Andrei Lazăr, o viaţă dedicată navigaţiei „Am văzut Fata Morgana şi am trecut prin zona Triunghiului Bermudelor” (galerie foto)

Şi-a dedicat viaţa mării. A navigat pe aproape toate apele lumii, vizitând peste 80% din suprafaţa pământului. Este Andrei Lazăr, cel care a făcut parte din echipajul navei „Bucureşti”, care între 11 august şi 23 decembrie 1963 a efectuat ocolul pământului. Şi-a aşteptat, duminică seara, foştii colegi de echipaj de pe nava „Bucureşti” la restaurantul „Vraja mării”, pentru a marca cei 50 de ani de la prima călătorie a unei nave româneşti în jurul lumii. „Cred că mulţi dintre ei s-au dus. Unii dintre ei ar fi avut acum în jur de 90 de ani...”, spune trist lupul de mare.
 
Andrei Lazăr s-a născut pe 9 februarie 1934, în Lunca, judeţul Tulcea. A urmat şcoala Profesională Piscicolă la Jurilovca, în perioada anilor 1951 - 1953, şi a lucrat pe navele Întreprinderii Piscicole Flota de Larg. Din 1961 până în februarie 1962, a urmat Şcoala de Marină, din portul Constanţa. Prima sa ieşire pe mare a fost la 19 ani, când a urcat pe pescadorul Rechinul. „În 1953 am ieşit la prins peşte, pe pescadorul Rechinul. În zona Cazinoului, ne-am răsturnat. Acela, pot să zic, a fost primul meu botez ca navigator. Într-un final am redresat barca şi am continuat să pescuim”, îşi aminteşte Andrei Lazăr, care continuă să depene firul amintirilor. „M-am îmbarcat pe yacht-ul Libertatea, care a aparţinut casei regale române, unde am stat o lună, apoi am fost repartizat pe nava Ardealul, care s-a răsturnat în Dana zero. De pe nava Ardealul am ajuns pe cargoul Bucureşti ca timonier, cu care am plecat spre Cuba în 1963”, ne-a povestit Andrei Lazăr. (Despre prima călătorie în jurul lumii am relatat în ediţia din 10 august 2013 - „Reuniune emoţionantă la jumătate de secol de la eveniment Se întâlneşte echipajul cargoului Bucureşti, prima navă a României care a făcut înconjurul Pământului”).

De-a lungul celor 45 de ani de navigaţie, Andrei Lazăr a trecut prin multe aventuri, viaţa fiindu-i pusă în pericol de mai multe ori. În 1973, când naviga pe nava Petrila în Marea Adriatică, a văzut moartea cu ochii. „Plecam din portul Dures din Albania, fiind încărcaţi cu pirită. Nici nu am plecat bine, că încărcătura a înclinat nava şi cât pe ce nu ne-am înecat. Apa a ajuns pe punte, iar noi am cerut ajutor prin SOS, dar albanezii nu s-au grăbit să ne ajute”, îşi aminteşte lupul de mare. A doua „cumpănă”, de care a trecut cu bine s-a întâmplat în anul 1994. „Făceam parte din echipajul navei Moineşti şi navigam pe Marea Mediterană. Duceam o linie de înaltă tensiune şi baterii în Arabia Saudită. Pe drum, când am ajuns în dreptul Arhipelagului Grecesc am avut o defecţiune la motor. Ghinionul a fost că a pornit şi o furtună. Am plutit în derivă de pe 4 spre 5 marie, aşteptând moartea. Dar am avut noroc şi am fost salvaţi de un remorcher olandez – Solane, care ne-a dus în Cipru, unde am fost ajutaţi să reparăm motorul”, ne-a mai dezvăluit navigatorul. Ultimul său voiaj pe o navă care aparţinea statului român a avut loc în 1997, când a plecat cu un echipaj de schimb spre Leningrad (actualul Sankt-Peterburg, Federaţia Rusă). „Am făcut cu trenul două zile până la Leningrad şi am urcat pe nava Lugoj”, povesteşte Andrei Lazăr.

Fata Morgana, pe coasta Tunisiei
 
Se spune că după zile în şir de mers pe mare sau ocean, navigatorii sunt martorii unui fenomen, numit Fata Morgana. (Fata Morgana - fenomen optic, frecvent în ţările calde, care face ca obiectele aflate la orizont să apară ca reflectate în apă, cu imaginea răsturnată, simplă sau multiplicată şi care se datorează mişcării sau creşterii rapide a densităţii aerului în raport cu înălţimea). Domnul Andrei a văzut şi el Fata Morgana. „Eram pe coasta Tunisiei, când am văzut Fata Morgana. Pe unele locuri vedeai două maluri: unul real şi unul care nu exista. Am ajuns prin anul 1990 şi în zona Triunghiului Bermudelor, dar nu s-a întâmplat nimic”, continuă să ne dezvăluie bătrânul navigator. Acum, lupul de mare îşi petrece toată vara în comuna Lunca (judeţul Tulcea), unde se ocupă de grădinărit. Are 79 de ani, dar se simte ca la 30. Îşi aminteşte cu bucurie de viaţa pe care a petrecut-o mai mult pe oceanele şi mările lumii decât pe uscat şi spune că dacă ar lua-o de la capăt tor marinar s-ar face.