In memoriam Ștefan Cucu, scriitorul și profesorul al cărui apogeu a fost atins la Constanța

  • Redăm titlurile volumelor pe care le-a publicat în decursul vieții: „Arheologia și istoria veche a Dobrogei” (Constanța, 1985); „Templul cuvintelor” (Constanța, Editura „Muntenia”, 1993); „Manual de erotică” (Craiova, Editura „M. Duțescu”, 1992); „Actualitatea anticilor” (Constanța, Editura „Poligraf”, 1994); „Publius Ovidius Naso și literatura română” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 1997); „Istoria literaturii latine de la origini până la Caius Valerius Catullus” (Constanța, Editura Universității „Ovidius”); „Literatura în Dobrogea” (co-autor Corina Apostoleanu; 1997, 1999); „Muzeul sufletului” (Constanța, Editura Reprograph, 2002); „Portrete literare” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2002); „Literatura latină creștină de la Tertulian la Fericitul Augustin” (Constanța, Ovidius University Press, 2003); „Iubire târzie” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2003); „Ultima zi a unui filozof” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2007); „Limba greacă biblică și patristică” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2012)
 
Venit pe lume într-o zi de 19 mai 1943, scriitorul și profesorul universitar Ștefan Cucu este originar din comuna Hurezani, județul Gorj.
 
El a urmat studiile gimnaziale în locul natal, iar apoi a continuat liceul în Craiova, la „Frații Buzești”.
 
În 1966, devenea absolvent al Universității București, secția latină – greacă veche. Peste 11 ani, reușea să obțină aceeași distincție și la Universitatea din Craiova, unde a fost student la secția română – franceză. Tot în „inima” Olteniei, la sfârșitul anilor `90, Ștefan Cucu își lua doctoratul, îndeplinind, totodată, norma didactică de conferențiar.
 
După ce a absolvit primele studii universitare în București, Ștefan Cucu a lucrat până în 1975 ca profesor de latină la Târgu – Jiu. După 11 ani, a hotărât că e timpul pentru o schimbare, atât ca loc, cât și ca activitate, așa că a venit la Constanța, unde s-a angajat muzeograf la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie. După trei ani la MINAC, Ștefan Cucu s-a dus la o altă instituție de cultură, anume la Biblioteca Județeană. A muncit timp de nouă ani (1978 – 1987) ca bibliotecar principal.
 
În total au fost 12 ani în care gorjeanul a stat departe de catedră, de sistemul de învățământ, dat totul s-a schimbat odată cu anul 1988, când și-a reluat activitatea didactică, la Universitatea „Ovidius” Constanța, având gradul de lector, până în 1996.
 
După finalizarea doctoratului, a revenit la instituția de învățământ dobrogeană. În perioada 1999 – 2008, a fost conferențiar la Facultatea de Litere și Facultatea de Teologie.
 
În ceea ce privește parcursul literar, acesta începe în anul 1963, când a debutat la „Viața studențească”. De-a lungul timpului, Ștefan Cucu a avut colaborări la diverse publicații precum: „Gazeta Gorjului”, „Peuce”, „Tomis”, „Ramuri”, „Delta”, „Dobrogea nouă”, „Literatorul”, „Pontica”, „Metafora”. A scris poeme, critică literară, traduceri.
 
Pentru merite literare i s-au acordat: Premiul Salonului Național de Carte „Tomis”(1998); Diploma Academiei Internaționale ”Mihai Eminescu” România – India (1997); Premiu la ediția a V-a a „Colocviilor tomitane” (1999); Premiul pentru eseu al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor (2002).

 
Ca afilieri, Ștefan Cucu a fost membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea, începând cu anul 1995.
 

Redăm titlurile volumelor pe care le-a publicat în decursul vieții: „Arheologia și istoria veche a Dobrogei” (Constanța, 1985); „Templul cuvintelor” (Constanța, Editura „Muntenia”, 1993); „Manual de erotică” (Craiova, Editura „M. Duțescu”, 1992); „Actualitatea anticilor” (Constanța, Editura „Poligraf”, 1994); „Publius Ovidius Naso și literatura română” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 1997); „Istoria literaturii latine de la origini până la Caius Valerius Catullus” (Constanța, Editura Universității „Ovidius”); „Literatura în Dobrogea” (co-autor Corina Apostoleanu; 1997, 1999); „Muzeul sufletului” (Constanța, Editura Reprograph, 2002); „Portrete literare” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2002); „Literatura latină creștină de la Tertulian la Fericitul Augustin” (Constanța, Ovidius University Press, 2003); „Iubire târzie” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2003); „Ultima zi a unui filozof” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2007); „Limba greacă biblică și patristică” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2012).
 
Ștefan Cucu a decedat într-o zi de 28 august, în anul 2017.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
 
Citește și:
S-a stins unul dintre cei mai buni latiniști ai României, universitarul și scriitorul Ștefan Cucu

Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Eveniment editorial In memoriam Ştefan Cucu (galerie foto)

16 Oct 2017 3064

Vineri, la Biblioteca Județeană Lansare de carte postumă - „Cântărețul tandrelor iubiri. Romanul vieții lui Ovidius“, de Ștefan Cucu

12 Oct 2017 2463

S-a stins unul dintre cei mai buni latiniști ai României, universitarul și scriitorul Ștefan Cucu

02 Sep 2017 6952

Anunţuri 30 august 2017

30 Aug 2017 2128