131 de ani de la dispariția lui Vasile Alecsandri Poet, om politic și creator al teatrului românesc

În urmă cu 131 de ani se stingea Vasile Alecsandri, una dintre cele mai importante personalitați române.

Data și locul nașterii nu au fost stabilite cu exactitate de către specialiști, anul ar putea fi 1818, 1819 sau 1821, iar locul undeva în raza județului Bacău.

Formarea a început-o la pensionul francez unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și Matei Millo, actorul pentru care a scris „Chirițele“ și o parte din „Cântecele comice“.

Își continuă studiile la Paris, alături de viitorul domnitor, Alexadru Ioan Cuza. Aici a dat bacalaureatul. A urmat apoi Facultatea de Inginerie pe care nu a terminat-o.
În 1838 scrie primele încercări literare în limba franceză. În 1840, alături de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a preluat conducerea teatrului din Iași. Așa și-a început cariera de dramaturg care i-a adus cele mai cunoscute succese. A scris peste 2000 de pagini dramaturgice, realizând cel mai rezistent compartiment al activității sale. El a pus bazele dramaturgiei românești.

În 1842 pleacă într-o călătorie în Munții Moldovei, unde a descoperit valoarea artistică a poeziei populare. În urma expediției scrie primele poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul „Doine“.
 
Vasile Alecsandri a redactat  cele 16 puncte ale petiției adresate domnitorului Mihail Sturdza
 
Poetul a fost și un adevărat patriot. A fost unul din fruntașii revoluției din 1848 din Moldova. Pe martie 1848 în cadrul unei întâlniri la Hotelul Petersburg, revoluționarii au scris o petiție către domnitorul Mihail Strurdza care conținea 16 doleanțe. Aceasta a fost redactată de Vasile Alecsandri.

După înfrângerea mișcării poetul este exilat. După câteva călătorii, Alecsandri se stabilește în Paris. În exil scrie poeziile „Adio Moldovei“ și „Sentinela Română“.

După multe călătorii prin lume, poetul se întoarce în România, unde se căsătorește cu Paula Lucasievici care a avut o fata, Maria. Se stabilește la Mircești unde va rămâne până la moarte.

În 1882 este ales președinte al secției de literatură a Academiei Române.

Moare, după o lungă suferință, pe 22 august 1890 la conacul său din Mircești.  
 
Citește și:

Membrul fondator al Academiei Române care a pus bazele dramaturgiei în România