#ConstantaEsteBine Jocul Limbajul Iubirii (Ziua 20 din 22)

Trepte de evoluție

Fiecare idee sau propunere realmente novatoare se va lovi de împotrivire la început.

Orice noutate declanșează în mintea noastră un proces în trei etape:
1) nu se poate așa ceva, este greu (imposibil, impractic, de neconceput etc etc) = IMPOTRIVIREA FĂȚIȘĂ
2) hmmm... cred că aici poate să fie ceva, hai să studiez, să aplic, să încerc și să observ = DELIBERARE
3) wow! funcționează! de acum doar așa procedez și îi pun pe toți din jurul meu să facă așa = CONVINGERE

Am observat acest proces în strategia de detoxifiere pe care o fac la cabinet cu pacienții mei.
Când le propun prima oară dieta fără lactate și gluten (făina de grâu și produsele), în mintea tuturor apare evident discursul ”este imposibil să fac asta”.
Uitându-mă pe comportamentul alimentar al majorității oamenilor, realizez că le propun, de fapt, să dea la o parte mai mult de jumătate din hrana pe care o consumă în mod obișnuit. Adică încerc să le schimb rutine și obiceiuri alimentare de o viață întreagă după o întrevedere de o oră la cabinet.

Pentru că majoritatea celor care ajung la consultațiile medicale sunt ”strânși cu ușa” de o suferință fizică evidentă, 90% dintre cei care ajung la mine se străduie să procedeze așa cum sunt sfătuiți.
Cei care trec peste disconfortul primelor zile și săptămâni (în care mintea protestează la fiecare pas), observă cum începe să se instaleze starea de bine, de energie, de claritate mentală.

Pentru mulți, abia după 4-5 săptămâni fără lactate și gluten, creierul se eliberează suficient de mucus și presiunea din cap se ușurează. Pentru prima oară încep să înțeleagă ce le-am spus în consultația inițială de la cabinet.
Și atunci intră în etapa a doua - în care realizaează că este ”ceva” în spatele aparentei restricții.

Și dacă rezultatele fizice, emoționale și intelectuale sunt spectaculoase (și în multe situații sunt), atunci oamenii devin convinși, se transformă în ”propovăduitori” și încep să-i forțeze pe cei din jur să facă la fel.

”Mâncați mai multe fructe. Nu mai consumați lactate”
Acesta este momentul în care multe mame și soții devin ”misionare” și impun propriile lor descoperiri asupra copiilor, partenerilor și tuturor celor din jur.

Și descoperă și ele, ca și mine, că orice idee nouă trece prin cele trei faze.
Prima fiind refuzul. A doua fiind deschiderea și deliberarea. Și abia a treia fiind acceptarea și integrarea.
”Necredinciosul” devine ”credincios” doar după experiență și trăirea directă.

Mă aflu în aceeași situație cu Limbajul Iubirii.
Știu că de la începutul Jocului, în urmă cu 20 de zile, foarte mulți dintre cei care au citit postările au gândit ”frumos, dar nepractic”.
Dintre aceștia, cei care au avut curiozitatea să aplice în practică ideile propuse, au observat ceva reacții diferite.
Deocamdată majoritatea se află în etapele 1 și poate 2.

Dacă vă pun să cântați la un instrument muzical (pian, chitară) fără niciun fel de pregătire, vă este ușor?
Dacă vă pun să vorbiți în limba arabă sau chineză, vă este ușor?
Dacă n-ați condus în viața voastră o mașină și vă sui într-un avion, spunându-vă ”pilotați”, vă este ușor?

Dacă răspunsurile de mai sus sunt ”nu”, de ce considerați că este ”de la sine înțeles” Limbajul Iubirii?

Dacă nu repetați exact precum un muzician, zi de zi, sau precum un traducător de limbi, zi de zi, sau un pilot de avioane - nu puteți stăpâni Limbajul Iubirii.

Nu este un Limbaj ”de la sine înțeles”.
Natura noastră animalică instinctivă preia conducerea Jocului în fiecare clipă în care Umanitatea nu este vigilentă, atentă și antrenată.

Dacă pot convinge pe cineva din prima, înseamnă că nu i-am prezentat nimic nou.
Pentru că noutățile întotdeauna se confruntă cu împotrivire din partea oamenilor.

Așa încât, dragii mei frumoși, dacă știm că Limbajul iubirii înseamnă practică zilnică și repetiție, înseamnă că vom găsi soluții să facem acest lucru. Cu toată împotrivirea fățișă sau mai puțin aparentă a minților noastre.

Ne apropiem de finalul celor 22 de zile ale Jocului Limbajul Iubirii, zile în care tragem concluziile finale.

Vă propun ca astăzi să fiți foarte atenți la propriul Limbaj al iubirii (din cele 5 variante disponibile și descrise detaliat în postările din zilele anterioare - 1. declarațiile, 2. petrecerea timpului alături de altă persoană/entitate, 3. serviciile, 4. darurile sau 5. atingerea fizică) și să observați cum îl folosiți în interacțiunea cu ceilalți.

ȘI de câte ori este posibil, aplicați amortizarea în comunicarea cu voi înșivă (dialogul mental, care are loc în mod continuu, în cap) și cu ceilalți.

”Ce prost sunt! Da, sunt prost”
”Ce iluzii mi-am făcut. Da, m-am iluzionat bine”.
”M-am păcălit iar. De fapt, am învățat o lecție importantă printr-o păcăleală. Taxa pe prostie pe care am plătit-o astăzi a fost semnificativă. Bună lecție”.

Dacă vă treziți că veți gândi despre orice lucru: ”este imposibil, nu se poate face” - să știți că este doar etapa 1 din procesul prin care oamenii acceptă o noutate.
Imposibilul devine posibil când omul INTENȚIONEAZĂ.

Limbajul iubirii, folosirea vorbelor și gesturilor de iubire în orice situație a vieții, este o Limbă străină care se exersează.
Practica perfecționează orice.

Vă doresc o zi cât mai echilibrată.
Vă iubesc.

Sursa text și foto: Facebook Zyanna Orinda
www.centrulnatura.ro