Doina Jela şi-a lansat cartea „Villa Margareta“ la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa (galerie foto)

 

Ieri, la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, a avut loc lansarea cărţii „Villa Margareta“, semnată de Doina Jela, jurnalist, editor, traducător şi scriitor, eveniment ce a avut loc în sala „Umberto Eco“.
 
Aşa cum indica şi afişul, evenimentul a fost structurat în trei părţi. O conferinţă cu tema „Ficţiune şi non-ficţiune în abordarea trecutului comunist: eficienţă şi impact“, lansarea propriu-zisă a cărţii şi o sesiune de autografe.
 
În prezentarea realizată de conf. univ. dr. Cristina Tamaş, decanul Facultăţii de Litere, aceasta a afirmat că autoarea a publicat, la editura Humanitas, multe volume având ca temă procesul comunismului. Doina Jela a fost redactor la revista Tomis, iar una dintre marile surprize pe care le-a avut a fost aceea de a-şi vedea un roman ecranizat. Decanul Cristina Tamaş a mărturisit că este onorată de prezenţa Doinei Jela la universitate, exprimându-şi în acelaşi timp recunoştinţa legată de faptul că autoarea şi-a făcut timp să îşi lanseze cartea în oraşul de la malul mării, chiar dacă locuieşte în Franţa.
 
Participanţi la acest eveniment au fost studenţii Facultăţii de Litere, alături de profesorii lor. Catedra de Română s-a ocupat de prezentarea cărţii, prin exponenţii săi: prof. univ. dr. Angelo Mitchievici, conf. univ. dr. Lăcrămioara Berechet şi conf. univ. dr. Alina Buzatu. Angelo Mitchievici a făcut o scurtă prezentare a cărţilor lansate de Doina Jela, printre care „Spovedania unui fost torţionar”, „O sută de zile cu Monica Lovinescu” şi „Telejurnalul de noapte”.  
 
Extrem de emoţionată, aşa cum a şi mărturisit, Doina Jela a spus că una dintre primele întrebări pe care şi le-a pus la începutul conferinţei despre „Ficţiune şi non-ficţiune în abordarea trecutului comunist: eficienţă şi impact” a fost: „Oare pe mine, când aveam 20 de ani, mă interesa să vorbesc cu cineva care a trecut prin război, oare tinerii din ziua de azi sunt interesaţi de tot ceea ce a însemnat comunismul?”
 
Încercând să răspundă la această întrebare, scriitoarea a împărţit conferinţa în trei părţi: ficţiune şi non-ficţiune, eficienţă şi impact (graniţe între cele două). Ea a povestit că, după ce a stat de vorbă 26 de ore cu un torţionar, ar fi avut tendinţa de a deveni empatică, şi se întreabă dacă nu cumva cruzimea e în noi toţi şi dacă nu încercăm să o ascundem cât mai adânc.
 
A doua parte a conferinţei a vizat cărţile scrise despre comunism. O altă întrebare pe care şi-o pune este: „De ce nu s-a scris un «roman al comunismului», chiar dacă au trecut mai bine de 20 de ani de la căderea lui?“ Din punctul de vedere al autoarei, s-au publicat mai multe convorbiri, documente, memorii despre comunism, şi mai puţin romane non-fiction; totuşi, printre acestea se numără „Cartea foametei“, a Larisei Tuia, romanele lui Danilo Kiš, „Cel mai iubit dintre pământeni“, al lui Marin Preda, sau scrierile lui Sorin Titel. În opinia autoarei, cele mai emblematice de după 1989 ar fi cele ale lui Filip Florian şi ale Doinei Ruşti. 


 
A treia parte a conferinţei s-a axat asupra scrisului pus în legătură cu primejdia şi cu adrenalina. În concluzie, Doina Jela afirmă că „orice creaţie are legătură cu suferinţa”.
 
Conf. univ. dr. Lăcrămioara Berechet a susţinut că lucrarea Doinei Jela schimbă cu totul perspectiva abordată în anii trecuţi prin scrierea unui roman, a unei ficţiuni care face referire la comunism şi la întâmplările, experienţele şi necazurile unor personaje deosebite. D.J. este instanţa fictivă care poartă numele autorului şi centrul de orientare al textului. Acestui personaj îi revine datoria de a reconstitui şi a reconstrui adevărul unei lumi a cărei coerenţă se construieşte treptat.  
 
La rândul său, conf. univ. dr. Alina Buzatu a subliniat faptul că „Villa Margareta” pare expresia unei voinţe de a păstra o relaţie înteţită, dar şi suspendată, cu forme, idei, trăiri, persoane şi lucruri.
 
Autoarea a mărturisit că intenţia sa legată de această carte a fost ca ea să se concretizeze într-o „operă de artă pop”, făcând referire la faptul că a „spart” textul cu diferite ilustraţii, care atrag cititorul. Totodată, Doina Jela a menţionat că a început lucrul la această carte în anii 1994-1995, însă a abandonat-o, pentru a reîncepe să scrie în 2012.
 
Povestea romanului îmbină o viziune sensibilă, dar totodată critică, a identităţii româneşti şi un existenţialism particular exprimat prin personajele, reflecţiile şi experienţele acestora. Câteva dintre personaje sunt D.J. - instanţa fictivă, Vlad Cernescu, Letiţia, Jeni. Romanul este structurat în două părţi, „Corespondenţi de război” şi „Jurnal de lăsare la vatră”, şi a apărut la editura Polirom. 
 
Emilia Cezara CREȚU este masterand  la Facultatea de Știinţele Comunicării şi Știinţe Politice a Universităţii „Andrei Șaguna” din Constanţa.