A fost Ziua foştilor deţinuţi politici Mărturii cutremurătoare din gulagul Dobrogei

Prin legea numărul 247 din 5 decembrie 2011, ziua de 9 martie, a devenit Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989. Această dată nu a trecut neobservată. Asociaţiile deţinuţilor politici din Constanţa şi din întreaga ţara şi-au comemorat, sâmbătă, 9 martie, confraţii persecutaţi  în perioada comunistă, o perioadă care a afectat iremediabil vieţile tuturor românilor. În acest context, ne-am amintit, şi am preluat, spre aducere aminte şi poate nerepetare a unora dintre atrocităţile petrecute atunci. 

Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România (CPADCR) ne ajută să ne formăm o imagine clară cu privire la faptele înspăimântătoare din perioada comunistă.
În rândurile ce urmează vă vom prezenta evenimentele cutremurătoare petrecute la Canalul Dunăre - Marea Neagră, care a deţinut un loc aparte pe harta Gulagului românesc. Ideea acestui şantier faraonic a fost sovietică, ea aparţinându-i lui Stalin, se reţine în raportul lui Vladimir Tismăneanu. Totul a început în primăvara anului 1949 când o brigadă de specialişti sovietici în canale, condusă de generalul Şapoşnicov, a sosit la Bucureşti. După revederea unor studii mai vechi ale unor ingineri români, topometrii şi geologii sovietici au fixat traseul între Cernavodă şi Capul Midia. Lucrările de construcţie a Canalului Dunăre-Marea Neagră au început în vara anului 1949. Forţa de muncă de pe şantierele Canalului provenea din trei zone distincte: munca liberă plătită, cu oameni provenind din diverse categorii sociale, cu profesii diferite, recrutaţi din toată ţara; militari în termen, din care unii lucrau în construcţii, în timp ce alţii erau însărcinaţi cu paza obiectivelor sau a deţinuţilor; munca forţată a deţinuţilor, în marea lor majoritate politici, cu condamnări administrative sau penale. Consideraţi în actele oficiale drept ,,forţă de muncă pentru completarea efectivelor muncitoreşti” şi având statutul de ,,colonişti MAI”, deţinuţii au reprezentat categoria umană supusă la cele mai grele munci de la Canal.

„Arestările se făceau după nevoile Canalului”

Numărul deţinuţilor din coloniile de muncă de la Canal a variat în funcţie de amploarea lucrărilor, remarcându-se o creştere numerică semnificativă: de la 19,2% în septembrie 1949 şi 20,7% în iunie 1950, se ajunge la 43,8% în luna mai 1951, pentru ca, în noiembrie 1952, deţinuţii să ajungă la 82,5% din totalul muncitorilor de la Canal. Pe parcursul anului 1953, efectivul de deţinuţi a evoluat de la 47,5 în trimestrul I, la 62,4% în trimestrul III. Sugestiv pentru modul în care se făceau internările administrative este declaraţia din 16 martie 1968 a col. Ilie Bădică, directorul Unităţilor de Muncă în perioada 1950-1953: „Dacă la Canal trebuiau 5.000 de oameni, tovarăşul [Gheorghe] Hossu, directorul general al Canalului, dădea telefon tovarăşului Teohari [Georgescu, ministrul de Interne] şi apoi intra în funcţiune aparatul colonelului Dulgheru [Mişu, şeful Direcţiei Anchete a Securităţii] care împărţea sarcinile, stabilind ce număr de deţinuţi să aducă fiecare regiune. Arestările se făceau după nevoile Canalului şi nu după vina anumitor elemente duşmănoase regimului”.

Mii de suflete, în coloniile de muncă forţată

De-a lungul Canalului erau înşirate mai multe colonii de muncă forţată: Cernavodă (Columbia), cu un efectiv variind între 1.200 şi 8.000 de deţinuţi, Saligny, cu un efectiv ce a variat între 2.000 şi 8.000 de deţinuţi, majoritatea femei, deţinutele condamnate politic fiind amestecate cu cele de drept comun; Km 5, cu circa 2.000 de deţinuţi; Km 31, cu aproximativ 1.500 de deţinuţi; Poarta Albă, cu un efectiv care a variat între 10.000 şi 12.000 de deţinuţi; Galeş cu aproximativ 3.000 de deţinuţi; Noua Culme, cu un efectiv variind între 2.000 şi 7.500 de deţinuţi; Taşaul, cu circa 1.500 de deţinuţi; Peninsula, numită şi Valea Neagră, cu un efectiv între 6.000 şi 8.500 de deţinuţi; Capul Midia, cu un efectiv ce varia între 500 şi 2.500 de deţinuţi. De asemenea, mai funcţionau două lagăre speciale la Eforie cu 300 de deţinuţi şi Constanţa (Stadion) cu 400 de deţinuţi, cât şi lagărele auxiliare, aşa-numitele întreprinderi
agricole, de la Seimeni, Saligny, Medgidia, Basarabi, Năvodari şi Castelu.

Ziua de lucru începea la trei şi jumătate

Programul zilnic al deţinuţilor din coloniile de muncă de la Canal prevedea trezirea la 03.30, urma spălarea, alinierea pe platou, numărătoarea, chinuitoare întrucât putea dura şi o oră datorită lipsei de minimă educaţie a brigadierului şi ofiţerului de serviciu, încolonarea pentru masă, un lichid negru şi cald generic numit cafea, o bucată de pâine şi un cubuleţ de marmeladă, după care deţinuţii plecau la muncă. Nu erau scutiţi de lucru decât cei accidentaţi sau deţinuţii cu febră de peste 39°C, iar cei care nu reuşeau să-şi îndeplinească norma mai multe zile la rând erau băgaţi în aşa-numita „carceră”.
Ioan Slobodă, şeful Direcţiei Coloniilor de Muncă a declarat, în timpul anchetei din 1953, că deţinuţii de la Canal trebuiau să lucreze nouă ore, dar când existau lucrări urgente se lucra şi 10 sau 11 ore. Din cauza volumului mare de muncă, mâna de lucru trebuia exploatată la maxim, iar Marin Jianu, ministru adjunct de Interne a hotărât, în vara anului 1952, că şi deţinuţii bolnavi trebuiau să realizeze o jumătate de normă. În cazul nerealizării planului, deţinuţii trebuiau să lucreze în două schimburi, câte 12 ore zilnic.

Foamea, „potolită” cu iarbă, pisici, larve de cărăbuşi

Atât din parcurgerea lucrărilor cu caracter memorialistic, cât şi din declaraţiile din timpul anchetei din 1953 privind abuzurile din coloniile de muncă de la Canal, se poate constata că în rândul deţinuţilor politici foamea era endemică, existând mărturii despre consumul de iarbă, câini, pisici, larve de cărăbuşi, plante sau alte vietăţi considerate nutritive.

Deţinuţii erau supuşi la bătăi şi torturi fizice

Alături de foamea continuă şi munca extenuantă, deţinuţii de la Canal erau supuşi la numeroase bătăi şi torturi fizice. Un raport întocmit la solicitarea Consiliului Securităţii Statului, la 17 martie 1968, menţiona câteva din abuzurile la care erau supuşi deţinuţii de la Canal: „Fără nici o justificare, mulţi deţinuţi au fost bătuţi cu ranga de fier, casmaua, lopata, cureaua de la ventilatorul tractoarelor, unii dintre ei murind în urma traumatismelor, iar alţii rămânând schilozi pentru toată viaţa. S-au practicat şi alte metode: asasinarea prin împuşcare, interzicerea tratamentului deţinuţilor bolnavi, contrar indicaţiilor medicale şi scoaterea lor la muncă în mod forţat, fapt care a dus la moartea unora; pedepsirea unor deţinuţi de a sta cu picioarele în apa îngheţată; legarea unor deţinuţi de mâini şi ţinerea lor în timpul iernii în zăpadă şi carcere dezbrăcaţi, iar vara, în soare pentru a fi muşcaţi de ţânţari; folosirea unor instalaţii electrice pentru electrocutarea unor deţinuţi, alergarea cu cai a deţinuţilor, călcarea lor cu copitele, precum şi dezbrăcarea şi tăvălirea lor prin mărăcini; asasinarea prin împuşcare şi profanarea cadavrelor deţinuţilor”.
Lipsa alimentaţiei şi a unui tratament medical adecvat, la care s-au adăugat eforturile fizice foarte mari şi condiţiile de muncă precare au condus la o mortalitate ridicată în rândul deţinuţilor. Numărul deţinuţilor politici morţi în coloniile de la Canal poate fi estimat la câteva mii, deşi datele oficiale ale MAI din 1968 înregistrează un număr mult mai mic, de 656
decese, însă, aşa cum declara colonelul Ilie Bădică, şeful Unităţilor de Muncă, din dispoziţia conducerii MAI ,,multă vreme decesele nu au fost anunţate la Sfatul Popular”.

Conducerea tehnică a Canalului, arestată şi condamnată pentru sabotare

Ritmul lent în care avansau lucrările, în pofida sumelor imense investite în construcţia Canalului au determinat autorităţile să găsească aşa-numiţi vinovaţi pentru starea dezastruoasă a lucrărilor. În realitate era vorba de nişte ,„ţapi ispăşitori”, întrucât cel mai simplu motiv ce putea fi invocat era sabotajul economic. Astfel, conducerea tehnică a Canalului a fost arestată şi condamnată în urma unor procese-spectacol după modelul sovietic de la sfârşitul anilor 1930.
La 1 septembrie 1952, în cadrul unui proces de tip stalinist, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, în deplasare la Poarta Albă, a pronunţat sentinţa în procesul „bandei de sabotori şi diversionişti de la Canalul Dunăre - Marea Neagră”. Cinci persoane au fost condamnate la moarte pentru sabotarea „propăşirii economiei naţionale a RPR”, iar alte cinci la pedepse ce variau între 20 de ani şi muncă silnică pe viaţă. Dintre cei condamnaţi la moarte, Aurel Rozei-Rozenberg, Nicolae Vasilescu-Colorado şi Dumitru Nichita au fost executaţi la 13 octombrie 1952, iar în cazul lui Petre Cernătescu şi Gheorghe Georgescu pedeapsa a fost comutată în muncă silnică pe viaţă.
Între 8-10 septembrie 1952 a fost judecat de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti un alt proces de sabotaj la Canal, iar prin sentinţa nr. 6 din 10 septembrie 1952 au fost condamnate 15 persoane pentru „sabotarea propăşirii economiei naţionale”.

În 1953, lucrările sunt sistate de sovietici

După moartea lui Stalin, între 8-13 iulie 1953, conducerea Partidului Comunist Român, în frunte cu Gheorghiu Dej a vizitat Moscova, întâlnindu-se cu liderii sovietici. Cu acest prilej, Nikita Hruşciov, prim-secretar al CC al PCUS a criticat investiţiile enorme, egale cu totalul investiţiilor din agricultură, angajate în activitatea de construcţie a Canalului. Mai mult, liderul sovietic a afirmat: „Canalul acesta nu ne uneşte, ci ne desparte. Este o idee ruşinoasă”. În mod cinic, liderii sovietici nu mai doreau să audă de construcţia Canalului, deşi acţiunea a demarat în urma indicaţiilor sovietice, din anul 1948.
La 17 iulie 1953, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri numărul 20.404 s-a decis încetarea oficială a lucrărilor de construcţie de la Canal, urmând ca fondurile alocate şantierelor de la Canal să fie destinate „măririi producţiei agricole, alimentare şi a mărfurilor de larg consum, în scopul ridicării nivelului de trai al poporului”.
Oficial, la mijlocul anilor 1950, nu se putea recunoaşte faptul că ritmul de creştere economică a României în acea perioadă nu putea să permită susţinerea unei lucrări de asemenea anvergură, motivându-se eşecul acţiunii atât prin greşeli de natură tehnică, cât şi prin sabotarea lucrărilor din partea „duşmanilor poporului”.
Lucrările de construcţie a Canalului Dunăre - Marea Neagră au fost reluate, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, 20 de ani mai târziu, în 1973.

Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

stalin

11 Mar, 2013 15:13

copii acestor calai sunt azi la putere si conduc tara.vezi jony raducanu ce a spus

Articole asemanatoare

Ecuador Peste 40 de ostatici reținuți de deținuții răzvrătiți din închisori au fost eliberați

14 Jan 2024 525

Cruci din cuiele găsite în gropile unde au fost aruncați martirii de la Periprava

22 Nov 2023 1574

Blestemul pământului de la Periprava Nu s-a putut identifica niciun martir. Oasele deținuților politic au fost înhumate la Mănăstirea Dervent

21 Nov 2023 1799

Ministrul Justiției, Alina Gorghiu „De-acum, deținuții au o a doua șansă! Aceștia vor avea acces la mai multe programe de calificare profesională”

09 Nov 2023 769

Mihai Șerpoianu, președintele AFDP - filiala Constanța, dorește schimbarea numelor mai multor străzi din municipiu

30 Oct 2023 995

Este nevoie de sprijin pentru arheologii care exhumează deținuții de la Periprava. Au nevoie de fonduri pentru continuarea proiectului

03 Aug 2023 787

UPDATE Imagini șocante! Deținuți din Centrul Educativ Buziaș bătuți cu bestialitate de polițiști. Reacția ministrului Justiției (GALERIE FOTO+VIDEO)

27 Jul 2023 1211

Lista deținuților politic exterminați la lucrările de la Canalul Dunăre - Marea Neagră! Studiu de caz lagărul Capul Midia! (FOTO+VIDEO)

13 Jul 2023 1598

LIVE VIDEO+TEXT Alegeri la Filiala Constanța a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (GALERIE FOTO+VIDEO)

01 Jul 2023 1870

Asociația Foștilor Detinuți Politic - filiala Constanța își va alegea noua conducere, sâmbătă, 1 iulie 2023

16 Jun 2023 1289

Lista deținuților politic exterminați la lucrările de la Canalul Dunăre - Marea Neagră! Studiu de caz Lagărul 9 Culme (FOTO+VIDEO)

13 Jun 2023 1884

Judecătorii vor să știe dacă taluzul de la Plaja Modern Constanța este faleza litoralului românesc!

12 Jun 2023 3983

Lista deținuților politic exterminați la lucrările de la Canalul Dunăre - Marea Neagră! Studiu de caz - lagărele Medgidia și Poarta Albă (Foto+Video)

31 May 2023 4357

Momente emoționante la Poarta Albă, la inaugurarea „Muzeului în aer liber”, închinat deținuților politic exterminați de regimul comunist (FOTO+VIDEO)

26 May 2023 1716

Editorial Cazinoul din Constanța trebuie restaurat! Vocile deținuților politici care i-au trecut pragul trebuie făcute auzite

13 Mar 2023 1700