#ConstanţaEsteBine Ziua 231 – 18.08.2022 Astăzi sărbătoresc parabolele

Tot ce citim și auzim sunt colecții de povești, alegorii și parabole.
Zilnic folosim în limbajul curent metafore, alegorii, parabole.
Facem ”vrăjitorie” cu vorbele noastre fără măcar să realizăm.
”Cusătura cu ață albă” este o parabolă.
”Mânca-l-ar mama de copil frumos” este o parabolă – clar intenția mamei nu este să-și mănânce copilul. Doar că plăcerea gustului este atât de intensă, încât orice alt sentiment se exprimă raportat la această plăcere primordială printr-o parabolă. O figură de stil (o obișnuință de vorbire).
”Mi-a stat mintea în loc” am spus în momentul în care am audiat un film pe youtube care m-a inspirat în această postare
https://www.youtube.com/watch?v=SZfYrLbTZLY
(îmi pare rău pentru cei care nu vorbesc engleză, nu am varianta sa tradusă).

Desigur că mintea mea nu stă așa simplu ”pe loc”. Doar că momentul de ”aha” a fost atât de intens încât am mai scos o ”vrajă” din gura mea. O parabolă. O figură de vorbire.
Limbajul modern este plin ochi de astfel de ”figuri de stil” și de ”fițe” de toate felurile. Nimic altceva decât alegorii, parabole, simboluri, povești. NU realitatea. Ci interpretarea realității prin filtrul persoanei care o descrie.

Când Iisus povestește că a petrecut 40 de zile în deșert, el vorbește în parabole.
”Deșert” este un cuvânt alegoric care descrie starea de confuzie, pe care o încercăm cu toții, când lumea noastră nu mai face sens.
În acele momente, tot ce era viu și hrănit în structurile noastre se usucă, și în interiorul nostru se instalează deșertul. Face altfel sens totul.
Oamenii care citesc textele literal sunt oameni care se uită dar nu văd.

Putem să ne uităm la Biblie, dar și la alte texte ce stau la baza credințelor, ca o colecție de parabole, metafore și alegorii ce descriu modalități de a face față dificultăților psihologice prin care trec oamenii pe pământ
Exemplu: ”balena care-l înghite pe Iona”, o provocare atât de mare, care pur și simplu l-a copleșit și înghițit. Doar că a rămas viu, în interiorul ei (în timpul provocării, a reușit să rămână în viață) și când a ieșit de acolo, a devenit înțelept.
O informație importantă pentru astăzi, de sărbătoarea parabolelor.
Avem două emisfere cerebrale:

Emisfera stângă, care gândește rațional, logic, literal, structural, ia lucrurile drept ceea ce sunt, este serioasă și ordonată, limitativă și critică. Lumea materială, banii, posesiunile, supraviețuire, siguranță, instincte animalice.
Emisfera dreaptă, artistică, un pic împrăștiată, plină de culori, sunete, metafore, poezie, alegorii și parabole, atot-cuprinzătoare și infinit de imaginativă. Lumea spirituală, sufletul. Evoluție, creștere, conexiune cu Divinul.

Nu v-ați întrebat de ce în Biblie Iisus stă la dreapta lui Dumnezeu?
Iisus aruncă plasa să ”pescuiască” în partea dreaptă?
Se construiesc ușile de intrare în Temple pe partea dreaptă?
De ce ne numim ”drept-credincioși”?
Înțelepții care au scris aceste texte intenționează să ne ghideze din frecvența joasă a emisferei cerebrale stângi, logice, în cea mai înaltă, holistică și simbolică a emisferei drepte.

Să privim lumea, de fapt, să o percepem din frecvența de vibrație a emisferei DREPTE.
Ce înseamnă ”să mergi pe apă?” Parabolic, ar însemna ca într-o situație nesigură și fluidă, să poți păși cât de bine reușești, ca să rămâi în picioare.
Ce ar însemna ”să trezești morții la viață”? Parabolic, înseamnă că cineva care nu mai are niciun pic de lumină și dorință de a trăi să regăsească un motiv pentru care să merită să-și retrezească lumina interioară.

Ce înseamnă ”să hrănești 5000 de oameni cu doi pești și cinci bucăți de pâine”? Înseamnă că poți explica foarte clar, cu doar câteva concepte, realitatea așa cum este într-o formă să facă sens pentru ei toți. Și să aibă în masă un ”aha!” – asta era!
”Circumcizia” este deschiderea inimii, pentru a se conecta cu spiritul interior, nu procedura ”ad-literam” care se realizează în interpretarea tip emisferă stângă a textului.
Iisus povățuiește chiar în text ca focalizarea atenției în citirea Bibliei să fie pe ”spiritul poveștii”, nu pe înțelesul literal al său.
Cu toții vorbim zilnic în parabole.
Puteți să le ”vânați” astăzi în experiența voastră?
Să descoperiți cum spuneți automat ”ei, nu mai spune” (când de fapt, doriți să subînțelegeți, mai spune, mă interesează, mai spune), ”du-te naibii” (când vreți să spuneți doar - nu te vreau acum în preajma mea – și nu ”să mori și să ajungi în iad”), mor de foame”, ”mor de somn”, ”mor de oboseală” sau ”picioarele mă omoară”.

Sărbătorim astăzi parabolele, pentru că vorbim continuu în parabole, gândim în parabole, citim povești tip parabole în toate cărțile noastre (mai ales în cele științifice). Suntem atât de obișnuiți să comunicăm simbolic și metaforic că nu mai realizăm asta. Folosim repetitiv parabolele și le considerăm adevărate.
Când copilul crede în parabola lui Moș Crăciun la 20 sau 30 de ani, cum îl numește societatea?
Cum suntem oare, noi toți?

Astăzi intenționez să mă cercetez bine. Iar am o perioadă de ”aha!”
Se pare că asta fac radiațiile solare (adăugate celor electromagnetice), care de 3-4 zile realmente ne încing la maxim corpurile și sistemele nervoase. Ne ”coc”.
V-ați prins?
Ne coacem, dragii mei.
Nu mai suntem ”cruzi”.
Nu asta spunem noi despre copii, când încep să se transforme?
Ce parabole extraordinare, pentru a descrie procese interioare aproape imposibil de pus în cuvinte.
Să avem o zi minunată, plină de parabole și cu ochii larg deschiși. Lumea este chiar interesantă și frumoasă, merită explorată iar viața trăită în prezență.
Cu iubire, tuturor!

Articol şi foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda