Forțele Navale Române Două grupări navale NATO în Insula Creta, Grecia (galerie foto)

Luminile de marș ale navei sunt aprinse, o treime din echipaj se află în carturi, iar nava comandant a grupării navale NATO de luptă împotriva minelor marine (SNMCMG-2), puitorul de mine și plase „Viceamiral Constantin Bălescu”, se află la ieșirea din Marea Neagră, în formație, alături de celelalte trei nave partenere, cu care a executat, timp de două săptămâni, antrenamente în comun, având fiecare, pe rând, conducerea serialelor, informează un comunicat de presă din partea Statului Major al Forțelor Navale. 

Începutul lunii februarie a însemnat finalul misiunii dragorului maritim bulgăresc „Priboy” în componența grupării navale. Echipajul acestuia a fost remarcat de comandantul grupării, căpitan-comandorul Valentin Vlad,  și apreciat pentru profesionalismul demonstrat pe durata desfășurării activităților colective.

„Așa arată liniștea dinaintea furtunii!” – remarcă aspirantul Răzvan Tătărășanu, navigatorul aflat în comanda navei noastre, după ce a studiat prognoza meteo în amănunt. Tot el explică – „Orice călătorie, indiferent că te deplasezi în aer, pe uscat sau prin apă, presupune cunoașterea condițiilor meteorologice. Pentru marinari, cunoașterea prognozei este vitală, pentru a putea face față, după caz, vitregiilor mării. La bord, avem aparatura necesară prin care primim, în timp real, aceste prognoze meteo și, astfel, putem sa ne corectăm și să ne planificăm drumul adecvat și viteza de marș”.

A doua zi, înainte de ivirea zorilor, se arată în depărtare, la intrarea în Strâmtoarea Bosfor, pe malul european, Farul Rumeli. Echipajul, chiar și cel nedormit, care a ieșit din carturi, uită de oboseală și asistă la intrarea, în premieră, a navei românești în canalul ce unește Marea Neagră de Marea Marmara. Vreme de secole, strâmtoarea, cu o lungime de aproximativ 32 de kilometri și cu o lățime medie de 1,5 kilometri, s-a bucurat de un rol primordial în navigația intercontinentală. Asemănându-se mai mult cu un fluviu, prin numeroasele sale meandre, Bosforul se încrucișează cu drumul rutier dintre Europa și Asia de Sud-Vest, ambele reprezentând rute comerciale importante, iar filele istoriei confirmă acest lucru prin seria de evenimente generate de interesele de stăpânire a acestora.

Înaintăm hotărâți spre Marea Mediterană și trecem pe lângă un turn construit în mijlocul apei, despre care aflu de la observatorul navei, caporalul Ionuț Zahiu, următoarele: „Se numește „Turnul Fecioarei”, este un turn construit pe o insuliță stâncoasă, cam la 200 de metri în larg, și, conform legendei, în timpul epocii bizantine, împăratul acelor locuri a zidit turnul pentru a-și închide  fiica, pentru a o apăra de ce ceea îi fusese fetei prevestit de către ursitoare. Legenda spune că un șarpe a țâșnit din coșul cu mere adus de servitoare și a mușcat-o pe tânăra prințesă, împlinindu-se, astfel, profeția, iar, din acel moment, turnul a fost denumit „Turnul Fecioarei”.

Denumită de turci Çanakkale, iar în antichitate Hellespont, Strâmtoarea Dardanele este una din cele două linii care leagă Anatolia de Europa și Marea Mediterană de Marea Neagră, având o lungime de aproximativ 61 de kilometri și o lățime variabilă de la 1,2 la 6 kilometri. Deși ceasul nu indică oră amiezii, suntem la intrarea în una din cele mai aglomerate strâmtori ale lumii, iar cei de la bord consultă tot mai des informațiile meteo, care prevesteau înrăutățirea vremii și, implicit, a apelor Marii Egee.

Deși socoteam că doar Marea Neagră are un renume de mare tumultoasă și imprevizibilă, „botezul” Mării Egee a însemnat o apă învolburată, care a confirmat îngrijorarea. Prin grija șefului de echipaj, maistrul militar principal Stefan Nițu, și a ajutoarelor acestuia, s-au pus în aplicare măsurile de amarare a tuturor obiectelor de la bordul navei.

Desprins parcă din poeziile lui George Bacovia, văzduhul întuneca vizibilitatea, iar nava înfrunta valuri care creșteau în înălțime. Doctorul grupării, locotenent-colonelul Paul Dincă, verifică echipajul pentru a interveni cu tratament împotriva răului de mare, iar, la final, raportează că starea de sănătate a personalului ambarcat este una foarte bună. Urmează aproape 12 ore de navigație în condiții grele, gradul mării crește în intensitate, ajungând până la 5, iar vântul continuă să bată în rafale, cu 36 de metri pe secundă.

Cu toată vremea nefavorabilă, carturile sunt la post, se refac calculele de navigație, la fiecare informare nouă a prognozei meteo, căutând cel mai bun drum pentru a ne deplasa în siguranță. La trei ceasuri trecute de miezul nopții, luăm drum spre ultima parte a marșului, portul Souda, din insula Creta.

Miezul zilei de joi, 6 februarie, ne găsește lângă țărmul insulei grecești, după care am intrat în Baza Militară Navală din Portul Souda, pentru a ne reface capacitățile de luptă necesare următoarelor etape ale misiunii și pentru a participa la întrevederile oficiale cu reprezentanții locali și cu conducerea unei alte grupări navale NATO, SNMG-2 (Standing NATO Maritime Group 2), reprezentată de contraamiralul italian Paolo Fantoni.

Sursa foto: Forțele Navale Române