#ConstanțaEsteBine 1.02.2023 Imbolc fericit tuturor!

Suntem la jumătatea intervalului dintre Solstițiul de iarnă și Echinocțiul de primăvară.
Suntem în mijlocul iernii calendaristice, cu zăpadă, cu frig, cu întuneric și cer plumburiu.
Dar și cu atenție maximă pe interior și pe energiile de acolo.

Proiectul anului 2023 – Cărți de suflet
Cartea perioadei – Detox Sufletesc – Tukaram
Pagina 34
Frica

De obicei, numim frică orice sentiment sau stare produsă de ceva necunoscut. Dincolo de acestea, există ceva mai mult și cred că puțini oameni realizează ce impact uriaș are frica asupra vieții lor. Dacă aș îndrăzni să afirm că cei mai mulți dintre oameni își trăiesc viața în frică, fără să fie nicio clipă conștienți de prezența ei, nu ar fi prea mult. Chiar așa se întâmplă.
Așadar, există două tipuri de frică: naturală și artificială.

Prima este frica naturală sau frica de moarte. După cum spuneam, orice organism viu este programat să supraviețuiască, indiferent de condiții. Cu un picior lipsă, cu o creangă ruptă, nu are importanță. Singurul lucru care contează este supraviețuirea. În fiecare ființă care vine pe fața pământului există această condiție.

Atunci când organismul simte o amenințare, frica se manifestă ca o reacție firească sub forma „luptă sau fugi”. Ca timp, această reacție durează doar atât cât pericolul persistă, după care dispare. În cazul organismelor simple, unde sistemul nervos nu este foarte evoluat, reacția este evident, foarte slabă.
.....
În cazul omului, lucrurile stau diferit pentru că acesta are atât memorie, cât și capacitate de a raționa. Este înzestrat cu frica naturală de moarte, la fel ca și restul ființelor vii, dar are ceva în plus: o poate numi.
De aici începe cel de-al doilea tip de frică, artificială, cea care a fost indusă și transmisă prin educație. Strămoșii au înregistrat în memoria personală și colectivă informații despre potențialele pericole și le-au transmis mai departe urmașilor. Chiar dacă amenințarea nu este reală, urmașii știu că există pericole și ajung să stea în stres fără motiv.

Cum se spune în popor, ajung să trăiască gândindu-se constant la ”drobul de sare care stă să cadă”. De aceea, poți vedea oameni care se tem de pericole cu care nu au intrat niciodată în contact. Este suficient ca părinții să le fi inoculat propria frică pentru ca și copiii să se teamă de același lucru.”
......
Vă invit astăzi, de Imbolc, la început de februarie, să contemplați cu detașare vibrația fricii din viața voastră. Unde o simțiți, ce simțiți, când simțiți, cât simțiți?
Să folosim textul lui Paul Avram Tukaram pentru a ne conecta mai bine cu noi înșine.

Asta este darul iernii, introspecția și petrecerea mai mult timp cu noi înșine.
Să avem o zi minunată,
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda