Cum a evoluat populaţia Constanţei în ultimii 100 de ani

Criticul şi istoricul de artă Doina Păuleanu, în lucrarea „Constanţa 1878-1928. Spectacolul modernităţii târzii“ (volumul I), dedică pagini aparte, prin bogăţia informaţiilor şi prin diversitatea izvoarelor istorice, aşezării şi evoluţiei populaţiei de la malul mării.
 
Ministrul de resort Stolojan, citat de dr. Doina Păuleanu în lucrarea menţionată, evocă modul în care arăta Constanţa în 1879: „Un târg oriental, murdar, care nu avea nici 3.000 de suflete“. Criticul de artă menţionează articolul „Oraşul Constanţa. Ce a fost eri - Ce a devenit azi“, publicat, în decembrie 1923, de ziarul „Marea Neagră“, în cadrul căruia se fac comparaţii la care obligă titlul: „«eri», aşezarea avea aspectul unui sat turcesc..., cu uliţe păcătoase, mărginite de hardughii de chirpici, cu un caldarâm primitiv, fără clădiri impozante, fără apă, fără lumină, fără nimic care să indice o aşezare europenească, iar portul se reducea la o schelă levantină, cu un mic bazin în care abia intrau două vase, apărat de un primitiv cheiu de lemn. Actuala Piaţa Ovidiu era un maidan pe care se aflau câteva cafenele joase, murdare, cu podele de lemn învechit; desigur că la data redactării acestor însemnări, Constanţa redevenise oraş, într-o formulă de modernitate târzie şi cu aspecte pe care încercăm să le conturăm“ (Oraşul Constanţa. Ce a fost eri - Ce a devenit azi, Marea Neagră, I, nr. 87, 21 decembrie 1923, p. 1).
 
Aspectele modernităţii au fost conturate prin muncă şi mult efort. Cu toate acestea, în prezent, nu lipsesc tonurile critice şi ironice la adresa Constanţei, generate, printre altele, de o lipsă de interes pentru reabilitarea clădirilor vechi, care sunt pe cale să se transforme în ruine.
 
În ceea ce priveşte datele demografice, în viziunea lui Huhulescu, citat de dr. Doina Păuleanu, „în anul 1878, Kiustendje (n.r. Constanţa) avea 1.263 locuitori: Turci, Tătari, Armeni, Bulgari şi foarte puţini Români“ (ibidem). Cu fiecare an care trecea, populaţia a înregistrat o creştere. Astfel, în 1896, erau rezidente la Constanţa 10.419 persoane. După cum se arată în aceeaşi lucrare, „Tabelul contribuabililor indică 704 comercianţi, 1.083 proprietari, 246 industriali, 66 samsari, 15 antreprenori hoteluri, 12 fabricanţi de cărămidă, 9 antreprenori lucrări publice, 9 avocaţi, 9 doctori, 4 farmacişti, 12 coafori“ (Marian Moise, idem).
 
Profesiile constănţenilor se diversifică cu timpul, astfel, în 1902, potrivit „Recensemîntului Populaţiunei oraşului Constanţa“, printre cei 13.385 de locuitori se numărau „agricultori, zugravi, profesori, sculptori, ceasornicari, croitori, cântăreţi, marinari, măcelari“ (Constanţa, XII, nr. 415, 19 ianuarie 1903, p. 3). La acea vreme, existau „un singur dentist, un singur ziarist, un singur curăţitor de maţe, patru moaşe“, dar şi 524 de persoane care nu aveau o profesie.
 
La recensământul din 1916, populaţia oraşului însuma 33.918 locuitori, „suprafaţa oraşului se triplase, iar numărul clădirilor era 4.766“ (Marian Moise, idem).
 
Potrivit datelor făcute publice de Institutul Naţional de Statistică, la 20 octombrie 2011, Constanţa se situa pe locul al patrulea în topul judeţelor cu cea mai mare populaţie, cu excepţia municipiului Bucureşti, unde sunt înregistraţi 1.883.400 de locuitori. Astfel, în Iaşi sunt 772.300 de persoane, în Prahova, 762.900, în Cluj, 691.100, iar în Constanţa, 684.100. 
 
În aceeaşi lucrare, dr. Doina Păuleanu îl citează pe Ion I.C. Brătianu, care, în timpul unei vizite politice la Constanţa, în 1911, a mărturisit dorinţa pe care o are pentru oraşul nostru: „Noi voim să facem din Constanţa un centru de lumină şi prosperitate, care să reflecteze ca un far, pînă departe, pe celelalte ţărmuri ale Mărei Negre, viaţa şi civilizaţia românească“, (Întrunirea noastră, Drapelul, II, nr. 41, 22 februarie 1881, p. 2).
 
Poate că această dorinţă este mai vie ca niciodată.
 
Sursa foto: Facebook.com (Constanţa de Odinioară)