Cultura
Eugen Ionescu s-a născut în municipiul Slatina, județul Olt, la data de 26 noiembrie 1909.
Atașamentul său față de limba franceză l-a făcut cunoscut peste hotare sub numele de Eugene Ionesco.
A scris texte în limba franceză, a fost protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze.
Eugen Ionescu s-a născut într-o familie în care tatăl lui (care avea același nume) era avocat. Mama, Marie-Therese (născută Ipcar) era de origine franceză.
El a locuit de la vârsta de patru ani în Franța, până în anul 1924. După divorțul părinților și după ce mama lui a pierdut custodia în instanță, Eugen Ionescu a învățat în România, urmând liceul la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București. Examenul de Bacalaureat l-a susținut la Colegiul Național „Carol I” din Craiova. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Litere din București, obținând licența pentru limba franceză.
Era anul 1934 când și-a finalizat studiile superioare și a fost numit profesor de limba franceză la Cernavodă. Mai târziu, a fost transferat la București.
Eugen Ionescu se întorcea în Franța, ca bursier de această dată, în anul 1938. A lucrat la Paris ca atașat cultural al Guvernului Antonescu, pe lângă Guvernul de la Vichy. În același timp, își scria teza de doctorat „Tema morții și a păcatului în poezia franceză”, pe care nu a mai susținut-o.
Ca scriitor, Eugen Ionescu a publicat mai întâi poezii în limba română, în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, între anii 1928 – 1931. Volumul de debut a fost unul de versuri, intitulat „Elegii pentru ființe mici”. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat „Nu!”, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”.
Despre activitatea desfășurată la teatru, menționăm că prima piesă a fost reprezentată la data de 11 mai 1950, la Theatre de la Huchette. Numele spectacolului este „La cantatrice chauve” („Cântăreața cheală”).
Cel mai de seamă teatru din Franța, La Comedie Francaise, prezenta în anul 1966, pentru prima dată o piesă de-a lui Eugen Ionescu. Este vorba despre „Setea și Foamea”, apoi a urmat spectacolul „Regele moare”. În anul 1970, Eugen Ionescu obținea titulatura de membru al Academiei Franceze. Astfel, devenea primul scriitor român decorat cu o astfel de distincție.
Redăm mai jos câteva titluri din opera lui Eugen Ionescu:
Scriitorul a decedat la vârsta de 84 de ani, pe 28 martie 1994, la Paris.
În anul 2009, cu ocazia a 100 de ani de la nașterea scriitorului, opera sa a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului țării la UNESCO, criticul literar și profesorul Nicolae Manolescu. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate.
Tot în 2009, Eugen Ionescu a fost numit membru post-mortem al Academiei Române.
Citește și:
Se împlinesc 112 ani de la nașterea scriitorului Eugen Ionescu
In memoriam Eugen Ionescu, francofonul care a predat limba franceză la Cernavodă
28 Mar, 2023 00:00
1736
- În anul 1934 a absolvit Facultatea de Litere din București și a fost numit profesor de limba franceză la Cernavodă
- Ca scriitor, Eugen Ionescu a publicat mai întâi poezii în limba română, în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, între anii 1928 – 1931
- În anul 2009, cu ocazia a 100 de ani de la nașterea scriitorului, opera sa a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului țării la UNESCO, criticul literar și profesorul Nicolae Manolescu
- Tot în 2009, Eugen Ionescu a fost numit membru post-mortem al Academiei Române
Eugen Ionescu s-a născut în municipiul Slatina, județul Olt, la data de 26 noiembrie 1909.
Atașamentul său față de limba franceză l-a făcut cunoscut peste hotare sub numele de Eugene Ionesco.
A scris texte în limba franceză, a fost protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze.
Eugen Ionescu s-a născut într-o familie în care tatăl lui (care avea același nume) era avocat. Mama, Marie-Therese (născută Ipcar) era de origine franceză.
El a locuit de la vârsta de patru ani în Franța, până în anul 1924. După divorțul părinților și după ce mama lui a pierdut custodia în instanță, Eugen Ionescu a învățat în România, urmând liceul la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București. Examenul de Bacalaureat l-a susținut la Colegiul Național „Carol I” din Craiova. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Litere din București, obținând licența pentru limba franceză.
Era anul 1934 când și-a finalizat studiile superioare și a fost numit profesor de limba franceză la Cernavodă. Mai târziu, a fost transferat la București.
Eugen Ionescu se întorcea în Franța, ca bursier de această dată, în anul 1938. A lucrat la Paris ca atașat cultural al Guvernului Antonescu, pe lângă Guvernul de la Vichy. În același timp, își scria teza de doctorat „Tema morții și a păcatului în poezia franceză”, pe care nu a mai susținut-o.
Ca scriitor, Eugen Ionescu a publicat mai întâi poezii în limba română, în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, între anii 1928 – 1931. Volumul de debut a fost unul de versuri, intitulat „Elegii pentru ființe mici”. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat „Nu!”, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”.
Despre activitatea desfășurată la teatru, menționăm că prima piesă a fost reprezentată la data de 11 mai 1950, la Theatre de la Huchette. Numele spectacolului este „La cantatrice chauve” („Cântăreața cheală”).
Cel mai de seamă teatru din Franța, La Comedie Francaise, prezenta în anul 1966, pentru prima dată o piesă de-a lui Eugen Ionescu. Este vorba despre „Setea și Foamea”, apoi a urmat spectacolul „Regele moare”. În anul 1970, Eugen Ionescu obținea titulatura de membru al Academiei Franceze. Astfel, devenea primul scriitor român decorat cu o astfel de distincție.
Redăm mai jos câteva titluri din opera lui Eugen Ionescu:
- Dramaturgie – „Cântăreața cheală” (1950), „Lecția” (1951), „Scaunele” (1952), „Victimele datoriei” (1953), „Noul locatar” (1955), „Ucigaș fără simbrie” (1957), „Rinocerii” (1959), „Regele moare” (1962), „Setea și Foamea” (1966) etc.
- Eseuri. Proză literară – „La Photo du Colonel” (1962), „Note și contranote” (1966), „Jurnal în fărâme” (1967), „Prezent trecut, trecut prezent” (1968), „Solitarul” (1973) etc.
- Ediții în limba română – „Elegii pentru ființe mici” (București, 1931), „Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo” (1935), „Antidoturi” (traducere de Marina Dimov, București, 1993), „Însinguratul” (traducere de Rodica Chiriacescu, 1990), „Sub semnul întrebării” (traducere de Natalia Cernăuțeanu, 1994) etc.
Scriitorul a decedat la vârsta de 84 de ani, pe 28 martie 1994, la Paris.
În anul 2009, cu ocazia a 100 de ani de la nașterea scriitorului, opera sa a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului țării la UNESCO, criticul literar și profesorul Nicolae Manolescu. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate.
Tot în 2009, Eugen Ionescu a fost numit membru post-mortem al Academiei Române.
Citește și:
Se împlinesc 112 ani de la nașterea scriitorului Eugen Ionescu
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
Se cere tragerea la răspundere pentru intrarea în faliment a companiei RADET Constanța! S-a fixat ziua pronunțării
12 Jun 2023 2058
_thumb2.jpg)
Ce indemnizații primesc directorul general și directorii executivi ai societății Termoficare Constanța SRL
25 Jul 2022 4326
Liviu Popa, declarații importante Cine ar putea fi tras la răspundere pentru intrarea în faliment a companiei RADET Constanța! Listă
09 Jun 2022 3746
#DobrogeaDigitală Jeni Acterian, autoare și personaj fermecător, dintr-o lume dispărută sub tăvălugul istoriei
09 Jun 2021 2666
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: