#citeșteDobrogea 107 ani de la nașterea scriitorului dobrogean Pericle Martinescu

Astăzi se împlinesc 107 ani de la nașterea, la Viișoara, a celui de care cu onoare mă simt legată ca fiind fratele bunicului meu și de a cărui memorie mă leagă destul de puține momente, din nefericire, poate din cauza distanței, dar cu siguranță din cauza altor preocupări ce acum fac loc regretelor de a nu fi fost mai apropiați.
Pericle Martinescu nu s-a studiat în cărțile de limba română și cu siguranța nici nu-și va găsi locul, pentru că scriitura sa nu este una tocmai la îndemâna generației Iphone, dar nici a actualei „elite” ministeriale.

Poate că nici constănțenii, atâția câți îi cunosc cărțile, nu l-ar fi descoperit dacă în 1996 - dar și mai înainte - conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan nu s-ar fi aplecat asupra creației „unchiului Pericle” (cum i ne adresam noi, nepoții). Tot datorită perseverenței dânsei, școala din Viișoara îi poartă numele.
Și poate că atunci când credeam că va fi dat uitării, am primit de veste că traducătorul Joaquin Gariggos și-ar dori să traducă una dintre cărțile de referință ale lui Pericle Martinescu - „7 ani cât 70”.

„Stimată doamnă, sunt traducător de literatură română în spaniolă și de mult doream să iau legătura cu titularul drepturilor de autor ale lui Pericle Martinescu. M-am zbătut ani de zile încercând să-l găsesc, dar a fost în zadar. Acum trei sau patru ani, am convins un editor ca să publice jurnalul lui Pericle «7ani cât 70», care mi se pare un document extraordinar, unic în memorialistica românească. Din nefericire, afacerea n-a ajuns la bun sfârșit din motivul amintit. Voi încerca din nou. Anul acesta n-ar fi posibil căci programul meu este complet, dar s-ar putea pentru sesiunea 2019. Vom vedea. Eu am corespondat cu dl. Pericle și chiar i-am luat un interviu împreună cu Gabriela Adameșteanu, în domiciliul său din Bucureștii Noi, dacă nu mă înșel în anul 2004. În 2006, am publicat într-o revistă literară spaniolă articolul său «Tânărul Mircea Eliade».

Mă bucur mult că v-am găsit și sper ca legătura noastră să fie rodnică.
Cu deosebită considerațiune”.
Jurnalul despre care vorbesc - „7 ani cât 70” ilustrează o perioadă extrem de neagră din viața lui Pericle Martinescu – 1948 -1954, dar a rămas posterității drept o mărturie cinstită și durabilă despre supraviețuirea spiritelor înalte și incoruptibile în vremuri tulburi și neprielnice.
Considerat cel mai vârstnic „sburătorist” lovinescian, opera lui Pericle Martinescu figurează în Dicționarul Scriitorilor Români ca aparținând unui activ și entuziast al mișcării literare interbelice.

Într-unul dintre ultimele interviuri acordate înainte de a se stinge din viață (24 decembrie 2005), pentru revista „România Literară”, în 2003, mărturisea: „Am sentimentul că voi părăsi această lume mulţumit de ceea ce am realizat - deşi puţin - şi cu convingerea că ţara noastră nu va dispărea niciodată, deşi mi-e teamă că va trece, în viitorul previzibil, prin «aventuri» şi mai teribile decât până acum”. Cât de profetic...
Pentru toate aceste considerente, dar mai ales pentru că face parte din panteonul dobrogean al personalităților care nu merită date uitării, cotidianul ZIUA de Constanța, în amplul și onorabilul său demers jurnalistic de restituire a adevăratelor valori, îi va digitaliza întreaga operă.
 
Citește și:

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Scriitorul Pericle Martinescu (galerie foto)