Mitropoliei Ungro-Vlahiei.

Una din preocupările imediate ale noului ales a fost cunoaşterea adâncă a stării de fapt din punct de vedere moral, social şi naţional a eparhiei sale. S-a îngrijit de organizarea bisericească, dorind să le asigure credincioşilor cele necesare satisfacerii nevoilor spirituale. În prim-plan, figura situaţia delicată a bisericilor: dărăpănate, lipsite de preoţi, stare datorată neajunsurilor războiului, pentru care intervine pe lângă Sfântul Sinod şi Ministerul Cultelor, acţiunea sa având ca rezultat votarea unei legi speciale pentru numirea preoţilor în Dobrogea.

Tot din iniţiativa sa a luat fiinţă Seminarul „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, pentru recrutarea viitorilor preoţi. Probabil că activitatea neobosită şi permanentă a regretatului om şi vrednic prim episcop al Constanţei ar fi fost încununată de şi mai frumoase rezultate pe teren religios, moral şi cultural dacă nu s-ar fi sfârşit din viaţă. A fost înmormântat la Cimitirul „Bellu” din Bucureşti.(„Dicționar de personalități dobrogene”, vol. IV), este postarea de pe pagina de Facebook a Biblotecii Județene Constanța.

Despre ultimele zile din viaţa episcopului Ilarie, dar şi despre trecerea lui la Domnul, pe 27 septembrie 1925, au rămas câteva date într-un jurnal al episcopului Gherontie Nicolau. Acesta povesteşte :
 
„La 20 septembrie 1925, Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan trece cu o ceată de închinători la Mormântul Domnului şi până să vină vremea plecării vaporului Constanţa-Iafa, vizitează pe Episcopul Ilarie, pe care-l pofteşte la dejun pe vapor. El face greşeala de primeşte şi pe la 3 vine acasă. Eu nu ştiam de această poftire, că l-aş fi făcut atent... Pe la 5, bolea. Îi cheamă pe doctorii Apostolescu şi Vasilescu. Dar şi a doua zi şi a treia zi şi a patra zi tot rău. Vineri mai adormea şi-mi spunea să mă duc la Făcăieni, judeţul Ialomiţa, să verific biserica renovată de acolo, că el, deşi poftit cu insistenţă, nu se bizuia să se ducă.
Sâmbătă la ora 2 p.m. trebuia să plec şi pela 10, mă duc să-i zic «rămas bun».

Stând de vorbă, odată văd că închide ochii, cum şedea pe scaun, îşi reazemă capul de perete şi şade aşa. Eu îl strig odată, dar nu răspunde; îl strig a doua oară şi văd că deschide ochii şi oftează. Ce, aţi adormit? Nu; am avut o sincopă, dar nu-i nimic. Şi am plecat.
 
La Făcăeni, după slujbă, la masă în curtea caselor parohiale, am ţinut o cuvântare, în care am împărtăşit enoriaşilor binecuvântările Prea Sfinţitului nostru Episcop Ilarie, care abia aştepta să se mai întremeze, ca să le facă şi lor o vizită canonică. «Trăiască», răspund comesenii, iar corul fetelor, condus de preoteasa preotului respectiv Virgil Andreiescu, învăţătoarea satului, intonează «Pre Stăpânul şi Arhiereul nostru, Doamne păzeşte-l întru mulţi ani».
 
(„Dicționar de personalități dobrogene”, vol. IV)

Sursa foto: Biblioteca Judeteana Constanta

Citește și: Ilarie, episcopul Constanţei (galerie foto)