#ConstanțaEsteBine Ziua 139 – 18.05.2022 Astăzi sărbătoresc melcul

Începănd exerciții de flexibilitate am constatat două lucruri:
1) Cât de rigide și înțepenite sunt articulațiile pe care le folosesc extensiv mai puțin (umeri, șolduri, genunchi, articulațiile degetelor, ceafa etc)
2) Cât de mult timp îmi ia să le ”dau drumul”.
În urmă cu câțiva ani, soluția pentru lucrul fizic era ”forțajul” și ”voința”. Mă străduiam să fac zilnic sau aproape zilnic câte o oră de mișcare în care să prind exercițiile cele mai importante, pe articulațiile pe care le vroiam mai flexibile.

De multe ori am făcut asta în ciuda oboselii, a stării energetice sau a nevoilor corpului.
Mintea mea și-a propus mișcare, voința era antrenată și puternică, așa încât, i-am oferit corpului mișcare, că el avea sau nu nevoie, că putea sau nu.

”Mult și intensiv” este și sloganul sălilor de fitness, care oferă dinamizare fizică în doze uriașe, precum un ospăț de nuntă. Este ca și cum fiecare oră de stat la sală este o masa cu 5 feluri și desert. Pentru corp, forțajele de acest fel înseamnă tortură. Iar la un moment dat, corpul găsește o soluție să împiedice torturarea sa.

Un înțelept cu care am discutat mi-a spus că secretul pentru a obține ceva stabil și de durată sunt pașii mici. Mersul melcului. Puțin astăzi. Puțin mâine. Un strop de pauză. Apoi iar reluarea exersării.
Am fost încurajată să fac zilnic 5-10 minute de exerciții, nu mai mult. Dar să fie zilnic și să fie focalizate, cu atenție și cu dedicație. Când fac exercițiile, să nu fiu cu mintea la treabă, la griji sau în altă parte, ci pe corpul meu. Dacă îi acord câteva minute de atenție exclusivă în fiecare zi, corpul îmi este recunoscător.

Mersul melcului este evoluția oricărui proces natural în corp omenesc. Vorbim de schimbarea dietei, de schimbarea unui obicei (oprirea fumatului sau cafelei, oprirea dulciurilor sau băturii), vorbim de schimbarea unei cariere sau unui serviciu, a unei relații sau a orașului de reședință: toate schimbările presupun timp.

Trăim într-un corp cu inerție mare, ce are nevoie de timp pentru a digera și asimila ce i se întâmplă. Întocmai ca și melcul, avem nevoie să parcurgem ”la pas” fiecare detaliu al experiențelor noastre, pentru a pricepe cu adevărat despre ce este vorba.

Astăzi sărbătoresc melcul pentru că simbolizează cel mai bine viața umană, așa cum este la nivel energetic: o cochilie uriașă de gânduri, griji și energii amestecate, pe care o ducem în spate și viteza de înaintare lentă. Plus urma lipicioasă pe care o lăsăm în lume, vibrațiile emanate de prezența noastră, ce amintesc celorlalți că ”am trecut pe acolo”.

Când mă uit la un melc îmi amintesc iar și iar ce am de făcut: să-mi micșorez cochilia (că nu este nevoie să fie atât de mare) și să-mi reglez drumul și ”secrețiile” pe care le eman. Să fiu atentă la gânduri și emoții, să nu mai agresez lumea din jur cu neputințele mele.

Este un proces de durată, care se fac pas cu pas, zi de zi, minut cu minut. Mergem înainte, în pas de melc, dar cu conștiență și prezență. Observând cu atenție totul, mai ales lumea interioară.

Multumesc Ioana Miclean pentru fotografii și inspirație.
Să avem cu toții o zi de sărbătorire a melcului cât mai interesantă, în plin tranzit retrograd al planetei Mercur, într-o zi de miercuri (zi a comunicării) și la mijlocul unei săptămâni abia ieșite din portalul eclipselor. Cu iubire

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda