Amintiri de la Revoluţie Ce-şi aminteşte Sorin Strutinski, prietenul lui Mazăre

Sorin Strutinski, administratorul firmei Tutun şi Ziare SRL, om de afaceri cunoscut mai ales prin prisma prieteniei sale cu primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre, este, ca şi edilul şef, de altfel, unul dintre cei care şi-au legat numele de Revoluţia din decembrie 1989.

Considerat „omul din umbră” printre apropiaţii primarului, calculat şi rece, Strutinski era, la momentul respectiv, student în anul IV la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”, coleg cu Radu Mazăre. „Pe data de 22 decembrie eram la cursul de pregătire fizică unde profesoara ne-a anunţat că evenimente majore s-au întâmplat în ţară. Am ieşit imediat şi am aflat despre sinuciderea ministrului Apărării în tot; în tot institutul, ofiţerii aveau ordin să distrugă toate materialele care pavoazau institutul şi făceau referire la generalul Milea Vasile”, îşi aminteşte Sorin Strutinski, citat în „Preţul libertăţii la Constanţa. File de istorie”, scrisă de colonelul Ioan Maliciuc.

„Ne făceam semne de simpatie cu cei care erau afară şi scandau «Armata e cu noi!»”

Pe 23 decembrie 1989, Strutinski a ajuns, cu un camion militar, la Casa Albă alături de Grupa a doua - compania 16 din care făcea parte. „În momentul sosirii noastre în clădire nu mai erau decât câţiva militari neînarmaţi, cu excepţia lt. col. Maliciuc Ioan, omul sub comanda căruia se afla armata din acel obiectiv. Din păcate, însă, de când am coborât din camion, ofiţerul cu care eram, R III Gheorghiu - copleşit de tumultul mulţimii şi de evenimentele care se precipitau nu a mai fost capabil să dea ordinele de rigoare, mai ales că ne împrăştiaserăm deja în toată clădirea. Ordinele primite de la el s-au rezumat la o împărţire nu foarte strictă a zonelor pe care trebuia să le apărăm. Întrucât noi nu eram foarte mulţi - cca 20-25 de oameni şi aveam totuşi ceva experienţă , având la activ patru ani de şcoală generală, ne-am împărţit, cu de la noi putere, cum ne-am priceput mai bine prin întreaga clădire”, povesteşte fostul coleg al primarului Mazăre.
Strutinski îşi aminteşte că în după amiaza acelei zile stătea la intrarea principală împreună cu Radu Mazăre, dar şi cu alţi colegi (Petrică Aliman, Sorin Curelaru, Florea Gabriel), pentru a-i împiedica pe demonstranţi să intre în clădire. „Ne făceam semne de simpatie cu cei care erau afară şi scandau «Armata e cu noi!»”.

„Nu am primit ordin de la nimeni”

Sorin Strutinski susţine că, la un moment dat, oamenii au început să ţipe că într-o clădire în construcţie de pe malul mării s-ar fi aflat terorişti care ar fi folosit armele, fapt pentru care lor li se solicita vehement să intervină. Pentru că mulţimea îi stresa şi pentru că nu primiseră ordin de a pleca în misiune, Strutinski a decis, alături de Radu Mazăre şi de Petrică Aliman, să plece spre locul indicat. „L-am văzut pe lt. Col. Maliciuc Ioan la parter şi i-am solicitat aprobarea de a pleca voluntari. Ţin să accentuez că pentru această misiune de depistare a teroriştilor nu am primit ordin de la nimeni. Acum totul pare puţin deplasat, însă la momentul respectiv toată suflarea era convinsă că respectivii existau şi erau înarmaţi”, îşi aminteşte prietenul primarului. El spune că alături de Mazăre şi de Aliman s-a deplasat la blocul respectiv, acolo unde s-a despărţit de cei doi colegi, „ei urmând să intre în subsol forţând grilajul”, iar Strutinski prin spatele clădirii. „Era lume câtă frunză şi câtă iarbă atât în jurul nostru, cât şi la primele etaje. La un moment data am auzit rafalele trase de colegii mei, după care, la un colţ, ne-am întâlnit, fiind la un pas de a trage unii în alţii. După ce ne-am întâlnit ne-am întors în ovaţiile mulţimii la Casa Albă”, susţine Sorin Strutinski.

„A fost o noapte de coşmar”

Apropiatul edilului şef povesteşte, de asemenea, că la un moment dat au început să circule zvonurile potrivit cărora „teroriştii din Bucureşti au intrat în Constanţa”. Şi de data aceasta şi-a dorit, spune el, să intervină, căci în faţa Casei Albe şi-au făcut apariţia o Dacia, o Lada şi câteva TAB-uri, unul dintre TAB-uri încercând „să se urce pe autoturismul marca Lada, care patrula cu un steag scos pe geam, după părerea noastră de culoare neagră şi care părea extrem de dubios”. „Nici de data aceasta nu ni s-a permis să deschidem focul. A fost o noapte de coşmar în care am aşteptat atacul forţelor de desant la Neptun şi alte asemenea prezumtive atacuri”, susţine Strutinski, potrivit volumului „Preţul libertăţii la Constanţa. File de istorie” semnat de Ioan Maliciuc.