#ConstantaEsteBine Săptămâna 32 a anului 2021. 9-15 august - Revendicarea curajului

Portalul leului de duminica ce abia a trecut ne-a ajutat să revendicăm o abilitate importantă și utilă: curajul.

A-l revendica pentru sine înseamnă a recunoaște că există și este important.

Orice om are o doză de curaj.

Ca și voința, curajul este un „mușchi” care se dezvoltă.

Cu cât îl primești mai mult în propria experiență și-l revendici ca fiind ”al meu” cu atât crește și se dezvoltă.

Avem nevoie de curaj pentru a trăi.

Viața este un act de curaj.

Să ne trezim dimineață, să realizăm magnitudinea și complexitatea experiențelor prin care trecem, de la ridicarea din pat și până la culcare necesită mult curaj.

Să recunoaștem că am greșit și să reparăm boacănele necesită foarte mult curaj. Este mai ușor și simplu să spunem o poveste fantezistă și să ascundem sub preș gunoiul, decât să ni-l asumăm și apoi să lucrăm pentru a-l curăța.

De aceea, și procesul de detoxifiere prin dietă, dar și vindecarea propriei noastre vieți, nu este simplă sau ușoară.

Copiii nu prea au curaj.

Curajul lor este strigătul către mama și tata. În rest, le tremură fundul la orice provocare ce le depășește puterile.

Adulții își revendică și folosesc curajul în cadrul responsabilității. Abilitatea de răspuns (respons-abilitatea) la ceea ce se întâmplă este semnul maturizării.
Este nevoie de mult curaj să spui ”iartă-mă”. Și nu o dată. De multe ori. Pentru că cel pe care l-ai rănit NU te iartă atât de ușor.

Suntem atât de prinși de Importanța de sine, încât iertăm mai greu decât Dumnezeu.

El ne iartă și ne dă multe șanse.

Cei apropiați nu sunt atât de generoși. Noi nu suntem atât de generoși. Persistăm în durerile și suferințele noastre, de parcă ne-ar fi utile sau ne-ar fi de preț.

Este nevoie de mult curaj să ne iertăm pe noi înșine. Aici, suntem cu toții corigenți. Uneori, chiar repetenți.

Săptămâna în care intrăm ne oferă cadoul energiei curajului, ce ne susține iertarea de sine. Tot ce am greșit, cu voia sau fără voia noastră, este iertat. Și acceptăm iertarea. Cu mult curaj.

Găsind putere să pornim iar (și iar), fără nicio asigurare că nu vom mai repeta tâmpeniile realizate.

Cartea săptămânii, pe care o citesc și mă amuză este ”Istoria universală a prostiei” scrisă de un colectiv coordonat de Jean-Francois Marmion.

Mă simt foarte confortabil citind cum din epoca de piatră, trecând prin perioada faraonilor sau a Greciei antice, prostia a fost un produs uman permanent prezent.

Este nevoie de mult curaj să accepți prostia din viață, să o cunoști, să te împrietenești cu ea și să nu o mai lași să se deghizeze sub forma lăudăroșeniei, minciunilor sau fanteziilor. Să o vezi așa cum este, să o accepți și iertând prezența ei (ca și cum ar putea fi altfel....)să-ți vezi de propriul proces de creștere interioară.

Este nevoie de mult curaj să accepți cât ești de prost și cât de mult mai ai de învățat.

Orice proces de învățare necesită curaj. Altfel, l-am abandona imediat după ce l-am începe, constatând cât este de greu și dificil.

Nu este deloc ușor să ne lipsim de confort, obiceiuri, familiar și să pornim în diferite aventuri de creștere și de evoluție.

Învățătorul meu favorit a fost și rămâne corpul uman, parte din Natura pământului.

Într-o plimbare prin frumoșii munți ai României, am avut de făcut o mică ascensiune destul de pieptișă, vreo 30 minute, pentru a ajunge la o peșteră și un punct de belvedere extraordinar.

Grupul cu care eram s-a împărțit în două. Jumătate din persoane au refuzat ascensiunea, cu diferite motive (expunere la soare, căldură, dificultate traseu) și a preferat un traseu mai lung și mai ușor. Iar jumătate au acceptat ascensiunea, dar s-au confruntat la fiecare pas cu bâzâiala minții: ce căutăm aici? suntem niște nebuni, agățați de jepi, arși de soare și pișcați de insecte! bla bla bla. Important este că am continuat să mergem înainte.

Această ascensiune, făcută pas cu pas, respirație cu respirație, mi-a reamintit de ce este nevoie de curaj. Tocmai pentru a pune un pas înainte și a urca. Știind că în spatele tău sunt câteva persoane, pe care le poți susține, cu propriul exemplu, sau le poți descuraja.

Când am ajuns la vârf, m-am așezat la umbra și răcoarea peșterii/grotei din stâncă și am admirat panorama unică și miraculos de frumoasă a munților, dealurilor, pădurilor și Naturii. Am simțit în corp cea mai profundă și liniștitoare senzație: a susținerii necondiționate a Mamei Pământ. De aici îmi trag curajul. De aici reînvăț posibilitățile corpului meu.

Asta a pierdut grupul care a refuzat efortul. Conectarea profunda cu tine insuți când îți iese ceva dincolo de zona ta de confort.

Merită orice fel de efort care mă face să-mi reamintesc corporal, experiențial, senzorial, cu fiecare celulă a corpului meu, cine sunt cu adevărat: o parte structurală a energiei Vieții. Care este dinamică, crește și expansionează, cu fiecare trăire a fiecăruia dintre noi.

Curajul mă ajută în susținerea zilnică a corpului.

Săptămâna în care am intrat de astăzi este o săptămână în care ne putem folosi curajul în toate modurile cu putință: să facem o cură de 2-3 zile doar cu pepene, pregătindu-ne pentru Sfânta Maria, sau să mergem într-o plimbare prelungită la munte, pădure, prin chei spectaculoase sau pe malul râurilor.
Să avem discuții lămuritoare cu cine este nevoie și să găsim curajul să fim noi înșine, fără a ne împiedica de posibilele consecințe (pe care nu le putem, oricum, controla).

Să ne iertăm de tot și toate și să permitem energiei blocate în ”ne-iertare” să ne stea la dispoziție pentru vindecare și creștere.
Folosiți revendicarea curajului și energia săptămânii pentru a vă reconecta cu corpul și a mai face încă un pas în ascensiunea interioară: acoperim golul/vidul cu puțină cunoașterea.

ȘI acesta se obține DOAR prin experimentare directă. Prin trăire.

Important este să ne revendicăm curajul. Să îl restaurăm, între abilitățile și însușirile noastre, pe locurile de cinste.

Printre cele mai importante „dotări” cu care a fost construit corpul nostru și din care este formată umanitatea noastră.

Vă doresc tuturor o perioadă de vară frumoasă și o săptămână cu mult curaj în a vă asuma tot ceea ce vine așa cum vine.

Cu iubire, tuturor

Sursă text și foto: Facebook / Zyanna Orinda
www.centrulnatura.ro