Ordinul Ministerului Sănătăţii Protocolul naţional de triaj al pacienţilor a intrat în vigoare. Ce înseamnă fiecare cod de la Urgenţe. Ce trebuie să ştiţi

În data de 2 aprilie 2019, în Monitorul Oficial al României a fost publicat protocolul naţional de triaj al pacienţilor din structurile de primiri urgenţe, aprobat de Ministerul Sănătăţii în data de 25 martie. Triajul este un sistem de evaluare şi clasificare a pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a urgenţelor în vederea stabilirii priorităţii şi a nivelului de asistenţă medicală necesară.
 
Structurile pentru primirea urgenţelor din cadrul spitalelor din România sunt caracterizate printr-o aparentă neomogenitate structurală, funcţională şi din punctul de vedere al resurselor umane şi materiale. În condiţiile unei legislaţii, ale unei pregătiri profesionale a personalului şi ale unei dotări relativ similare, neomogenitatea este determinată de detalii care însă pot deveni semnificative şi chiar pot periclita, în anumite situaţii, calitatea actului medical.
 
Pentru a asigura o îngrijire uniformă a pacienţilor indiferent de locul unde aceştia se prezintă în vederea asistenţei medicale de urgenţă, este necesară standardizarea condiţiilor pe care aceşti pacienţi le vor întâlni în aceste unităţi. În cadrul acestei standardizări, instituirea la nivel naţional a unui protocol de triaj va permite crearea unui standard de prioritizare a pacienţilor şi de alocare a resurselor, dar, în acelaşi timp, va impune în rândul pacienţilor noţiunea de aşteptare justificată supravegheată.
 
Aşteptarea este sau poate deveni cel mai supărător element, pe care anumiţi pacienţi îl acceptă cu multă greutate, fiind generator de situaţii conflictuale şi dificil de soluţionat. Odată ce această aşteptare (aleatorie ca durată) se transformă într-un interval de timp limitat, cuantificat şi mai ales justificat, treptat şi percepţia pacienţilor şi familiilor acestora se va modifica în sensul unei acceptări mai facile.
 
Protocolul românesc de triaj are la bază scala de triaj ESI (Emergency Severity Index), o scală cu 5 niveluri creată de medicii de urgenţă Richard Wuerz şi David Eitel în SUA. Cei doi au considerat că rolul principal al triajului în departamentul de urgenţă este de a facilita prioritatea pacienţilor bazată pe starea lor de urgenţă. Asistenta de la triaj determină prioritatea prin întrebarea: „Cine ar trebui să fie văzut primul?“ Doctorii Wuerz şi Eitel au realizat că atunci când mai mulţi pacienţi cu maximă prioritate sunt prezenţi simultan, această întrebare se transformă în „Cât de mult poate fiecare să aştepte?“. ESI a fost creat în jurul unui model conceptual al triajului în departamentele de urgenţă. În plus faţă de întrebarea „Cine ar trebui să fie văzut primul?“, asistentele de la triaj folosesc algoritmul pentru a lua în calcul şi ce resurse sunt necesare pentru parcursul pacientului în departamentul de urgenţă. Această scală de triaj menţine fundamentul tradiţional al urgenţei pacientului şi apoi încearcă să realizeze un obiectiv secundar, nu doar sortarea pacienţilor, ci şi direcţionarea acestora, trimiterea pacientului corespunzător către resursele corespunzătoare, în locul potrivit şi la timpul potrivit.
 

Unde se efectuează triajul şi cât durează

 
Triajul se efectuează în zona special amenajată pentru acest scop, conform prevederilor legale în vigoare. Aria de triaj poate avea configurări şi amenajări diferite în funcţie de spaţiul care stă la dispoziţia unităţii sanitare respective. Elementele definitorii ale acestui spaţiu sunt: amplasarea la intrarea în acea parte a instituţiei care a fost desemnată pentru gestionarea urgenţelor, evidenţa tuturor pacienţilor, precum şi un control strict al accesului către zonele specifice de diagnostic şi tratament al tuturor acelor pacienţi care se prezintă pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.
 
Triajul se face în momentul prezentării pacientului în structura de primire a urgenţelor. Se definesc mai jos următorii parametri:
- momentul în care pacientul a intrat în structura de primire a urgenţelor - ora preluării (de către asistentul de triaj);
- momentul preluării pacientului în una dintre zonele de tratament - ora primului consult medical.
 
În cazul prezentării simultane a mai multor pacienţi în structura de primire a urgenţelor sau în orice altă situaţie deosebită, asistentul de triaj va solicita sprijinul celui de-al doilea asistent de triaj. Triajul pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a urgenţelor este necesar tocmai în acele momente dificile în care numărul prezentărilor depăşeşte resursele umane şi materiale. Alocarea unui medic pentru a efectua această procedură este considerată ca fiind o risipă de resurse; în plus, medicul va fi întotdeauna tentat să "consulte" mai amănunţit pacientul. Aceasta duce inevitabil la prelungirea timpului în care ceilalţi pacienţi vor avea primul contact cu personalul medical. Din aceste motive, în majoritatea situaţiilor în care s-a decis aplicarea unui protocol de triaj cu 5 niveluri de prioritate, cadrul medical desemnat pentru efectuarea triajului a fost un asistent medical.
 
Fiecare structură de primire a urgenţelor va asigura minimum doi asistenţi de triaj pe tură; intervalul de timp maxim continuu pentru un asistent în serviciul de triaj este de 6 h. Acesta este considerat ca fiind intervalul pe durata căruia un asistent medical poate efectua triajul pacienţilor în condiţii optime. După stabilirea nivelului de prioritate, pacientul va fi preluat în zona de tratament care i-a fost alocată de către asistentul de triaj. În situaţii deosebite (imposibilitatea încadrării într-un nivel de triaj, conflicte etc.) asistentul de triaj poate solicita sprijinul medicului responsabil de tură.
 

Algoritmul de triaj

 
Algoritmul utilizează 4 puncte decizionale pentru a încadra pacienţii în unul dintre cele 5 nivele de triaj. Cele 4 puncte decizionale sunt critice pentru aplicarea corectă a protocolului. Acestea se concretizează în patru întrebări-cheie:
A. Pacientul are risc vital?
B. Este periculos să aştepte?
C. Câte resurse sunt necesare?
D. Sunt afectate funcţiile vitale?
Pentru punctul decizional A, asistentul trebuie să aibă în vedere şi dacă pacientul are nevoie de intervenţie salvatoare de viaţă.
 
Care sunt clasificările pacienţilor
Nivel I - Resuscitare (cod roşu)
○ Pacientul care necesită acum intervenţie salvatoare de viaţă.
○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 0 minute.
 
Se încadrează la acest nivel şi pacienţii care prezintă una sau mai multe dintre următoarele situaţii clinice: pacient intubat, apneic, fără puls, detresă respiratorie severă, modificări acute ale statusului mintal (inconştient).
 
Nivel II - Critic (cod galben)
○ Pacientul care prezintă o situaţie cu risc major sau status mental alterat (modificare acută) sau orice durere intensă sau discomfort major
○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 15 minute.
Situaţii cu risc major:
- starea clinică ce se poate deteriora rapid sau necesită tratament imediat;
- afectarea gravă a stării funcţionale sau a structurii unui organ sau a unui segment anatomic;
- acele situaţii pentru care "ocupăm şi ultimul pat liber".
Durere severă: apreciată clinic sau de către pacient ca fiind mai mare de 7 pe scala analog vizuală a durerii (0-10).
"Al 6-lea simţ": pe baza experienţei şi a cunoştinţelor acumulate, asistentul de triaj poate să prevadă agravarea stării pacientului fără să o poată documenta în acel moment!
 
Nivel III - Urgent (cod verde)
○ Pacientul cu funcţii vitale stabile, dar care necesită 2 sau mai multe dintre resursele definite mai jos
○ Copilul cu vârsta între 3-36 luni şi febră peste 38°C, dar cu stare generală bună
○ Sugarul agitat, cu plâns neconsolabil, fără simptomatologie asociată
○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 60 de minute.
 
Înainte de clasificarea pacientului în nivelul III, asistentul de triaj trebuie să determine semnele vitale şi să decidă dacă sunt în limite normale pentru vârsta pacientului. Dacă semnele vitale sunt în limite normale, atunci pacientul va fi încadrat la unul dintre nivelurile III, IV sau V, în funcţie de numărul de resurse. Dacă semnele vitale sunt în afara parametrilor acceptaţi, asistentul de triaj trebuie să ia în considerare reclasificarea pacientului la o categorie superioară, respectiv nivelul II de triaj. Semnele vitale, evidenţiate pe grupe de vârstă, sunt frecvenţa cardiacă, frecvenţa respiratorie şi saturaţia în oxigen, iar pentru orice copil cu vârsta mai mică de trei ani, temperatura măsurată rectal sau auricular.
 
Nivel IV - Nonurgent (cod albastru)
○ Pacientul care prezintă funcţii vitale stabile şi necesită o singură resursă dintre cele definite anterior (la nivelul III)
○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 120 de minute.
 
Nivel V - Consult (cod alb)
○ Pacientul care nu necesită asistenţă medicală de urgenţă şi niciuna dintre resursele definite mai sus (la nivelul III)
○ Persoane care se prezintă pentru unul dintre motivele de mai jos:
□ vaccinare;
□ caz social fără acuze clinice;
□ probleme clinico-administrative (certificate medicale, reţete etc.).
○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 240 de minute.