Maica Tereza primește Premiul Nobel pentru Pace pe 17 octombrie 1979

• Maica Tereza primește Premiul Nobel pentru Pace pe 17 octombrie 1979
• Maica Tereza s-a născut în 26 august 1910
• La 25 septembrie 1928 părăsea locurile natale pentru totdeauna, către Bengal
• Pe 17 August 1948, Maica Tereza îmbrăcase pentru prima dată sariul alb cu dungi albastre, hainele Misionarelor Carității

Pe 17 octombrie 1979, Maica Tereza primește Premiul Nobel pentru Pace datorită acțiunilor de sprijinire a săracilor din Calcutta, India.

Maica Tereza s-a născut în 26 august 1910, dar ținea ca dată a nașterii 27 august, ziua în care părinții săi, Kole și Drane Bojaxiu, din Scopje o dăruiseră lui Dumnezeu prin Taina Botezului.

Cele două nume ale sale sunt Gonxha, care înseamnă în albaneză „boboc de floare” și Agneza, care însemna, în greacă, „pură, strălucitoare, fără păcat”.

La 25 septembrie 1928 părăsea locurile natale pentru totdeauna, către Bengal, „pământ drag, deși străin mie…” cum scria în poezia Adio (9 decembrie 1928).

Tânăra albaneză trecea din istorie în lucrarea Bisericii și apoi în Taina sfințeniei. Țelul vieții ei, atât de plastic exprimat într-o scrisoare către Arhiepiscopul Periei, în 1950, când primea permisiunea de a fonda o nouă congregație, răsuna, la vremea canonizării ei de către Biserica Romano-Catolică, profund: „Vreau să devin sfântă, potolind setea de iubire și de suflete a lui Iisus. Mai am o altă mare dorință: să dăruiesc Bisericii multe sfinte din Congregația noastră. Pentru aceste două lucruri mă rog, muncesc, sufăr...”.

La 10 septembrie 1946, Teresa a avut ceea ce a descris ulterior drept „chemarea dinăuntrul chemării” atunci când a călătorit cu trenul de la Calcutta la mănăstirea Loreto din Darjeeling pentru odihna anuală. „Trebuia să plec din mănăstire și să-i ajut pe săraci trăind în mijlocul lor. Era o poruncă. A nu o urma ar fi însemnat o încălcare a credinței”, a spus Tereza. Joseph Langford avea să scrie „deși nimeni nu știa la acea dată, sora Tereza tocmai devenise maica Tereza”.

Pe 17 August 1948, Maica Tereza îmbrăcase pentru prima dată sariul alb cu dungi albastre, hainele Misionarelor Carității. În plin avânt avânt misionar sufletul ei este atins de ceea ce avea să numească a fi „noaptea întunecată a sufletului”, o perioadă de ample transformări interioare prin care sufletul ei va trece, cunoscând crucea deznădejdii, zona din spatele frontului- suferința.

Până în 1997 congregația din Calcutta a crescut de la 13 membri până la peste 4.000 de surori care se ocupau de orfelinate, case de îngrijire paleativă pentru bolnavii de SIDA și centre de caritate în toată lumea, unde se oferea asistență refugiaților, nevăzătorilor, persoanelor cu handicap, vârstnicilor, alcoolicilor, săracilor, persoanelor fără adăpost și victimelor inundațiilor, epidemiilor și foametei.