„Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi“. Poetul Grigore Vieru

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, la Pererița, Republica Moldova, și a murit pe 18 ianuarie 2009, la Chișinău. A fost un mare poet român de pe meleaguri moldovenești.
 
„Spre chipul tău
Departe nu alerg ca râul,
Căci cine uită se destramă.
Cu roua spicului sub pleoape
Mă-ntorc spre ce mi-a sfânt și-aproape:
Spre chipul tău de aur, mamă,
Și-mi curge sufletul ca grâul”.
 
Poetul a absolvit școala de șapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat școala medie din orașul Lipcani. Debutul său editorial se înfăptuiește în anul 1957, student fiind. Acesta a început printr-o plachetă de versuri pentru copii, denumită „Alarma”, apreciată de critica literară.
 
La Chișinău, a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, Facultatea de Filologie și Istorie. Pentru că a iubit mult lumea copiilor, se angajează ca redactor la „Scânteia Leninistă” și la ziarul „Tânărul leninist”, primul dintre ele este denumit astăzi „Noi”, iar celălalt „Florile Dalbe”. În 1960 semnează și în caseta redacțională a revistei „Nistru”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. A mai fost și redactor la editura „Cartea Moldovenească”. Textul său cel mai de succes a fost unul dedicat preșcolarilor, denumit „Albinuța”.
 
Un mare iubitor de natură, Grigore Vieru spunea despre sine: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”. Deși și-a încercat norocul în multe dintre genurile epice și lirice, Grigore Vieru s-a consacrat prin poezie. Volumul de versuri lirice „Numele tău” a fost apreciat drept cea mai originală apariție poetică, poate și pentru că în acesta apar poezii dedicate unor scriitori faimoși. Câteva din poemele din volum sunt intitulate „Tudor Arghezi”, „Lucian Blaga”, „Brâncuși”, „Nicolae Labiș”, „Marin Sorescu”.
 
În anul 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici, pentru a participa la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”. În urma acestei vizite, de unde se întoarce cu multe cărți, Vieru a făcut o mărturisire: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”. A fost de-a lungul timpului peste tot prin țară, iar în 1977 a ajuns și la Constanța.
 
Un rol hotărâtor l-a avut Grigore Vieru la sfârșitul anilor 80, când se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, unde textele sale au avut un rol decizional în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Tot Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova, dar este și unul dintre conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1969. A participat activ la dezbaterile în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafie latină.
 
Din opera sa, amintim: „Alarma”, „Muzicuțe”, „Poezii de seama voastră”, „Trei iezi”, „Aproape”, „Mama”, „Metafore albastre”. Pe versurile lui Vieru au fost făcute multe cântece și melodii precum „O serenadă”, „Două lacrimi gemene”, „Pentru Ea”, „Melancolie”.
 
Vieru a scris, printre altele, versuri pentru coloana sonoră a filmului de desene animate „Maria Mirabela”. În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: „Diploma de Onoare Andersen”. În anul 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
 
În anul 1994, neocomuniștii din Partidul Democrat Agrar, ajunși la putere în Moldova, au renunțat la imnul de stat, propunându-i poetului Grigore Vieru și compozitorului Eugen Doga să compună versuri și muzică pentru un imn nou, dar cei doi refuză. Vieru, revoltat, a scris următoarele: „Dreptatea istorică va blestema poeții și compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Național, cocoțându-se ei în locul strălucirii și necesității lui istorice”.
 
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce, iar Chișinăul și Republica Moldova l-au cinstit ori de câte ori au avut ocazia. Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard și o stradă din Chișinău îi poată numele marelui poet. În anul 2010 a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.
 
Sursă foto: Arhiva TVR.