„Restaurăm istoria și construim viitorul“ Fundațiunea Universitară Carol I, o „pasăre Phoenix“ ce a renăscut din propria cenușă

• Inaugurată în 1895, Fundația Universitară Carol I avea misiunea de a fi un „așezământ spre binele tinerimii universitare“.
• La Revoluția din decembrie 1989, clădirea a fost incendiată și sute de mii de volume au pierit în incendiul devastator ce a transformat Biblioteca Centrală Universitară într-o ruină.
• Au pierit atunci în foc „numeroase ex-librisuri, hărţi vechi şi aproape 3.700 de manuscrise aparţinând unor mari personalităţi ale culturii române între care Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Lucian Blaga, Mircea Eliade“.
• Procesul de refacere, îndelungat și complex, a fost realizat de compania Aedificia Carpați SA și partenerii săi pentru acest proiect.
• Strălucirea de odinioară a fost obținută prin experiența dobândită de specialiști în lucrări de modelaj, ipsosărie, stucomarmură, tâmplărie monumentală, vopsitorii decorative, formați în lucrări similare realizate anterior de compania bucureșteană.

 
După exemplul legendarei păsări Phoenix, există o clădire în România ce pare să fi împărtăşit destinul renaşterii din propria cenuşă.
 
Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti - Fundațiunea Universitară Carol I este în prezent unul dintre monumentele arhitecturale din Capitală ce înfrumusețează Bucureştiul şi contribuie substanțial la titlul de „micul Paris“ atribuit cochetului oraş de pe Dâmbovița.
 
Însă istoria nu a fost tocmai blândă cu această clădire. În urma evenimentelor din cadrul Revoluției din 1989, biblioteca a fost incendiată, iar peste 500.000 de volume au fost pierdute în flăcările care nu iartă.
 
Grație unor oameni care au iubit istoria clădirii, cărțile, dar și crezul de la care a pornit Fundația Regală Carol I, ale căror eforturi au fost încununate de munca la standarde înalte și profesionalismul echipelor din cadrul companiei Aedificia Carpați și ale partenerilor săi pentru acest proiect, Biblioteca Centrală Universitară și Fundațiunea Universitară Carol I reprezintă astăzi, din nou, una dintre embelemele Capitalei.
 

„Așezământ spre binele tinerimii universitare“

 
Într-o scrisoare adresată Preşedintelui Consiliului de Miniştri, fragment citat pe pagina de internet oficială a BCUB, Regele Carol I îşi declara „dorinţa de a înfiinţa un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă“.
 
Acestea sunt cuvintele în care a fost cuprins destinul a ceea ce avea să devină Fundațiunea Universitară Carol I.
 
Scrisoarea fusese adresată Președintelui Consiliului de Miniștri, Lascăr Catargiu, la data de 3 mai 1891.
 
Concepția edificiului, potrivit sursei citate anterior, a fost încredințată arhitectului francez Paul Gottereau, „părinte“ al vechiului Palat Regal, dar și al Palatului Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economii.
 
Lucrările au început în 1891 și au fost finalizate în 1893, iar următorii doi ani au fost consacrați dotării și amenajării spațiului.
 

„Misiunea de a contribui la formarea elitei intelectuale“

 
La data de 14 martie 1895, Regele Carol I a inaugurat Fundația Universitară Carol I. „Vreme de 50 de ani, Fundaţia Universitară avea să-şi asume misiunea de a contribui la formarea elitei intelectuale, îndeosebi prin acordarea de subvenţii, premii de încurajare, burse studenţilor cercetători merituoşi şi prin tipărirea unor lucrări valoroase, a tezelor de licenţă sau de doctorat“, se arată în istoricul Bibliotecii.
 
În continuare, „după 20 de ani, în 1911, sub coordonarea aceluiaşi arhitect începe extinderea vechiului local. Dat în folosinţă la 9 mai 1914, edificiul se va impune drept unul dintre remarcabilele repere edilitare ale Bucureştiului. Cu un amfiteatru de peste 500 locuri, cu 4 săli de lectură şi depozite, biblioteca va dobândi o organizare şi o dotare de nivel european, devenind un adevărat forum dedicat studiului şi cercetării“.
 
Pe parcursul altor peste 70 de ani, instituția și-a continuat misiunea spirituală, încercând să își îndeplinească destinul intelectual, indiferent de regimul ce s-a aflat la conducerea țării.
 

Cărți transformate în cenușă și zidurile – în ruine

 
Și totuși, toate eforturile de peste zeci de ani ale oamenilor cu suflet pentru carte și cultură au fost la un pas de a fi pierdute pentru veșnicie.
 
Evenimentele din decembrie 1989 s-au arătat necruțătoare cu biblioteca universitară.
 
„Flăcările revoluției au transformat cărțile în cenușă și zidurile în ruine“, se arată în istoricul Bibliotecii Centrale Universitare.
 
„Devastatorul incendiu a dus la dispariţia a peste 500.000 volume“, atestă sursele oficiale, iar din acestea, 12.000 volume de carte bibliofilă, 52 din biblioteca lui Mihai Eminescu.
 

Manuscrisele lui Eminescu, cuprinse de flăcări

 
Au pierit atunci în foc „numeroase ex-librisuri, hărţi vechi şi aproape 3.700 de manuscrise aparţinând unor mari personalităţi ale culturii române între care Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Lucian Blaga, Mircea Eliade“.
 
Și totuși, întocmai ca o pasăre Phoenix ce renaște din propria cenușă, Biblioteca Centrală Universitară a renăscut, și ea, din cenușă și ruine.
 
În aprilie 1990, „sub egida UNESCO, Directorul General Federico Mayor face apel către toate guvernele, organizaţiile, instituţiile politice de a participa la reconstrucţia şi modernizarea bibliotecii“.
 

Donații de sute de mii de volume

 
 „Datorită impresionantei solidarităţi umane întru spirit, în numai câţiva ani, cu excepţia documentelor unicat, prin schimburi şi donaţii, cea mai mare parte a fondului de publicaţii avea să fie reîntregită. S-au primit donaţii de peste 100.000 de volume de la persoane şi instituţii din ţară şi peste 800.000 de volume de peste hotare“, conform istoricului impresionantului monument.
 
Pe 20 noiembrie 2001 s-a făcut redeschiderea oficială, după ce exteriorul clădirii a fost restaurat.
 
La data de 29 iunie 2007, după 17 ani de eforturi susținute de reconstrucție și restaurare, Aula bibliotecii își redobândește splendoarea inițială, iar în 26 octombrie 2007 se redeschide și Sala Profesorilor, compartimentul cel mai afectat de incendiul din 1989.
 
În anul 2008 a fost inaugurat și corupul de clădire care și-a recăpătat denumirea de „Fundațiunea Universitară Carol I“.
 

Proces de refacere îndelungat și complex

 
Splendoarea clădirii a fost readusă prin îndelungatul și complexul proces de refacere și modernizare întreprins de compania Aedificia Carpați SA și partenerii săi pentru acest proiect.
 
Strălucirea de odinioară a fost obținută prin experiența dobândită de specialiști în lucrări de modelaj, ipsosărie, stucomarmură, tâmplărie monumentală, vopsitorii decorative, formați în lucrări similare realizate anterior de compania bucureșteană.
 
Proiectantul lucrărilor a fost compania Princer SA, șef proiect fiind arhitect Petre Swoboda, iar arhitect fiind Miruna Berindei.
 

Fațadele ornamentale, restaurate

 
S-au realizat lucrări de consolidare a zidurilor interioare prin căptușire cu diafragme din beton armat de 15 cm grosime, grinzi și planșee din beton armat pe structură metalică.
 
Au fost restaurate fațadele ornamentale din piatră naturală și artificială, iar cupolele au fost refăcute cu elemente decorative din cupru.
 
De asemenea, s-au desfășurat lucrări de finisaj interior și pictură decorativă.
 
Arc peste timp, Biblioteca Centrală Universitară București și Fundațiunea Carol I continuă să existe și în realitatea imediată, nu doar ca o amintire frumoasă a unor vremuri în care cărțile erau iubite și prețuite, iar oamenii - cântăriți la justa lor valoare.
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală:
Portofoliul Aedificia Carpați, compania ce readuce Cazinoul la viață, disponibil de astăzi în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța