Teatrul „Elpis“, atunci şi acum

Astăzi se împlinesc 120 de ani de la inaugurarea Teatrului „Elpis“. Clădirea sa a fost dată în folosinţă în data de 20 decembrie 1898, fiind construită după proiectul unui arhitect francez, L. Piver, ajutat de antreprenorul de origine greacă I. Vlahopoulos.
 
Din acel moment, Constanţa a avut o sală de festivităţi, fiind descrisă ca fiind extrem de frumoasă, cu oglinzi mari, ce acopereau pereţii laterali şi cu balcoane în formă de „U” întors. În această incintă s-au desfăşurat spectacole variate şi concerte susţinute de artişti locali, dar şi de trupe care veneau în turneu la Constanţa.
 
Acesta este şi locul în care Teatrul Dramatic de Stat şi-a început activitatea. Pe scena de la „Elpis” au jucat trupe mari, chiar şi compozitorul George Enescu a susţinut un recital aici. Veneau să susţină reprezentaţii trupe de actori români, dar în mod special artişti greci. De evidenţiat este şi faptul că în vizită la teatru, ca oaspete de onoare, a venit chiar marele istoric Nicolae Iorga.
 
Tot în clădirea Teatrului „Elpis“ a funcţionat încă din anii 1900, Teatrul de Păpuşi. Din anul 1910, atunci când Al. Davila a inaugurat stagiunile teatrale estivale ale Cazinoului, pe afişele spectacolelor au fost introduse şi reprezentaţii păpuşăreşti, iar în anul 1956, în vară, s-a format trupa care a pornit la pregătirea primelor spectacole. Repetiţiile se ţineau în incinta Teatrului Dramatic, pentru ca, în acelaşi timp, să se înceapă amenajarea sălii de spectacol în foaier.
 
Un veritabil eveniment cultural în viaţa Constanţei, spectacolul inaugural, a avut loc la 14 decembrie 1956, când publicul a fost invitat să asiste la primele două spectacole profesioniste de păpuşi, realizate de actorii Secţiei de Păpuşi a Teatrului Dramatic. Premierele au fost „Peştişorul de aur” (dramatizare de Romulus Alexandrescu), după Alexandru Puşkin, şi „Prima lecţie”, de Ana Ioniţă şi Gabriel Teodorescu. Regia şi decorul au fost realizate de Claudiu Cristescu, creatoarea păpuşilor fiind Lucia Trotonghi-Cristescu. Reprezentaţia, care s-a bucurat de o caldă primire din partea celor mici, dar şi a celor în vârstă, a fost găzduită de foaierul Teatrului Dramatic.
 
În acest spaţiu amenajat după gustul şi priceperea păpuşarilor s-a jucat până în anul 1959, când secţie de păpuşi s-a transformat în Teatrul de Păpuşi „Elpis”, ce a luat numele comunităţii elene din Constanţa, proprietara din 1894 a unei clădiri destinate manifestărilor artistice cu public.
 
În această incintă, cu o acustică aparte, au prezentat numeroase spectacole memorabile trupe de actori ambulanţi, avându-i în distribuţie pe celebrii Constantin Nottara, Ion Manolescu, Constantin Tănase, Petre Liciu şi cântăreţul Nicolae Leonard. Diferite societăţi culturale dobrogene au organizat, de-a lungul timpului, în sala „Elpis”, concerte coral-instrumentale, spectacole de teatru şi de operă.
 
Primele proiecţii de film la Constanţa s-au petrecut tot în sala „Elpis”. Până şi trupe străine de comedie (Franţa), de operă (Italia) şi de dramă (SUA) au fost găzduite de aceeaşi primitoare sală „Elpis”. Înaintea Teatrului de Păpuşi, prin anii `50, sala „Elpis” a găzduit spectacole ale Teatrului Dramatic „Ovidius“.
 
Primii ani de activitate au fost caracterizaţi de punerea în scenă a pieselor dramatizate după basme şi povestiri de largă circulaţie în literatura universală precum „Motanul încălţat”, „Scufiţa roşie”, „Micul Muck”, „Albă ca zăpada”, „Isprăvile viteazului Haerache”, iar din literatura noastră putem menţiona „Punguţa cu doi bani” şi „Fram - Ursul polar”.
 
Unul dintre fondatorii săi a fost Claudiu Cristescu, a cărui linie majoră de conduită constă în implicarea totală în activitatea  compartimentelor instituţiei. Spectacolele realizate de acest pilduitor dascăl şi coleg erau inedite, fiind realizate într-o sinteză vizual-auditivă aparte.
 
Din anul 2000, actorul Lică Gherghilescu a devenit şef de secţie şi director artistic al Teatrului „Ovidius“, pentru ca apoi să reuşească să îndeplinească o dorinţă veche şi totodată un vis al păpuşarilor constănţeni, cel de a avea un teatru al lor. Tocmai de aceea, în 2003, pe baza secţiei de păpuşi a luat fiinţă Teatrul pentru Copii şi Tineret, având ca scop lărgirea paletei repertoriale de spectacole şi totodată a segmentului de public ţintă.
 
Pe lângă spectacolele de păpuşi, au mai apărut în repertoriul teatrului şi spectacole cu actori, cu marionete, spectacole de dans, de pantomimă, ce se adresau unei game mari de public, nu numai copiilor. 
 
Teatrul de Păpuşi Constanţa este un teatru care a reuşit performanţa de a menţine în repertoriu spectacole de mare succes la public, spectacole inspirate de piese originale şi dramatizări ale unor pagini celebre ale literaturii dedicate copiilor. Ele şi-au datorat succesul pieselor, regizorilor, scenografilor şi nu în ultimul rând actorilor.
 
Odată cu înfiinţarea Teatrului pentru Copii şi Tineret ca secţie de sine stătătoare, a avut loc şi schimbul de generaţii. Actorii generaţiei de aur s-au retras discret la pensie, lăsând locul tinerei generaţii. A rămas însă un element de legătură între generaţii, o persoană de notorietate în lumea actorilor păpuşari constănţeni şi nu numai: Aneta Forna Christu, una dintre cele mai mari actriţe mânuitoare care, cu profesionalism şi multă răbdare, i-a ajutat întotdeauna pe mai tinerii colegi în deprinderea artei mânuirii păpuşilor.
 
Despre istoricul acestui teatru găsim date în cartea teatrologului Anaid Tavitian „Metamorfoza unui vis”, pe care o puteţi citi integral accesând Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa: „Teatrul de Păpuşi, aşa bătrân cum este, poate fi considerat un turn istoric, o oglindă a vremurilor, de la momentele dramatice ale antichităţii, până la cele romantice, dar este, în acelaşi timp, şi un purtător de modernitate. Toate lucrurile determină un spaţiu încărcat de visuri, de contemplaţie, o confruntare între acceptare şi negare de situaţii, o nelinişte interioară, până la certitudinea că personajele dorite sunt învingătoare. Pentru sufletul spectatorului-copil, un spectator cu păpuşi este o cântare orfică, o aventură în care fiecare călătoreşte pe cont propriu, până la capătul drumului, care niciodată nu e dezamăgitor”.
 
Citeşte şi:
 
#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Teatrul „Elpis“, povestea celei mai vechi clădiri de teatru din Constanţa