31 Mar, 2021 00:00
2031
„Școala românească din Constanța aduce omagiul ei pios memoriei profesorului N. Iorga, exprimându-și și adânca venerație față de opera sa măreață de educare, de purificare și înălțare a sufletului românesc.
În numele Fundațiilor Culturale Regale «Regele Mihai», din însărcinarea d-lui președinte, aduc expresia acelorași sentimente de adâncă recunoștință, de sinceră admirație, de pioasă închinare.
Menirea istorică a lui Nicolae Iorga a fost ca, prin cheltuirea zilnică a unei puteri extraordinare de muncă și a unei inteligențe unice, să închege neamul nostru într’o unitate sufletească cât mai trainică. Sarcina aceasta de nobil apostolat el a izbutit s’o aducă în mare parte la îndeplinire; silințele lui uriașe în această direcție au izbândit în mare măsură. fiindcă el este unul din principalii colaboratori la făurirea unității naționale, pe care a pregătit-o zi cu zi prin viu graiu și prin scris în epoca ce a precedat intrarea noastră în războiul cel mare.
Prin ziarul «Neamul românesc» politic și literar, ceas cu ceas, a dus lupta de limpezire a spiritului public, de înlăturare a disensiunilor și vederilor strâmte; iar atunci când sorții au fost aruncați, în 1916, prin cuvântul său înaripat, înfocat, sfătuind și îndemnând, lăudând și uneori biciuind a apărat, a întreținut vie unitatea de gânduri și simțiri până la izbânda finală.
Nimeni, poate n’a contribuit mai mult ca N. Iorga la întregirea țării, la făurirea unității naționale, prin strălucitoarele lecții de pe catedrele universitare, prin conducerea tinerimii universitare la lupta pentru apărarea limbii românești în martie 1906; prin înțelegerea dreaptă, miloasă și patriotică a năzuințelor clasei țărănești în 1907; prin organizarea cursurilor universitare populare din Vălenii de Munte, focar de atracție a tuturor conștiințelor curate românești din Regat și provinciile subjugate; prin conducerea entuziastă înțeleaptă și reînsuflețitoare a «Ligii Culturale» căreia i-a dat un nou impuls statornic de viață și un program practic.
Când spunem Nicolae Iorga ne gândim în primul rând la profesorul universitar, și în această calitate, el a întrupat în mod desăvârșit toate ipostasele, pe care trebue să stea și prin care trebue să se înalțe adevăratul și desăvârșitul profesor universitar. Neîntrecutul și unicul profesor N. Iorga a fost făuritor al științei și propovăduitor al adevărurilor științifice în mijlocul tinerimii; a pregătit tinerimea pentru răspândirea mai departe a științei în diferite ramuri ale activităților de folos obștesc; în sfârșit, în a treia ipostasă a depus străduințele supraomenești, continui, neșovăitoare, ca din lumina intensă a științei universitare să aprindă făclii mai blânde, mai ușor de însușit de marea ulțime, prin acele minunate cursuri de popularizare organizate prin Universitatea din Vălenii de Munte.
Dar Nicolae Iorga n’a fost numai „profesor” în înțelesul strict, restrâns al cuvântului; el este unul din puținii cari merită, căruia i se poate pe drept aplica, termenul de „învățător al neamului”. În adevăr, el îndeplinea la perfecție toate condițiile când era vorba de înălțarea prin educație a neamului, fiindcă istoricul Nicolae Iorga, ca nimeni altul, a cercetat, a luminat, a explicat desfășurarea întregului trecut al poporului românesc. Cu mintea sa iscoditoare, răscolitoare, punând la contribuție o erudiție unică, o vastitate de cunoștințe și de mijloace de investigație, a străbătut și luminat toate ascunzișurile trecutului nostru sbuciumat, frământat. Tot așa a străbătut cu căruța sau pe jos tot pământul românesc liber sau subjugat, scoțând la iveală tot ce este expresie a bogăției sufletești, a talentului artistic, a nobleței de simțire a acestui neam.
Istoric în înțelesul înalt al cuvântului nu este acela care știe multe, care a îngrămădit în minte un număr mare de ani și de nume proprii; istoric în înțelesul adevărat este acela care are darul transpunerii sufletești, adică acela care poate să trăiască ca înaintașii să gândească, să simtă, să sufere și să se bucure cu ei. Pe lângă facultatea înnăscută a „intuiției istorice” Nicolae Iorga a adăogat truda unei munci uriașe în cercetarea trecutului nostru politic, cultural, militar, economic, literar și artistic. În toate aceste domenii a scris opere temeinice pe care vor clădi veacurile de cercetări viitoare.
Prin toate acestea, profesorul Nic. Iorga n’a avut o viață, ci a trăit o viață multiplă și infinită, dând cu generozitate, cu căldură, cu nesecat avânt, lumină din lumina sufletului și minții sale extraordinare.
S’a spus, se știe, că N. Iorga a scris foarte mult; multe din aceste scrieri nu sunt ușor de înțeles, nu sunt accesibile decât celor pregătiți însă adevărurile din aceste cărți, luate de cei pregătiți au trecut în alte cărți mai ușoare, de aici s-au răspândit în cărțile de școală, în articole de ziare și reviste, în cuvântări și conferințe. Chiar prin scrierile sale cele mai grele mai de specialitate, Nicolae Iorga a luminat și luminează conștiințele românești. Multe din ideile, din descoperirile, din cugetările și simțirile alese ale lui Nicolae Iorga au ajuns astfel un bun comun, ne folosim cu toții de ele fără să ne dăm seama ale cui sunt. Mulți gândim și simțim cu Nicolae Iorga, fără să știm.
Nicolae Iorga a fost și va fi în veci un izvor nesecat de viață sufletească curată, un focar strălucitor de lumină, un exemplu unic de muncă închinată numai binelui și propășirii neamului românesc.
Prin toate acestea, și atâtea altele pe care nu am timpul să le amintesc, N. Iorga se va înscrie printre marii învățători ai neamului nostru.
Istoria românilor, pe care a cercetat-o cu înflăcărată pasiune, istoria universală, căreia i-a închinat aproape jumătate veac de studii adâncite, ca instanțe supraomenești, vor așeza pe profesorul și istoricul Nicolae Iorga pe un piedestal înalt, de pe care nu va putea fi împiedicat de nimeni să răspândească în cursul veacurilor lumina binefăcătoare neamului românesc ca urmaș și continuator al lui Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu.
Pentru toate acestea, școala românească și „Fundațiile Culturale Regele Mihai I” închină memoriei lui Nicolae Iorga prinosul lor de admirație, de caldă recunoștință, de adâncă venerație, iar slujitorii școalei, profesorii, își închină cu smerenie frunțile în pioasă reculegere în fața operei lui neîntrecute”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: