#ConstanțaEsteBine Ziua 362 – 28.12.2022 Astăzi sărbătoresc constatările

Un înțelept al lumii spunea că viața se trăiește înainte și se înțelege înapoi. Cu alte cuvinte, trăim zi de zi, fiecare moment așa cum alegem să-l trăim, și atunci când privim în urmă, prin lentilele amintirilor, evaluăm experiențele pe care le-am avut și învățând din ele, ajustăm următorii pași pe care îi facem.
Vă amintiți că vorbeam de ”liber arbitru” și ”destin” în alte postări ale anului.
ȘI vă spuneam că destinul este drumul pe care am trecut, deciziile pe care le-am luat, erorile pe care le-am făcut, succesele trăite și toate întâmplările al căror personaj principal am fost până în acest moment.

Destinul se evaluează uitându-ne în trecutul nostru, care nu este nimic altceva decât o poveste spusă de minte.
Viitorul ce urmează este o altă poveste spusă tot de mintea noastră, ce include ”liberul arbitru”, adică abilitatea de a decide, a alege, a face lucrurile într-un anume fel. Din nou, avem de-a face cu o altă poveste, adică o nouă realitate virtuală. Pentru că putem să luăm decizii doar în baza experiențelor trecute.

Cu alte cuvinte, mental ne situăm între două realități virtuale, una numită trecut (din care ne amintim selectiv doar punctul nostru de vedere al experienței) și alta numită viitor (ce nu este decât o proiecție a lecțiilor trecute amestecată cu speranță și gândire magică).
Iar prezentul, despre care ne vorbesc toți înțelepții lumii, este de multe ori un ”prezentism” ca în postarea zilei anterioare.

Am constatat în aceste zile libere și puțin structurate ca program că prezentul este dificil de trăit, dacă nu există disciplină și antrenament anterior.
A fii prezent în viață și a observa timp de 8-10 sau mai multe ore deciziile pe care le luăm pentru starea de bine a corpului, a emoțiilor și a minții necesită mult antrenament.
Pregătirea de ani de zile nu-ți garantează răspunsul eficient, la provocările (uneori mici, alteori mari) pe care le aduce o perioadă diferită de rutina zilnică.
Am o întrebare (retorică, desigur) pentru voi, în această zi: dacă Sărbătorile de iarnă ar dura 2- 3 săptămâni, în loc de 2-3 zile și s-ar derula așa cum s-au derulat pentru fiecare dintre voi zilele ce au trecut, ați fi mulțumiți?

Dacă ritualurile ar fi aceleași, zilnic cu servirea elaborată a meselor încărcate, cu ascultarea acelorași melodii, cu aceleași cuvinte, spunând aceleași povești, acelorași oameni, cu vizionarea acelorași filme timp de 2-3 săptămâni, în loc de 2-3 zile cum v-ați simți?
Astăzi sărbătoresc constatări pe care mi le prilejuiește ieșirea temporară de pe roata rutinelor zilnice. Mă uit, observ cu ochii deschiși și doar constat.
Așa cum am constatat multe despre prezență și atenție, datorită acestor postări zilnice.

Cu siguranță că ați sesizat, de-a lungul unui an calendaristic de postări zilnice, că au fost perioade în care am pierdut șirul cifrelor care numerotează zilele. Am observat asta o dată și am reușit să corectez, rapid. Dar s-a mai întâmplat de alte două ori, și am descoperit doar acum, la finalul proiectului, când am început să pregătesc cartea tip ebook, în care voi colecta toate aceste postări, pentru a le avea disponibile celor ce doresc să revadă micul proiect. Interesant a fost că o dată am greșit în plus și altă dată în minus, așa că la final, rezultatul a fost aparent corect.

Am obținut numărul corect de zile ale anului, deși am făcut erori pe parcurs, fără măcar să realizez că le-am făcut.
Câți dintre noi nu ajungem la final de călătorie fiind convinși că este corect și bine ce-am făcut, dar dacă recapitulăm sistematic parcursul, constatăm erorile făcute (și pe care le-am fi lăsat așa, ne-corectate, de n-ar fi fost recapitularea)?

Astăzi sărbătoresc constatările, pentru că mă fac să fiu prezentă și îmi antrenează vigilența. Simt că doar așa pot trăi real, în momentul prezent, fără regrete, resentimente sau gândire magică. Observând cu atenție, stând la pândă cu tot antrenamentul vânătoresc și sesizând ceea ce este, așa cum este. Ajustând drumul și pașii, ritmul călătoriei și energia implicată, pe măsură ce drumul se derulează. Și intenționând iar și iar, impecabilitate, fără preocupare inutilă pentru rezultat. Pentru că acesta este ceea ce este, atunci când fiecare pas spre atingerea lui devine centrul atenției.
Să avem o zi de decembrie bună și echilibrată
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda