#ConstanțaEsteBine Ziua 225 – 13.08.2022. Astăzi sărbătoresc ”non-acțiunea”

În multe dintre lunile acestui an, pe data de 13 ale lunii am sărbătorit ”frica”.

Emoția numită frică nu este altceva decât reacția la gânduri, la poveștile minții.

Copiii mici, care explorează lumea pentru că nu au cuvinte în care să o descrie, nu trăiesc starea de frică.

Frica le este predată începând cu grădinița și școala, când cuvintele încep să aibă putere asupra existenței lor.
Lumea în care trăim este doar o descriere, pe care o fac cei din jur.

Copiii primesc această descriere foarte devreme în viață, de la părinți și cei care îi cresc și apoi, de la școală, colegi, societate și mass-media.
Din momentul în care primim cuvinte cu care descriem ce este în jur, nu ne mai oprim din dialogul interior. Șiruri șiruri de cuvinte, gânduri și imagini umblă în circuite interminabile prin mintea noastră. Judecăți, evaluări, analize, critici și descrieri continue ale lumii se produc zi și noapte, datorită dialogului mental.

Nu mai vedem lumea cum este, ci așa cum ne-a fost ea prezentată că este.
Nu credeți că este așa?
O temă pentru voi toți.
Ați văzut câți pini sunt plantați pe străzile orașului unde locuiți?

Pinii sunt niște arbori foarte rezistenți la poluare. Atât de rezistenți, încât sunt printre puținii ce încă fac față poluării electromagnetice uriașe.
Au fost plantați extensiv în multe orașe și zone ale țării, înlocuind alți arbori, mai puțin rezistenți. Ați văzut pinii? Sunt ușor de recunoscut, pentru că nu au frunze, au ace.

Ridicați ochii și identificați-i.

Dacă nu vă ”descriam” situația de mai sus, ați fi observat vreodată pinii?

Nu vedem decât ceea ce ni se descrie. Căpătăm pentru restul vieții o viziune de tunel, pe care nu ne obosim să o expansionăm, decât dacă viața noastră depinde de asta.

Astăzi sărbătoresc ”non-acțiunea”, pentru că este primul pas în procesul de schimbare.
Să nu mai faci ceea ce-ți declanșează stare de rău pare un comportament logic.
În teorie.

În practică, ”non-acțiunea”, oprirea din acțiuni dăunătoare, se dovedește piatra de încercare a tuturor celor care doresc să-și îmbunătățească viața.
Ne agățăm cu toată forța dependențelor noastre de comportamente dăunătoare: mâncat, băut, fumat, bârfit, lenevie, ecrane, tehnologie, bani, confort, comoditate și multe altele.

Orice ”renunțare” se face cu un consum uriaș de energie.
Vă rog să testați o singură acțiune.
Închideți telefonul, computerul sau tableta o jumătate de zi.
Este o ”non-acțiune” utilă, care ajută corpul fizic, vederea, coloana vertebrală și digestia.
Spuneți-mi cât a fost de ușor. Și ce emoții / reacții interioare au apărut.
Dependența de tehnologie este imensă.

Fizic, este o reală dependență biologică (și chimică). Sunt produse substanțe în corpul nostru, care ne mențin ”excitați” și alerți. Devenim dependenți de încordare și control.

Precum și de stimularea pe care accesul la o lume virtuală o aduce minților noastre.
Această dependență de tehnologie vine la pachet cu alte (multe) dependențe alimentare sau comportamentale.
Ea înlocuiește responsabilitatea pentru propriul corp și starea lui de bine.

Dependența de computer este mai mare decât cea de țigară sau cafea.

Testați. Fără frică și fără șovăială. Merită să faceți ”non-acțiunea” de a nu mai sta la ecrane. Opriți-vă din ceva care știți că vă face rău.
Aplicați și practicați astăzi ”non-acțiunea”, este o zi de 13 numai bună pentru întors pe dos obișnuințe și rutine.
Dacă ”non-acțiunea” pe oprirea tehnologiei se dovedește prea grea (serviciul vostru depinde de asta), faceți o altă ”non-acțiune”.
Nu vă mai justificați. Știți câtă energie pierdeți cu explicațiile pe care vi le dați mental și le dați tuturor? De ce se întâmplă una sau alta, de ce reacționați așa și pe dincolo. Justificările sunt doar tentativele copilului interior de a se dez-vinovății.

O veste utilă pentru fiecare dintre noi: nu suntem buricul pământului. Soarele nu se va opri în traiectoria sa doar că noi am greșit sau nu ne-am respectat promisiunile. Nu este nevoie să explicăm și să justificăm fiecare prostie pe care o facem.

”Non-acțiunea” ne cere să observăm tăcuți ce facem, să remarcăm unde repetăm aceleași tipare auto-agresive și să ne oprim în a le mai repeta.
Sau ”non-acțiunea” de a da bir cu fugiții. La orice zdruncinătură mai mare, abandonăm complet terenul de joacă. Ne luăm găletușele, punem botul și nu ne mai jucăm.

Să ne oprim din a ne ascunde de consecințele faptelor sau oglindirii energiei noastre. Să le înfruntăm, oricât de dureros este totul, cu dorința de a învăța și a beneficia de oportunitate pentru a crește.
Astăzi sărbătoresc ”non-acțiunea”, oprirea din acțiunile care îmi iau energie și mă dez-împuternicesc. Pot face asta simplu, spunând ”stop”. Gata. Mi-e de-ajuns. Până aici.
Așa de repede mă pot schimba.

Am deja exercițiul: când am aflat că Moș Crăciun nu există, m-am schimbat peste noapte. Gândirea magică dispare într-o secundă, când este confruntată cu realitatea.
Oamenii nu se schimbă. Sunt puturoși, comozi și ignoranți. În schimb, dacă viața sau starea lor de bine depinde de asta, se pot schimba într-o secundă. Așa trec din copilărie în adolescență (peste noapte) și din adolescență în starea de adult.
Paradoxurile ființei umane.

Intenționez să particip la o non-acțiune a minții, pe 21 august: un traseu inițiatic în Cheile Brusturetului, lângă peștera Dâmbovicioarei.
https://www.eduvisionlearning.ro/course...
Este o oportunitate să lăsăm la o parte tot ce facem obișnuit și pentru o zi, să fim altfel.
Dacă vă simțiți inspirați, vă aștept să explorăm împreună posibilitățile corpului și energiei. Să lucrăm pe ”non-acțiunea” fricii și să ne descoperim dincolo de descrierea minții.

Să avem o zi de week-end cât mai interesantă, didactică și mai ales utilă.

Cu iubire tuturor


Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda