#ConstantaEsteBine Practica recunoștinței (1-15 august 2020)

Am decis să dedic intervalul urmatoarelor două săptămâni co-creatiei unei energii a Recunostinței.
Putem co-crea doar împreună, noi toți laolaltă și doar împreună cu Divinul, cu Spiritul vieții.
Dacă nu sunt toate elementele aduse laolaltă (noi toți, Spiritul și ideea motivațională care să mențină energia), nu este posibilă co-creația.
INTENȚIONEZ un val de energie cu frecvență de vibrație potrivită unei stări interioare de liniște, armonie și bine.
Pornind de la RECUNOȘTINȚĂ, ca idee centrală și sămânță pentru un NOU ÎNCEPUT.

Astăzi sunt recunoscătoare Micilor Tirani din viața mea.
Prezența lor m-a ajutat în creșterea interioară mai mult decât orice alt component al evoluției.
Fără Micii Tirani, n-aș fi cunoscut bucuria depășirii unei stări de furie (să asculți vorbele unui mic tiran, care te împing la auto-agresiune și să zâmbești, relaxat, reprezintă o victorie interioară atât de mare, încât o savurez la fiecare apariție!).
Fără Micii Tirani nu mi-aș fi confruntat Importanța de Sine și n-aș fi descoperit că este Monstrul care mă ținea prizonieră. Când ești umilit sau agresat (verbal și energetic, mai ales - dar câteodată și fizic) înveți despre modul EFICIENT și responsabil de a riposta.
Dacă accepți provocările și devii și tu un Mic Tiran, n-ai făcut decât să împlinești planul secret al Micului Tiran - de a împrăștia frica și disperarea în lume.
În schimb, dacă îți găsești cea mai creativă și inspirată modalitate de a răspunde, care să lase Micul Tiran dezarmat și cu gura căscată, îi strici Jocul și-i încurci planul.
Ieri îmi imaginam cum aș ironiza și aș râde de persoanele ”foarte serioase”, cu ”față de sfincter anal”, care apar la televizor și pretind că au cunoașterea și ghidează oamenii.
Și realmente îmi imaginam ce s-ar întâmpla dacă un domn doctor, o doamnă profesoară, un șef sau un ”organ de ordine” ar obține, în loc de o reacție de tăcere, frică și obediență din partea celor ”tiranizați” un hohot uriaș de râs. Și la fiecare amenințare, râsul s-ar înteți și mai tare, din ce în ce mai tare.
Ca și cum ar fi cea mai bună glumă ascultată vreodată.
Un râs din burtă, cu sughițuri și zgomote pur animalice, așa cum se întâmplă atât de rar, dar eliberator, când audiem ”stand-up comedy„ de bună calitate.
Am văzut cu ochii imaginației cum puterea pe care NOI le-o dam micilor tirani se topește într-o clipă, atunci când le-o refuzăm.
NOI suntem cei care alegem în fiecare secundă CUI dăm ATENȚIA noastră (care este ENERGIA și PUTEREA noastră).
Unde se duce atenția ni se duce energia.
Pe ce cheltuim prețioasa energie a Vieții?
Astăzi sunt recunoscătoare Micilor Tirani pentru că îi văd drept mari comedianți ai lumii.
Mi-au provocat suferință și energie joasă doar pentru că eu am ales să-i iau în serios, în loc să-i consider marii comedianți care sunt, în realitate.
Pentru că eu am ales să mă iau foarte in serios, să-mi pun fața de ”sfincter anal” (adică încruntată și cu gura strânsă) și să ”mă bat cu viața”, au apărut Micii Tirani care mi-au oglindit această alegere.
Și Spiritul vieții, care are mult simț al umorului, s-a străduit să mă facă să înțeleg mai bine ce co-creăm din această poziție.
Astăzi, claritatea îmi permite să-mi văd aberațiile și iluziile. Iar Micii Tirani sunt principalele instrumente care îmi arată unde sunt pe drum, în creșterea interioară.
Recunoștință maximă tuturor!
Vă iubesc!

Sursa text și foto: Facebook Zyanna Orinda