#ConstanțaEsteBine 7 iunie 2023 O altă zi frumoasă de iunie – cu energia copilului interior ieșită la maxim în exterior

Oare ce este mai intens resimțit în noi?
Ego-ul (EU-ul) creat de social și suprapus peste energia pură cu care am venit pe lume?
Sau toate instinctele, senzațiile și trăirile din profunzime?
Oana Silvia Filip, în cartea La que sabe (Cea care știe să fie femeie) ne definește frumos Ego-ul, ca să ne reamintim cine NU suntem.

”Ego-ul este propria persoană, este acel ”ru”.
El poate fi privit ca un construct psihologic care înglobează toate aspectele persoanei.
”Al meu” este cuvântul de putere al ego-ului – mintea mea, gândul meu, jucăria mea, soțul meu, copilul meu, jobul meu.

Prin ”al meu” ego-ul se definește pe sine, adăugând treptat toate elementele care îl compun.
Ego-ul conține proiecțiile celorlalți despre noi, cum ne văd și cum ar trebui să fim.
Când suntem mici, înțelegem cine suntem prin modul în care ne descriu ceilalți și reacționează față de noi.

Ne creăm astfel, la nivel mintal, o imagine de sine care să reflecte aceste proiecții cumulate.
Până să înțelegem că aceasta nu este adevărata imagine de sine, trăim cu o falsă impresie despre noi.
Din acest motiv, avem momente în care simțim că nu ne potrivim cu imaginea care ne-a fost creată.

Însă lipsite fiind de conștiința de sine, interpretăm această inadecvare drept o vină personală.
Atunci ne pedepsim, ne oprimăm și ne forțăm să ajungem să fim ceea ce spun ceilalți că trebuie să fim.
....
Ego-ul este cel care ne vorbește despre separare, egoism, orgoliu.
Scopul ego-ului este de a ne asigura supraviețuirea în această viață: toate acțiunile sale, oricât de nefavorabile le-am considerat la un moment dat, au unica menire de a ne ajuta să rezistăm în lume.
El știe că avem nevoie să fim competitive, să lăsăm subtilitățile sufletești la o parte, să credem în logică, pragmatism, să fim suficient de abile, astfel încât să putem să obținem ceea ce ne trebuie.
...
Ego-ul este totuși parte a Creației, o reflectare a conștiinței care a uitat că face parte din marea conștiință a lui Dumnezeu.
Aparținând Creației, el trebuie apreciat și onorat pentru ceea ce este.
Să negăm ego-ul înseamnă să negăm o parte din cine suntem, iar asta ne face mai mult rău decât bine.
...
Întregul presupune să cunoști și ceea ce este și ceea ce nu este, în cazul nostru, aspectul egotic și cel divin.
Să acceptăm și să onorăm ceea ce suntem astăzi, indiferent unde ne aflăm, căci aceasta este piatra de temelie pe care ne sprijinim și cu care începem să creăm ceva nou.”

Astăzi este o zi numai bună de uitat în interior, de văzut tot ce este, așa cum este și de acceptat totul, așa cum este.
Provocarea mare este să accept TOT, frumosul și urâtul deopotrivă, binele și strâmbul, adevărul și ascunzișurile, copilul răsfățat și cel singuratic – așa cum sunt.
Acceptarea nu înseamnă abandonare și cedare.

Acceptarea înseamnă oprirea auto-amăgirii, oprirea interpretărilor și trăirea vieții cât de bine pot, pornind de la ce sunt și ce este în acest moment.
Dacă aceste cuvinte par prea abstracte (ȘTIU! Știu că toate cuvintele nu pot să înlocuiască trăirile reale) doar respirăm și ne bucurăm de ziua de azi.
La momentul potrivit, fiecare dintre noi are ”aha-urile” sale.
Să petrecem o altă zi de vară frumoasă și interesantă
Cu iubire, tuturor.

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda