#ConstanțaEsteBine Ziua 256 – 13.09.2022 Astăzi sărbătoresc butonul pornit/oprit

În multe dintre lunile anului, în ziua de 13 am celebrat frica, acea emoție care ne face corpul să reacționez cu strângere, tensionare și încordare.

Astăzi voi alege să citez din cartea lui Michael Moss, ”Dependenți de mâncare”. La pagina 62 a cărții, el începe să istorisească cercetările făcute în anii 1968-1970 pe cobai, în urma cărora au fost identificați în creier (în hipocampus și amigdală) butoanele de ”pornit/oprit” ale poftei de mâncare și plăcerii. Și cu ajutorul unor impulsuri de curent electric, șoarecii au devenit păpuși în mâinile cercetătorilor. Se creștea impulsul electric, șoarecele ronțăia continuu. Se oprea curentul electric, șoarecele se oprea confuz, fără să înțeleagă ce se întâmpla cu el.

Cu alte cuvinte, oamenii începeau să realizeze că puterea de a influența comportamente atât de importante, precum alimentația, stă în mâinile lor. Și faptul că poftele alimentare se află în creier și nu în stomac, așa cum s-a crezut mult timp.

O persoană care și-a făcut operație de micșorare de stomac și a constatat că nu au dispărut poftele, impulsurile și nevoia de ronțăială, în ciuda faptului că nu era loc pentru introducerea alimentelor, a replicat: ”Trebuia să mă operez pe creier”.

Suntem deja în 2022. Au trecut peste 60 de ani de la acele cercetări de început. Tehnologia a avansat. Avem cu toții atașat de cap, de ureche, de încheietura mâinii sau în apropierea corpului multe dispozitive ce funcționează cu antene și impulsuri electrice puternice.

Ce spuneam despre cercetările din anii 70?
Ce vorbeau între ei cercetătorii? (despre șoareci, desigur):
”Pot să-i declanșez foamea oricând vreau, apăsând pe un buton”.

Este întâmplătoarea dezvoltarea acestei tehnologii de comunicație complexe, în același timp, rapid acceptate de oameni?
Impulsurile greu de controlat când este vorba de alimente, de substanțe ce declanșează centrul plăcerii (țigară, alcool, etnobotanice) sau comportamente care se adresează acestor centre din creier (divertisment, sex, cumpărături etc) ne copleșesc zilnic într-o cantitate uriașă, comparativ cu viteza lor cu trei generații în urmă.

Tehnologia joacă un rol fundamental în acest proces.
Sunt mult mai multe ecrane în care privim sutele și miile de reclame, la produse tip alimente, haine, obiecte decorative sau comportamente dezirabile.

Ne uităm mai des la ecrane decât la lumea din jur.
Mai frecvent este adevărat ce vedem în telefon sau tabletă, decât în afara noastră, în lume.
În mâinile cui se află în prezent butonul de pornit/oprit?
Credeți că cercetările făcute minuțios, descrise detaliat în cartea lui Moss și replicate de mulți oameni de știință, au rămas doar descrieri în cărțile citite de o mână de oameni?
Sau ele au fost și sunt utilizate de o structură industrială intricată și complexă, destinată să mențină cobaii umani într-o stare continuă de agitație și fervoare?

Cu declanșare continuă a butonului ”pornit” și folosirea din ce în ce mai rară a celui de ”oprit”.
Să ne fie frică de ce se întâmplă?
Da, este util să ne fie frică.
Această emoție apare doar să ne anunțe că supraviețuirea noastră ne este amenințată.

Când instinctele noastre nu pot fi controlate de mintea conștientă și noi nu mai stăpânim butonul de pornit/oprit, apare senzația de teamă.
Am constatat asta odată cu lucrul la computer sau telefon, când ocazional, altceva sau altcineva preia controlul. Și aparatul nu mai răspunde la impulsurile pe care le transmit eu. Ci face ceea ce altcineva sau altceva îi transmite.

Mă întreb dacă există un risc ca butoanele de pornit/oprit să fie complet dezafectate, și întreaga tehnologie să rămână pe mod-ul ”funcționare” continuu.
Deocamdată, bateriile folosite nu au tehnologia suficientă pentru a menține funcționarea o perioadă suficient de lungă de timp.
Reîncărcarea bateriei este o pauză bine-meritată, atât pentru tehnologie, cât și pentru corpul nostru. Noroc de ”oprit-ul” de nevoie, anunțat de terminarea bateriei.

Începem să înțelegem mai bine funcția odihnei și a somnului, în contextul epuizării care apare odată cu copleșirea senzorială și informațională.
Astăzi sărbătoresc butonul pornit/oprit pentru că intenționez să observ cine controlează acest centru din creierul meu?

Observațiile din ultimele zile mi-au arătat că nu întotdeauna eu sunt la tastatură.
Dacă nu sunt ”eu”, conștiența ce locuiește acest corp, atunci cui permit să decidă pentru mine să mă angajez în comportamente care nu îmi sunt utile și nu îmi fac bine?

Iată un subiect interesant, care merită toată introspecția și atenția, dintr-o poziție detașată și din conștiența faptului că sunt o luminozitate. Am putere de a decide destinul luminii care sunt și în același timp, caut să înțeleg mai bine corpul fizic, relațiile sale cu restul lumii, dar și modul în care stăpânii lumii modifică jocul din jurul nostru.

Continuăm sărbătorirea zilnică a aspectelor variate și interesante ale vieții.
Cine spune că ne plictisim aici pe pământ?

Suntem spirite curioase, aventuroase și jucăușe. Folosim orice subiect pentru a învăța ceva mai multe despre noi înșine și lumea în care ne aflăm.
Călătoria lui Harap alb continuă.

Momentan, ne uităm ciudat și curios la acel om spân care ne tot oferă vorbe mieroase și servicii aparent gratuite. Interesant, nu?
O zi minunată tuturor,

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda