Sărbătoare mare pentru credincioșii ortodocși și catolici. Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Tradiții și superstiții

• Pe 29 august, creștinii din toată lumea prăznuiesc Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

 
Data de 29 august are două semnificații foarte importante. În această zi, credincioșii postesc, în primul rând pentru a nu se asemăna cu Irod. Acesta, din cauza ospăţului fără măsură, a cerut că Salomeea să-i danseze. Drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul. Un alt motiv pentru care se postește este acela pentru a avea viaţa asemenea cu cea pe care a dus-o Ioan, ascetică. În această zi se postește exact așa cum se face în fiecare vineri, pentru răstignire.
 
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare la fel de importantă ca și Schimbarea la Faţă a Domnului şi Adormirea Maicii Domnului. Se pare că Sfinții Părinți au ales ca aceste trei sărbători să fie sărbătorite în aceeași lună, august. Aceasta este ultima lună din anul bisericesc. Potrivit crestinortodox.ro acest chip al lumii va trece, că cer nou şi pământ nou vor fi, după cum citim în Apocalipsa, capitolul 21.
 
Ioan Botezătorul este cel mai mare profet al Vechiului Testament şi sfântul care a făcut trecerea spre Noul Testament, care-L vesteşte pe Mântuitorul cel Înviat. Naşterea lui s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus şi a fost vestită de îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Există o lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu sunt informaţii. Ştim doar că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă grea, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui a fost acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos şi de a-L descoperi lumii pe Mesia ca Fiul lui Dumnezeu.
 
Capul Sfântului Ioan a fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a doua aflare a capului sunt sărbătorite pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.
 
Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. După un timp, un proprietar bogat a devenit monah, luându-şi numele de Inochentie. Locul pe care l-a ales spre a sălăşlui era chiar acela în care se afla îngropat capul lui Ioan Botezătorul. Dorind să-şi zidească o chilie şi o bisericuţă, el a săpat şi a descoperit un vas în care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiască, a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. Când s-a apropiat însă de trecerea la cele veşnice, spre a nu fi găsit şi pângărit, el l-a luat şi l-a ascuns din nou în pământ, în acelaşi loc.
 
Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost prezent aici până în vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Atunci, sfântul s-a arătat unor călugări şi le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Aceasta este socotită cea dintâi aflare a sfântului cap. În vreme ce călugării călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar şi i-au dat să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, sfântul Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorită prezenţei capului prorocului. Când şi-a simţit sfârşitul, olarul a pus capul sfântului într-o raclă şi i l-a dăruit surorii sale.
 
Racla va ajunge în grija lui Eustatiu, un monah arian care locuia într-o peşteră, unde multe minuni se vor petrece. Din nefericire, Eustatiu credea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neştiind ce ascunde în peştera sa. După un timp, ştiind că va fi trimis în exil, Eustatiu îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul. Peştera va fi locuită de nişte monahi credincioşi, care vor ridica în apropierea ei o mănăstire.
 
În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a văzut un foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Aşa a aflat în chip minunat capul sfântului. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului. În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.
 

Tradiții și superstiții

În această zi, potrivit credinţelor populare, creştinii trebuie să ţină post negru. Cei care au tăria să-l ţină îşi uşurează inimile sau ajută sufletele unor rude să se mântuiască de cele mai grele păcate: avort, crimă, furt.
 
În memoria sângelui vărsat de către Sântion sau Sântion de toamnă, cum mai e numit în popor Sfântul Ioan Botezătorul, tradiţia cere să nu se consume vin roşu, deoarece reprezintă sângele Botezătorului, şi nici alimente şi mâncăruri gătite care au aceeaşi culoare (pepene roşu, ardei roşii, carne roşie).
 
De asemenea, nu se mănâncă varză, pentru că pe această legumă ar fi fost tăiat capul profetului. Totodată, nu se mănâncă nici fructe rotunde, care au forma capului. Mai mult decât atât, astăzi nu se taie nimic cu cuţitul, totul se rupe cu mâna, şi nu se folosesc farfurii sau alte blide, pentru că, după ce a fost tăiat, capul sfântului a fost pus pe o tipsie. Nici mătura nu se foloseşte, ca să nu fie tulburată liniştea morţilor.
 
Sfântul Ioan Botezătorul rămâne pentru creştinătate un profet şi un model de viaţă spirituală ireproşabilă. În predicile lui, îi îndemna pe oameni să lupte împotriva păcatului şi să asculte Legea lui Dumnezeu, pentru că doar astfel se poate înainta în virtute.