#ConstantaEsteBine Neliniștea celui de-„Al 12-lea ceas”, împărtășită de dr. Sorina Soescu

Ziua de astăzi a fost una specială pentru mulți dintre cei care au avut în familii un sărbătorit cu nume de floare, dar și pentru creștinii catolici care astăzi au prăznuit Paștele. Despre această coincidență sărbătorită în stare de pademie, dar mai ales despre percepții deranjante aflăm de la dr. Sorina Soescu (Facebook - Zyanna Orinda) în rândurile ce urmează.
 

„Am avut mereu în cap această sintagmă, întreaga zi de astăzi.
Ziua de Florii la ortodocși, ziua de Paște la catolici, zi de primăvară frumoasă la toată lumea.
 
În cartea lui Yuval Noah Harari - 21 lecții pentru secolul XXI am citit ceva ce a rămas cu mine:
«Nu reacționez niciodată la evenimentele din lumea exterioară; reacționez mereu la senzațiile propriului corp. Când senzația este neplăcută, reacționez cu aversiune. Când senzația este plăcută, reacționez dorindu-mi tot mai mult».
 
Mi-am propus o zi de Duminică liniștită.
Doar cu Natura și corpul meu, pentru a-i putea observa senzațiile și a sta mai mult cu el.
 
Mintea a fost nedumerită, cea mai mare parte din zi.
Că ea era pe modul «acțiune» și nu prea pricepea nevoia de odihnă, repaus, oprire.
 
Dar a fost repede ajutată de muzica dată la maxim din toate casele din jur, precum și mirosurile de grătare de porc - venite «la pachet». Disconfortul senzorial (auditiv, olfactiv) a afectat experiența trăirii în corp. Mintea a început cu criticile și judecățile sale, referitoare la oamenii care țin musai să-și impună gusturile culinare și muzicale asupra celorlalți.
 
Nevoia de odihnă și de stat în liniște astăzi s-a suprapus peste nevoia de petrecere a oamenilor, care este zgomotoasă și agresivă, pentru toate simțurile.
 
Nici măcar în al 12-lea ceas, cu frica de pandemie în coaste, oamenii nu renunță la obiceiurile ce slăbesc zilnic corpul fizic - suprastimularea. Lăcomia. Excesele.
 
Iar mintea mea nu renunță la judecată, la împărțirea în «bine sau rău» sau la constatarea suferinței co-abitării alături de oameni cu care nu doresc să mă asociez (dar pe care îi am lângă mine, pentru că nu a stat în puterea mea să decid cine sunt vecinii mei).
 
Roata continuă. Suferința continuă. Al 12-lea ceas va trece și o vom lua de la capăt. La fel. Cel mai probabil.
 
Tot Harari spune în cartea lui: «Sursa cea mai profundă a suferinței mele constă în tiparele propriei minți. Când vreau un lucru și nu am parte de el, mintea mea reacționează generând suferință. Suferința nu este o stare obiectivă în lumea exterioară. Este o reacție mentală generată de propria minte».
 
Cât timp mintea stă în aceleași povești, ele se repetă etern.
Iar des-povestitul este un job de echilibristică.
Suntem vii.
Și suntem în poveste.
Vă iubesc”.

Sursa foto: Facebook Zyanna Orinda