„Gestul în desen“ / „Desenul pe pânză“ - Argument expoziţional (document)

GEST ~uri n. 1) Mişcare a unor părţi ale corpului, în special a capului sau a mâinilor, care însoţeşte ori înlocuieşte vorbirea, exprimând o stare psihologică sau o intenţie. 2) fig. Faptă cu o anumită semnificaţie. /  
DESÉN s.n. 1. Prezentare grafică a unui obiect printr-o îmbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ◊ Desen liber = desen făcut cu mâna liberă, fără instrumente; desen tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcţii etc.; desene animate = înşiruire de desene care reprezintă fazele unei mişcări şi care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor fiinţe vii cinematografice. V. animaţie. 2. Arta şi tehnica de a desena. 3. Planul unei construcţii. 4. Ornamentaţia unei ţesături. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin].
 
Pornesc scurta mea dizertaţie cu cele două definiţii din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române tocmai pentru a încerca să lămuresc demersul meu expoziţional.
 
Părerea mea este că a desena înainte de toate înseamnă a gândi. Posibil să fie forma supremă de exteriorizare a unor stări şi sentimente în arta vizuală. Adeseori, desenul este confundat cu ductul, traseul şi materia unui instrument, fie el că e cărbune, grafit, mină de argint sau plumb, un băţ în baiţ, o pensulă, un pix, un tuş, pastel, creioane colorate etc. Doar aşa, dintr-o singură privire, vedem câte tehnici pot fi abordate de către un plastician. Aici pot afirma că definiţia din DEX este corectă, dar incompletă: „Arta şi tehnica de a desena”.
 

Eu pictez desenând şi desenez pictând!

 
Dacă tradiţia criticilor este să facă categorii ale genurilor de artă vizuală pornind de la suportul folosit, sunt curios ce vor spune despre un desen pe pânză. O fi pictură sau grafică, cum adeseori auzim? Eu sunt convins că nu e nici una, nici alta. Dacă abordăm această teorie din punctul de vedere al celor două direcţii din istoria artei, respectiv desenul studiu şi desenul în sine. constatăm că de multe ori suportul nu are importanţă.
 
De multe ori, genul acesta de desen pe pânză pentru un pictor ar însemna începutul unei lucrări, mai precis o eboşă. Pentru un grafician ar reprezenta un desen în sine. Pentru un observator neavizat, ar putea fi un studiu pregătitor al unei lucrări finale. Pentru mine, sunt toate şi niciuna. Desenul, din punctul meu de vedere, este doar un instrument al gândirii mele. Pot să afirm că este modul meu de exteriorizare a unor stări, sentimente faţă de un subiect propus. Nu realizez un chip! Creez o altă realitate a unui real anunţat. De cele mai multe ori, o imagine este doar un nume sau o sintagmă a unei poveşti pentru observatorii comuni. Pentru mine sunt toate stările trecute prin angoasele lor. Bunul meu profesor Mircia Dumitrescu îmi spunea: a învăţa să desenezi înseamnă a învăţa să gândeşti vizual. Avea dreptate! Orice formă de artă vizuală începe cu a gândi pentru, ca mai apoi să desenezi în volum, în plan sau în scris.
 
De multe ori auzim din partea artiştilor vizuali că vrem să învăţăm să desenăm. Oare de ce? Simplu! Pentru că desenul este abecedarul gândirii unei viitoare compoziţii. Toate acestea sunt gândurile mele, ră pretenţia de a fi un îndrumător tehnic al unui discurs desenat.
 
Expoziţia „Gestul în desen“ / „Desenul pe pânză” este o continuare firească a demersului meu anterior „Gestul în xilogravură”. Este o expoziţie-experiment. Suportul folosit de această dată este personajul principal în exprimarea gândurilor mele printr-o tehnică a desenului. Gestul reprezintă amprenta mea personală ca identitate vizuală. Este o ştampilă a unei stări, a unui summum de întâmplări din gândirea mea cognitivă sau empatică. Conceptul expoziţional l-am modificat de mai multe ori în decursul unui an. Am început cu forme animaliere ca în final să decid că dacă tot am 28 de invitaţi să realizez pentru ei portretele lor mai mult sau mai puţin cunoscute pe internet. Mai precis, a fost un pretext să mă întorc la căutările mele anterioare referitoare la compoziţie şi expresia plastică a unor elemente reale.
 

Din punct de vedere tehnic, am folosit pentru suport pânză întinsă pe şasiu de lemn, dimensiunea fiind 100 x 100 cm. Am folosit mai multe tipuri de cărbune special pentru desen, gumă plastică şi culori acrilice sau pastel uleios. Sunt 30 de lucrări, pentru că alături de cei 28 de artişti vizuali mai sunt alte două lucrări ale celor doi critici de marcă din domeniul artelor vizuale, respectiv Doina Păuleanu şi Răzvan Theodorescu.
 
Cei 28 de artişti sunt, în ordine alfabetică: Dorin Barbu, Marieta Besu, Aurel Bulacu, Răzvan Constantin Caratănase (Zuzu), Mariana Constantinescu, Nicu Covaci, Gheorghe Caruţiu, Anca Ciofîrlă, Mircia Dumitrescu, Răzvan Dragoş, Gheorghe Fărcăşiu, Emil Fronescu, Costel Iacob, Ovidiu Ionescu, Gavril Kovacs, Emilia Kiss, Eugen Mihăescu, Sofia Ovejan, Eugen Raportoru, Pantea Rareş, Anastasia Stoiciu, Valeriu Sepi, Monica Stoian, Napoleon Tiron, Cristian Tarbă, Mihai Tugearu, Ion Tiţoiu, Aurel Vlad.

 
Toate aceste portrete reprezintă de fapt empatiile mele create de personalităţile reliefate prin desen.
 
În secţiunea „Documente“ puteţi vizualiza CV-ul prof. univ. dr. Florin Stoiciu

Citește și:

Cotidianul ZIUA de Constanța, partener într-un proiect cultural în premieră. „Gestul în desen“ / Desenul pe pânză“, o expoziție-eveniment ce resuscitează viața artistică a Constanței  

„Gestul în desen“ / „Desenul pe pânză“ - un festival al artei la Constanța (document)