Actualitate
Ștefan Hălălău a fost un militar, colonel al Armatei Române, născut la data de 19 mai 1893, la Dragotești, județul Mehedinți.
A fost fiul lui Mihai Hălălău și al Anicăi, strămoșii lui fiind moșneni împuterniciți de Mihai Viteazul.
A urmat primele patru clase la școala din satul natal, apoi s-a mutat la Turnu Severin, unde a învățat la Liceul Traian.
Ștefan Hălălău s-a înscris la Școala de ofițeri de artilerie și geniu, ramură de elită a armatei, pe care a absolvit-o în anul 1915. Peste un an, a fost trimis ca sublocotenent în luptele din nordul Olteniei, apoi pe frontul din Moldova.
În timpul Primului Război Mondial, Hălălău a primit o serie de decorații și a fost avansat la gradul de locotenent.
A făcut parte din mai multe garnizoane, la Timișoara, Roman, Bălți, Târgu Jiu, Craiova.
În anul 1929, Ștefan Hălălău a fost avansat la gradul de maior, în 1938 a devenit locotenent-colonel și în 1942 colonel.
El a fost și profesor la Școala pregătitoare de ofițeri de rezervă de artilerie din Craiova, la specialitatea „Topografie militară”, curs pe care l-a predat vreme de peste 20 de ani.
După desființarea instituției de învățământ, Hălălău a fost mutat la un centru de reparații al artileriei, iar la 1 iunie 1946 a fost scos la pensie pentru limită de vârstă.
Au urmat ani grei pentru militar, fiind arestat la data de 26 septembrie 1948. A fost condamnat prin sentința Tribunalului Militar Craiova la șase ani de închisoare pentru afilierea la o asociație cu scopul de a schimba ordinea economică sau socială din România.
Ștefan Hălălău a fost închis la Craiova prima dată, iar apoi la Aiud, unde torționarii obișnuiau să deterioreze pachetele pe care le primeau deținuții sau să le returneze fără vreun motiv.
De la Aiud a ajuns la Canal, la colonia „Peninsula”. Acolo a fost operat de hernie fără anestezie. A fost eliberat la 20 septembrie 1954, dar starea lui de sănătate s-a agravat.
După o perioadă de refacere relativă, a reușit să se angajeze ca paznic la Prodavicola și la Parcul Bibescu. Ultimul serviciu l-a avut la Ghercești, unde a fost tot paznic.
Ștefan Hălălău a decedat la vârsta de 71 de ani, în ziua de 9 februarie 1964.
De-a lungul vieții, Ștefan Hălălău a fost distins cu:
Ștefan Hălălău Viața militarului ce a fost închis în lagărul „Peninsula”
19 May, 2023 00:00
1245
- În timpul Primului Război Mondial, Hălălău a primit o serie de decorații și a fost avansat la gradul de locotenent
- Ștefan Hălălău a fost închis la Craiova prima dată, iar apoi la Aiud, unde torționarii obișnuiau să deterioreze pachetele pe care le primeau deținuții sau să le returneze fără vreun motiv
- De la Aiud a ajuns în Dobrogea, la Canal, la colonia „Peninsula”. Acolo a fost operat de hernie fără anestezie.
Ștefan Hălălău a fost un militar, colonel al Armatei Române, născut la data de 19 mai 1893, la Dragotești, județul Mehedinți.
A fost fiul lui Mihai Hălălău și al Anicăi, strămoșii lui fiind moșneni împuterniciți de Mihai Viteazul.
A urmat primele patru clase la școala din satul natal, apoi s-a mutat la Turnu Severin, unde a învățat la Liceul Traian.
Ștefan Hălălău s-a înscris la Școala de ofițeri de artilerie și geniu, ramură de elită a armatei, pe care a absolvit-o în anul 1915. Peste un an, a fost trimis ca sublocotenent în luptele din nordul Olteniei, apoi pe frontul din Moldova.
În timpul Primului Război Mondial, Hălălău a primit o serie de decorații și a fost avansat la gradul de locotenent.
A făcut parte din mai multe garnizoane, la Timișoara, Roman, Bălți, Târgu Jiu, Craiova.
În anul 1929, Ștefan Hălălău a fost avansat la gradul de maior, în 1938 a devenit locotenent-colonel și în 1942 colonel.
El a fost și profesor la Școala pregătitoare de ofițeri de rezervă de artilerie din Craiova, la specialitatea „Topografie militară”, curs pe care l-a predat vreme de peste 20 de ani.
După desființarea instituției de învățământ, Hălălău a fost mutat la un centru de reparații al artileriei, iar la 1 iunie 1946 a fost scos la pensie pentru limită de vârstă.
Au urmat ani grei pentru militar, fiind arestat la data de 26 septembrie 1948. A fost condamnat prin sentința Tribunalului Militar Craiova la șase ani de închisoare pentru afilierea la o asociație cu scopul de a schimba ordinea economică sau socială din România.
Ștefan Hălălău a fost închis la Craiova prima dată, iar apoi la Aiud, unde torționarii obișnuiau să deterioreze pachetele pe care le primeau deținuții sau să le returneze fără vreun motiv.
De la Aiud a ajuns la Canal, la colonia „Peninsula”. Acolo a fost operat de hernie fără anestezie. A fost eliberat la 20 septembrie 1954, dar starea lui de sănătate s-a agravat.
După o perioadă de refacere relativă, a reușit să se angajeze ca paznic la Prodavicola și la Parcul Bibescu. Ultimul serviciu l-a avut la Ghercești, unde a fost tot paznic.
Ștefan Hălălău a decedat la vârsta de 71 de ani, în ziua de 9 februarie 1964.
De-a lungul vieții, Ștefan Hălălău a fost distins cu:
- Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler cu spade și panglică de virtute militară prin Înaltul Decret nr. 1521 din 27 iunie 1918;
- Crucea Comemorativă a Războiului 1916 – 1918 cu baretele Cerna și Mărășești – Înaltul Decret nr. 1744 din 7 iulie 1918;
- Ordinul Coroana României în gradul de cavaler – Ordinul nr. 62310 din 30 noiembrie 1922;
- Ordinul Național „Steaua României” în gradul de cavaler – Ordinul nr. 78255 bis din 1929;
- Insigna pentru șapte ani serviți în Regimentul 1 Artilerie Grea – 22 septembrie 1933;
- Medalia Centenarul Regelui Carol I – Decretul Regal nr. 1915 din 5 mai 1939;
- Ordinul Coroana României în grad de ofițer – Înaltul Decret Regal nr. 4650 din 31 decembrie 1939 etc.
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
Nu exista articole asemanatoare.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: