Anaid Tavitian - „Hrisovul de Binecuvântare Arhierească vine într-un moment special pentru mine, într-un moment de suflet“ (galerie foto)

Biserica armeană „Sfânta Maria” din Constanța și-a serbat, ieri, hramul. Cu acest prilej, omul de teatru Anaid Tavitian a primit Hrisovul de Binecuvântare Arhierească.
 
Liturghia a fost oficiată de ÎPS Episcop Datev Hagopian, alături de preotul paroh Ter Oshakan Qahana Khachatryan și corul bisericii armenești. Slujba a avut mai multe etape, prima fiind oficierea sfintei liturghii, continuând cu înmânarea Hrisovului de Binecuvântare Arhierească și binecuvântarea și sfințirea Madagh-ului, în curtea bisericii armene, și cu distribuirea unor pachete.
Conform tradiției, în octombrie, Biserica armeană „Sfânta Maria” din Constanța își prăznuiește hramul, dar un eveniment deosebit a fost și înmânarea hrisovului teatrologului Anaid Tavitian, fix în anul în care aceasta împlinește 40 de ani de carieră. Slujba oficiată de ÎPS episcop Datev Hagopian a fost plină de emoție, iar credincioșii i-au fost alături trup și suflet pe tot parcursul acesteia. Slujba și cântecele bisericești ale corului de femei au creat o stare generală de liniște, de calm. La final, ÎPS episcop Datev Hagopian a ținut să vorbească despre legătura pe care trebuie să o aibă oamenii cu biserica și cum aceasta trebuie să fie parte din ei și să îi călăuzească pretutindeni.
 
Înmânarea Hrisovului de Binecuvântare Arhierească teatrologului Anaid Tavitian i-a adus acesteia o imensă emoție, dar și mândrie, generată de faptul că este atât de apreciată de comunitatea armenească din care face parte. În timpul slujbei și-a stăpânit cu greu emoțiile și lacrimile, spunând că este foarte onorată că primește acest dar, cu atâta însemnătate pentru ea.
 
„Evenimentul de astăzi este unul de suflet, o tradiție în comunitatea armeană, care are loc în fiecare an, toamna, cu prilejul hramului bisericii armenești”, a spus Anaid Tavitian. Totodată, ea a subliniat că aceste slujbe sunt un prilej de întâlnire pentru armenii din toate comunitățile din România. „Așa cum ei vin la noi, și noi, constănțenii, suntem invitați să participam la hramurile altor biserici armenești din țară”, a mai menționat teatrologul.
 
Anaid Tavitian a vorbit cu multă bucurie despre faptul că biserica armenească a decis să o aleagă pe ea pentru a primi Hrisovul de Binecuvântare Arhierească, simbol al prețuirii comunității armenești pentru munca depusă în cei 40 de ani de carieră în teatru. „Anul acesta eu am avut bucuria, privilegiul să primesc acest hrisov de binecuvântare arhierească. Vine într-un moment special pentru mine, într-un moment de suflet: emoția a fost dublă, pentru că în toamna acestui an s-au împlinit 40 de ani de când m-am dedicat vieții teatrale constănțene”, a spus teatrologul Anaid Tavitian. „Este un moment cu dublă semnificație pentru mine. El vine pentru mine într-un moment frumos și, implicit, este o onoare, o bucurie și totodată o încurajare să contribui în continuare la viața comunității armene, de care sunt foarte legată. Sunt mândră că sunt armeancă, dar sunt mândră și că sunt dobrogeancă”, a conchis aceasta.

De asemenea, la hotelul Ibis a avut loc o expoziție de fotografii care înfățișează momente din viața comunității armene, urmată de o masă festivă prin care s-a prăznuit Madagh-ul, toate acestea realizându-se cu sprijinul UAR Sucursala Constanța.
 
 
Madagh-ul, Jertfa sau Pomana, un obicei armenesc ce a rezistat timpului
 
Madagh-ul (Jertfa sau Pomana) este unul din cele mai vechi obiceiuri ale armenilor, care, cândva - în timpuri imemoriale - consta în aducerea de jertfe zeilor, spre a-i cinsti și a le câștiga bunăvoința. Această rânduială precreștină a fost păstrată însă și după creștinarea poporului armean, care a adoptat în mod oficial religia creștină, devenind primul stat creștin din lume (anul 301 d.C.). Intrată în tradiție prin celebrarea an de an, sărbătoarea Madagh-ului a fost consacrată drept o nescrisă lege strămoșească, una dintre caracteristicile specifice ale colectivității armene, oriunde s-ar afla.
 
Semnificația sa a fost modificată însă, renunțându-se la aducerea ofrandei unor zei legendari. Astfel, Madagh-ul a dobândit noi sensuri, profund umaniste: jertfa care se pregătește și se împarte întru dobândirea grației divine pentru toți cei suferinzi, vârstnici și nevoiași este destinată să procure tihnă și împăcare, pace și seninătate în sufletele tuturor credincioșilor.

Cartea Sfântă grăiește: „Ferice de cel care îl hrănește pe nevoiaș, căci cel ce dă pomană săracului, lui Dumnezeu îi dă, iar Dumnezeu îl va răsplăti potrivit cu aceasta”. Astăzi se face jertfă cu diferite prilejuri: cu ocazia marilor sărbători ale Domnului, a legămintelor, a pelerinajelor, pentru a scăpa de diferite primejdii, pentru a avea succes sau pentru a mulțumi și slăvi pe Dumnezeu. Preotul oficiază slujba citind rugăciuni și psalmi și sfințește sarea cu Sfânta Cruce.