În urmă cu 165 de ani avea loc prima conferință a Comisiunii Europene a Dunării –„Pavilioanele tuturor națiunilor trebuie să fie tratate pe picior de egalitate perfectă“

• Pe 4 noiembrie 1856 la Galați se deschideau lucrările primei ședințe a proaspetei înființate Comisiunii Europene a Dunării.

 
După încheierea Războiului Crimeii (1853-1856) se semnează la 30 martie 1856 Tratatul de la Paris care menționează recâștigarea Deltei de către turci, iar granița sa nordică cu Rusia devine brațul Chilia.
 
Astfel că se punea problema controlului navigării pe Dunării. Mai marii lumii au propus și au adoptat constituirea unei comisii care să realizeze acest lucru. Prin urmare CED-ul se înființa în 1856. Își începea activitatea la Galați pe 4 noiembrie a acelui an când se reuneau reprezentanții celor șapte puteri, desemnate ca membre, în Tratatul de la Paris. Prezenți la Galați sunt următorii: baronul Bitter (Prusia), baronul Henric Henricovici d’ Offenberg (Rusia) maiorul John Stokes (Marea Britanie), generalul Omer Pașa (Imperiul Otoman), consulul Edouard Philippe Engelhardt (Franța), cavalerul Von Becke (Austria) și marchizul D Aste (Sardinia). Președintele CED la acea vreme era sir John Stokes (1820-1902), un inginer cu experiență.
 
Interesant este și faptul că structura trebuia să își desfășoare activitatea pe doi ani, dar existența sa a fost în total una de 82 de ani. CED a fost primul, și mult timp singurul organism internațional, cu puteri administrative și judiciare extinse asupra vaselor, echipajelor și pasagerilor de pe fluviu, fiind suverană de facto a apelor Dunării (sursă - Arhivele Diplomatice Ministerul Afacerilor Externe).
 


Articol  XVI din Tratatul de la Paris, reprezintă practic actul de naștere al CED-ului:
 

„Pentru a îndeplini obiectivele precedentului articol, o Comisiune, în care Marea Britanie, Austria, Franța, Prusia, Sardinia și Turcia vor avea fiecare câte un reprezentant, va fi însărcinată  cu desemnarea și executarea lucrărilor necesare să fie efectuate în aval de Isaccea, lucrări de curățire a Gurilor Dunării și a părților de mare învecinate, de nisip și alte obstacole care obstrucționează aceste zone, astfel încât întreaga zonă să fie adusă în cea mai bună stare pentru navigație. Pentru a acoperi toate cheltuielile aferente acestor lucrări și pe cele de securizare și de ușurare a navigației la Gurile Dunării, se fixează obligații și atribuții, decise de Comisiune cu o majoritate de voturi, sub condiția expresă de a exista respect reciproc, astfel încât pavilioanele tuturor națiunilor să fie tratate pe picior de egalitate perfectă”.

 
Dezvoltarea economică și socială a zonei Dunării de Jos a fost posibilă datorită existenței și activității Comisiunii.
 
CED avea să își încheie existența, de jure, odată cu semnarea Aranjamentului de la Sinaia, din 18 august 1938, finalizarea definitivă a activității sale fiind consemnată în 1939.

Sursă foto: Fondul Documentar Dobrogea de Ieri și de Azi ZIUA de Constanța

Citește și:    

Sulina, file de poveste (VI) - Tratatul de la Paris (30 martie 1856) și înființarea Comisiunii Europene a Dunării (CED)