Frumoasa istorie a edificiului de la Capidava, între coperțile unei monografii. Iar pentru vizitatori, o cetate încremenită în contestații (galerie foto)

La distanță de șase decenii de la apariția primei monografii despre Cetatea Capidava, semnată de reputații arheologi Florescu, ieri am fost martorii lansării celui de-al doilea volum, de data aceasta alcătuit de conf. univ. dr. Ioan Carol Opriș, prodecanul Facultății de Istorie a Universității din București, și Alexandru Rațiu, arheolog în cadrul Muzeului Național de Istorie a României.
 
Prezentată de unul dintre autori, Ioan Carol Opriș - „veteran“ pe șantierul de la Capidava, povestioara unor vremuri demult apuse ne-a trimis cu... gândul într-un județ Constanța „paralel“, înfloritor dintr-un turism istoric ce forfotește de atestări materiale dintre cele mai diverse și pe care arheologii zilelor noastre nu încetează să le scoată la iveală, doar pentru cercetare științifică.

 

Astfel de demersuri, așa cum afirma și arheologul Constantin Băjenaru - alt „veteran“, dar la Cetatea Ulmetum, contribuie la o diseminare a săpăturilor arheologice din Dobrogea, o înțelegere a rostului acestora.
„În ultimii 20 de ani, din păcate, avem destul de puține astfel de lucrări publicate. Și mă gândesc aici la Halmiris, care are un volum, și mai apoi, luând-o pe brațul Sf. Gheorghe înapoi spre Ostrov, încerc să caut. La Noviodonum nu găsesc; la Egesis nu găsesc; la Troesmis nu avem ce face, pentru că acolo nu se sapă. Carsium este la stadiul de cercetări științifice și ajungem la Capidava, care sper să declanșeze un tăvălug. Mergând mai jos, Axiopolis nu se sapă, Sacidava - au fost niște tentative ale lui Constantin Scorpan, Durostorum la fel, așteaptă. Prin urmare, Capidava rămâne principalul reper științific pentru înțelegerea Limesului, frontierei romane în Dobrogea.
 
Revenind la lucrarea de față, aș remarca în primul rând alcătuirea sumarului, care ajută nu numai cercetătorii, dar și pe ceilalți eventuali cititori, la identificarea cu foarte mare ușurință a ceea ce îl interesează. Asta înseamnă să ai un instrument de lucru foarte bun, care să te ajute să te informezi rapid și la rândul tău să scrii ceva pe baza acestor cărți.
 
Plecând de la modalitatea de săpătură, arhitectura edificiului cercetat, stratigrafia, modul de săpătură și apoi prezentarea descoperirilor funcție de stratigrafia edificiului este un demers modern. Și evident prezentarea fiecărui obiect arheologic, care este povestea amforelor, iar în acest edificiu avem o panoplie a tuturor surselor importante de aprovizionare ale provinciei Scythia.
 
La fel de importantă mi se pare punerea cap la cap a informațiilor obținute prin studiul monedelor și un demers aproape nou și unic în Dobrogea - dendrocronologia - și care în Occident este utilizată din anii 60-70. Pe baza acestor informații s-a ajuns la datarea distrugerii acestui edificiu undeva prin 582-583. Frumusețea acestei cetăți este dată de acest stop-cadru pe care îl descoperim săpând. Aceste contexte închise, cum le numim noi, sunt extrem de valoroase; cu cât adunăm mai multe, cu atât ne apropiem de adevărul istoric“, a mai afirmat arheologul.

„O săpătură mică, dar cu implicații istorice mari“

Pentru autori, această monografie a reprezentat o ocazie extraordinară de a fi prezentat nu numai rezultatul muncii arheologilor, ci și excepționalele descoperiri pe care le oferă această fabuloasă Cetate Capidava.
 
„Pentru limesul de jos, pentru secțiunea românească a frontierei romane, este cetate iconică, este cetatea la care trebuie să ne gândim cu toții atunci când avem în minte istorie romană. După cum pentru cetățile din interiorul Dobrogei noastre Tropaeum Traiani este un sit cu totul excepțional, după cum pentru cetățile grecești din Pontul stâng Histria este cetatea la care face referință în primul și în primul rând.
 
Un volum care reunește cercetările făcute în două reprize, în anii 90 și după aceea începând din 2007 pentru câțiva ani împreună cu mai tânărul meu coleg Alexandru Rațiu, de la Muzeul Național de Istorie a României din București, asupra unui obiectiv mic, chiar lângă turnul de poartă al cetății, care acoperă de fapt suprafața unui apartament mai de Doamne ajută de 109 mp.
 
O săpătură mică, dar cu implicații istorice mari. Este cumva o situație fericită. Nu întotdeauna găsești asemenea complexe închise și cu tot felul de argumente pe care să le pui și să le înseriezi. Este un început pentru că noi mai avem de la Capidava multe lucruri spectaculoase de publicat. Este așa un soi de teaser acest volum pentru ce urmează. Nu pot decât să mă bucur pentru că am reușit să vă împărtășesc toate aceste lucruri astăzi și sperăm să vă mai prezentăm cât de curând și alte rezultate ale săpăturilor“, a conchis reputatul arheolog.
 
Căruia, în final, i-am solicitat un punct de vedere legat de soarta extrem de tristă a acestei frumoase cetăți, prinsă între o restaurare prost materializată și licitații contestate. Evident, arheologul nu a făcut decât să arate „mireasa“ satului, mai rămâne ca și autoritățile să înțeleagă cât de important este să fie... pețită.
 
xxxxxxx
 
La eveniment a fost prezent și primarul din Topalu, comună care dispune de două obiective turistice extraordinare (puține locuri din țara aceasta se pot lăuda cu o astfel de resursă culturală), dar care sunt grevate de procese, respectiv Muzeul Dinu și Sevasta Vintilă și Cetatea Capidava. Întrebat cum vede viitorul cu astfel de „comori“ în curte, ridică din umeri. „La Capidava știți că sunt probleme cu licitațiile, iar cu procesul pentru muzeu s-a cerut strămutarea judecării la Galați, primul termen fiind pe 15 septembrie. Dar măcar muzeul este deschis“.
 
Citește și:
 
Două companii internaţionale îşi dispută lucrările pentru restaurarea Cetăţii Capidava