Biografii din marele Dicționar al Literaturii Române Carismaticul scriitor Mircea Dinescu aniversează șapte decenii de viață

„Bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele-şoc şi metaforele percutante îi vin în cascadă, proaspete şi nepăsătoare, cu încărcătură afectuoasă şi cinică, brutal repezite şi tandre, proletare şi nobile, înscriindu-se laolaltă pe un traseu totuşi bine determinat, spunând exact ce li s-a menit să spună, fără ezitări, fără ambiguităţi. […] Darul acestei poezii este de a canaliza nemijlocit spre frumuseţe şi distincţie expresivă tot ce-ar părea sortit să se exprime altfel, în limbajul mai curând al unui moralist exasperat de urâtul vieţii”.
 
Astfel descrie criticul literar și scriitorul Lucian Raicu (n. Bernard Leibovici, 12 mai 1934, Iași - d. 22 noiembrie 2006, Paris) poezia lui Mircea Dinescu în finalul amplei biografii din cuprinsul Dicționarului General al Literaturii Române (Academia Română, 2017), din care vă prezentăm astăzi, la ceas aniversar, un fragment din tumultoasa-i existență.
 
Născut pe 11 noiembrie 1950 la Slobozia, scriitorul, publicistul și omul de televiziune Mircea Dinescu este fiul Aureliei Dinescu (n. Badea) şi al lui Ştefan Dinescu, muncitori.
Urmează liceul la Slobozia (1965–1969) şi Facultatea de Ziaristică a Academiei „Ştefan Gheorghiu” (1979–1984). Debutează publicistic în „Luceafărul” (1967), iar editorial cu volumul de versuri „Invocaţie nimănui” (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor).

Este angajat la Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti (1972–1976), apoi ca redactor la „Luceafărul” (1976–1982) şi „România literară”(1982–1989). La finele unui deceniu în care desfăşurase o activitate calificată drept disidenţă, în primăvara lui 1989 apare cu un interviu ostil regimului comunist în cotidianul francez „Libération”, iar în toamna aceluiaşi an publică în cotidianul vest-german „Frankfurter Allgemeine Zeitung” articolul
Mamutul şi literatura – acţiuni soldate cu o perioadă de arest la domiciliu, excludere din partid, interdicţie de publicare şi pierderea locului de muncă. După 1989 beneficiază de mai multe burse şi premii în străinătate, devine preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1990–1993), întemeiază săptămânalul satiric „Academia Caţavencu” (1990), al cărui director este până în 2000, după care trece la conducerea nou-înfiinţatelor „Plai cu boi” (2000) şi „Aspirina săracului” (2003); devine realizator de emisiuni TV şi om de afaceri. Este fondatorul „portului cultural” de la Cetate (Dolj), unde găzduieşte diferite festivaluri artistice, acompaniate de festinuri.
A fost membru al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. A primit de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1976,1981), Premiul Academiei Române (1976), Premiul Internaţional de Poezie (Rotterdam, 1989), Premiul Internaţional Central European Time (Budapesta,1998), Premiul Herder (1999), Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” (Botoşani, 2008).

Debutul lui Dinescu cu „Invocaţie nimănui” se petrece în contextul recuperării modernismului, deschis în anii ’60 de poezia lui Nichita Stănescu. Formula preponderent metaforică, din zona miturilor şi a simbolurilor înalte, spiritul liber, din spiţa dionisiacului vitalist, marcat de o febră a autoafirmării ofensive, aduc, în acest prim volum şi în următorul,
„Elegii de când eram mai tânăr” (1973), un tribut liricii româneşti din prima jumătate a secolului trecut, dar şi tradiţiei rebele a Franţei, de la François Villon la Arthur Rimbaud.
 
SCRIERI:

• Invocaţie nimănui, Bucureşti, 1971;
• Elegii de cânderam mai tânăr, Bucureşti, 1973;
• Proprietarul de poduri, Bucureşti, 1976;
• La dispoziţia dumneavoastră, Bucureşti,1979;
• Teroarea bunului simţ, postfaţă Lucian Raicu, Bucureşti, 1980;
• Democraţia naturii, Bucureşti, 1981;
• Exil pe o boabă de piper, Bucureşti, 1983;
• Rimbaud negustorul, Bucureşti, 1985;
• Moartea citeşte ziarul, Amsterdam, 1989; ed. pref. Sorin Alexandrescu, Bucureşti, 1990;
• O beţie cu Marx, Bucureşti 1996;
• Pamflete vesele şi triste, Bucureşti,1996;
• Fluierături în biserică, Bucureşti, 1998;
• Nelu Santinelu, căprar la Cotroceni, Bucureşti, 1998;
• Corigent la cele sfinte, Bucureşti, 2003;
• Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2004–2010), Bucureşti, 2010.

 
Citește și:

Iubirea mea să scoată ţări din criză Mircea Dinescu şi-a lansat volumul de versuri la Constanţa (galerie foto)